[Bunele maniere online] Ioana Nicolescu: Din păcate, la noi nu este sesizată întotdeauna linia aceea foarte fină dintre a fi profesional și a menține o notă personală, se poate sări calul foarte repede

În era comunicării rapide, cu emoticoane și abrevieri, Ioana Nicolescu preferă să rămână old school în anumite privințe. Consideră încă relevante formulele politicoase (pentru unii plicticoase) de adresare într-o conversație, fie și când aceasta este online. Preferă să își rezolve treburile printr-un apel telefonic decât să se lase cuprinsă într-un vârtej nesfârșit de mesaje pe whatsapp. Și are niște principii simple de comunicare, printre care se regăsește cumpătarea în replicile date interlocutorilor săi, atunci când discuția ajunge în zone sensibile. Când simte că îi vine „să spună vreo două”, știind că repercusiunile ar putea fi mai mari decât dacă ar tăcea, preferă să iasă din conversație și merge să își facă un ceai.

"Nu verific foarte des telefonul și nu cred că am cunoscut FOMO, de asta nu am avut nevoie până acum de o detoxifiere. E drept că telefonul poate fi prelungirea firească a mâinii mele drepte, dar este în primul rând o unealtă practică de lucru și nu o jucărie, deci nu sunt tot timpul cu ochii pe el".

În cele ce urmează, Ioana Nicolescu vorbește și despre tendințele pe care le observă în comunicarea online post-pandemie, în vreme de război și conspirații.

Comunicarea online acum

Lumea nu prea mai are răbdare să aibă răbdare, o văd concret și la mine. Am impresia că s-au accelerat lucrurile în două direcții mai mari, ambele căutând de fapt un efect terapeutic: unul de descărcare și celălalt de grijă.

În loc de o oră de sport sau de alergat 30 minute în parc, unii decompresează aruncând cu păreri în online ca la pescuit, de unde și mai mult cyber bullying de când cu pandemia. Probabil este mai ușor să te ascunzi de ceilalți și de tine în față unui ecran, ceea ce creează însă o serie de realități paralele și poate nu e cea mai plăcută stare de luat cu tine după ce închizi laptopul sau smartphone-ul.

Nici comunicarea profesională nu scapă de trendul ăsta, duce câteodată la discuții destul de amuzante și afective dacă stai să le priveșți cu umor și detașare, dar care nu ar trebui să existe între parteneri de business, de oricare tip ar fi el.

A doua tendință, care mi se pare pozitivă și de încurajat, este o atenție sporită la folosirea cuvintelor și exprimarea corectă a sentimentelor, cu sinceritate. Oamenii caută să-și aranjeze emoțiile, ca rațele într-un rând, vorba englezului, și să le împartă mai departe ca să se înțeleagă mai bine cu cei din jur și să poată comunica mai fluid, simplu și real.

Cred că ne-am dat seama în ultimii ani, cu toate câte au venit peste noi, că poate fi destul de plăcut să învățăm să și ascultăm ca să-i înțelegem pe oamenii din preajmă, nu doar ca să pregătim un răspuns bine țintit; și că pot ieși neașteptat de multe lucruri faine din schimbări în aparență mici. Este totuși mult mai interesant să duci conversații în care afli lucruri noi despre tine loc de monologuri supărate după care să-ți iei jucăriile și să pleci.

Care ți se pare cea mai mare impolitețe pe net

Cred că cea mai mare impolitețe este să presupui fără să verifici realitatea celuilalt, lucru la care suntem foarte tari ca nație. Este și lucrul care mă și deranjează. De altfel, am făcut și o mică rubrică la mine pe Facebook, #ampresupus. Presupunem, că are cineva câte ceva sau nu, că a făcut sau nu altceva, că a greșit, că este de rea credință, că sigur are un interes foarte ascuns atunci când face un gest de bun simț, și dăm cu parul din reflex. Apoi ne este cam rușine, dar i-am spart deja capul celui din față și în loc să ne cerem scuze și să reparăm, mai scoatem o tură de agresivitate, ca să fie și mai evident că am greșit. Mi se pare foarte multă energie cheltuită total aiurea.

Tu ce „greseli" de etichetă faci uneori

În general mi se reproșează că sunt prea politicoasă, ba chiar ceremonioasă, mai ales în scris. Și că un mail care ar fi putut face 2 linii sau un sms pe whatsapp compus din “Salut! Aștept să / vreau să …. » devine la mine prea lung și conține mult prea multe formule de politețe. Încă mai traduc din franceză în română și uneori este foarte amuzant, mai ales pentru cei cărora le sunt adresate mailurile.

Ce nu tolerezi sub nicio formă online

Lipsa de bun simț, de respect și agresivitatea sub orice formă și de orice culoare. Și așa zișii influenceri sau comunități online care fix asta încurajează.

Ghidul de reguli după care te ghidezi în conversațiile online

Am mai degrabă câteva principii, care sunt destul simple și, îmi place să cred, de bun simț: nu mă bat pe burtă sau în principii cu oameni pe care nu-i știu, aștept să-i cunosc întâi și offline. Nu mă cert cu careva online și fac diferența între a-mi spune articulat o părere sau de a comenta gratuit doar pentru că mă plictisesc, pentru că am avut o zi proastă sau pentru că bărbatul din viață mea nu a scos la timp rufele din mașina de spălat. Și mă opresc când simt că-mi vine « să spun vreo două » care m-ar costa mai mult decât dacă aș tacea și mă duc să-mi fac un ceai.

Oricât de rea poate fi o zi rea, nu justifică să mă port urât cu cineva care nu mi-a făcut nimic. De altfel, pentru mine online-ul este mai mult un mod rapid de conectare și informare, nu neapărat de conversație, pe care o prefer pe viu și cu o ceașcă de ceai alături.

Canalul și tonul pe care le folosești când comunici prima dată cu cineva

Cred că dacă ții cont de un minim de bun simț, nu contează ce canal vei folosi cât timp scopul și intențiile tale sunt clare. Mi se întâmplă să comunic mai des și pentru o prima dată profesional cu oameni pe care nu-i cunosc decât personal. O să folosesc mailul sau linkedin și păstrez un ton prietenos, dar politicos, indiferent de limba folosită. Din păcate, la noi nu este sesizată întotdeauna linia aceea foarte fină dintre a fi profesional și a menține o notă personală, se poate sări calul foarte repede pentru că ți se pare că omul din față e cool și prin urmare poți să-l bați pe ambii umeri.

Relevanța formulelor de salut și de încheiere pe mail, chat, sms

Mie mi se pare esențial să folosesc formule de salut și încheiere indiferent de canalul de comunicare folosit și de omul pe care îl am în față, mă comport identic la telefon sau online. Poate pare un detaliu, dar cred că spune multe despre un om.

Nu sunt mare fan de prescurtări, de multe ori mi se pare nepoliticos – adică sunt atât de bussy încât chiar nu am timp decât să-ți trântesc niște inițiale?

Legat de formule, depinde mult cu cine vorbesc, evident cu prietenii apropiați sunt mai înclinată să fac tot soiul de glume în loc de formule clasice de salut / încheiere (prietenele mele apropiate o să pufnească de râs citind asta, probabil după ce tocmai le-am provocat creativ). Ieri m-am uitat din întâmplare să văd ce emoticon folosesc cel mai des la sfârșit de mesaj, știu că o să fie boring dar îmi asum. Și merci sau mulțumesc rămân cele mai frecvent folosite cuvânte, și la început și la sfârșit de conversație. Cum ziceam, plictisitor.

Încă mă mai surprinde clasicul « Slt, csf frumoas-o? O cafelutza?». Dar fără de care parcă ziua ta nu are același farmec, nu?

Fobia vorbitului la telefon. Tu cum tratezi numerele necunoscute

I-am văzut întâi pe cei din țară că nu răspund la numere necunoscute pe principiul «nu cunosc, dacă e important vor lăsa un mesaj». Recunosc că mi s-a părut ciudat. E o fobie pe care am învățat-o în România, acum mi se întâmplă și mie să nu răspund la numere pe care nu le cunosc, dar nu e o regulă. În Franța până acum vreo 6 ani răspundeam la orice număr, de cele mai multe ori numerele necunoscute erau vești bune, ca un cabinet de recrutare, o firmă care dorea să între în contact cu tine sau un prieten care și-a schimbat numărul. De când cu hărțuirea telefonică dusă de diverse companii (m-am trezit cu apeluri ofertând servicii de electricitate sau bănci după ora 20h00), m-am mai liniștit. Dar răspund întotdeauna cunoscuților, dacă nu sunt într-o întâlnire. Și sun înapoi. Mi se pare mai ușor de rezolvat ceva cu un apel decât cu un lanț al slăbiciunilor de mesaje pe whatsapp care la final tot vor necesita un apel.

Coduri și semne pe care le utilizezi ca să comunici anumite stări

Nu știu de ce îmi vine în minte sistemul de comunicare prin alunițe false din secolul XVIII – că să comunice în mod secret și personal, femeile și bărbații foloseau pe post de sms-uri alunițe puse în locuri strategice care însemnau tot felul de lucruri că «te văd diseară», «te iubesc», «nu sunt interesată» etc.

Nu, nu cred că am un cod, când sunt supărată pun mâna pe telefon și o afli instant, nu o să stau să te răsfăț cu semne de punctuație. La fel și când mă face careva să râd sau mă bucur și am 2 minute la dispoziție. Dar mă distrează să folosesc emoji și recent am discutat cu o prietenă bună noile semnificații ale acelorași simboluri folosite contextual de gen Z. O lume întreagă!

Timpul în care să răspunzi după ce ai văzut un mesaj scris

Regula este cât de repede, altfel e foarte ușor să intervină câte ceva și îmi e teamă să nu uit lucruri importante. Nu există vreo diferențiere față de rețeaua pe care le primesc. Dacă nu sunt în perioada de proiect, nu mă uit la mesaje după 23h00 și nici nu țin telefoane în dormitor, am observat că dorm mult mai bine și nu mă trezesc cu ochii în telefon.

Mă mai ia valul și nu ajung întotdeauna pe FB sau pe IG în timp util, iar când văd câte mesaje s-au adunat mă descurajez, dar atrag atenția că sunt mai ușor de găsit pe whataspp și rog oamenii să nu ia personal faptul că nu am ajuns să văd mesajele lor.

Obiceiuri de-ale celorlalți care te-au surprins în conversațiile online sau pe telefon

Lipsa cruntă de maniere și principii când e vorba de relații profesionale. Mai persistă ideea că este suficient să fii doar jmeker și să ai vrăjeală ca să fii bun și să ai succes.

Am zis că fac și rubrica pe site la un moment dat cu ce mi se întâmplă mie sau prietenilor. Mă mai surprinde faptul că oamenii își doresc să fie ascultați, indiferent dacă este online sau la telefon, dar nu le trece prin cap că ar trebui să asculte la rândul lor. Cred că cele mai multe problemele de comunicare provin din cauza asta : vrem să fim auziți dar nu prea ne interesează să-i auzim pe ceilalți dacă nu vorbesc despre noi. Mi se pare intrusiv cum cineva crede că e important să-mi comunice doar nevoia sa, nu să încerce să înțeleagă și ce am eu de spus. Acum câteva săptămâni am primit un telefon (necunoscut), după 19h seara de la o persoană care nu s-a prezentat, mi-a spus că are numărul meu de la X și a început cu « am nevoie de la dvs să…. ».

Cum te-a schimbat pe tine prezența în online

Cred că m-a deschis, din fire sunt destul de introvertită și nu îmi este ușor să fac pași către ceilalți, iar ceilalți probabil o simt cum de obicei vin ei către mine. Online-ul m-a ajutat și să spun mai ușor ce nu-mi place, să-mi identific emoțiile și să pot comunica facil și repede cu multă lume. Când au apărut FB și IG țin minte că m-am bucurat enorm să pot rămâne în contact frecvent cu prieteni buni pe care nu-i văzusem de ani de zile și care ajunseseră prin alte țări cu alte fuse orare, ceea ce nu ajuta comunicarea dintre noi. Sunt o Whatspapp girl, îmi este foarte ușor să comunic simultan cu diverse echipe de lucru pe proiecte in paralel și să fim reactivi și, unul dintre cuvintele mele preferate cum va spune o prietenă, eficienți și organizați. Din punctul meu de vedere mi-a simplificat mult și foarte util lucrurile.

Tabieturi de utilizare a tehnologiei

Nu verific foarte des telefonul și nu cred că am cunoscut FOMO, de asta nu am avut nevoie până acum de o detoxifiere. E drept că telefonul poate fi prelungirea firească a mâinii mele drepte (cine a văzut un geamăn care să NU stea la telefon ?), dar este în primul rând o unealtă practică de lucru și nu o jucărie, deci nu sunt tot timpul cu ochii pe el. Nu am jocuri pe el și nici nu vreau să am. Îl folosesc mult pentru poze, note și mailuri, dar pentru ultimele prefer să folosesc laptop-ul. Am încredere că sună el dacă e nevoie, nu e necesar să-l verific eu constant. Tabieturile sunt tot principii legate de tehnologie, nu mă culc cu ochii în telefon și nici în laptop, am grijă să le țin în altă cameră ca să dorm liniștită și într-o cameră tech free.

Cum crezi că va arăta comunicarea online în următorii 3 ani

Mă întreb cât vom mai folosi online așa cum îl cunoaștem azi, la cât de repede se mișcă tot. Uite ce bruscă a fost schimbarea către metavers – rapidă și un pic înfricoșătoare.

Nu cred că 3 ani sunt suficienți ca să nu mai folosim device-uri ca să comunicăm, dar cred că spre asta ne îndreptăm. Personal mi-a plăcea să ne regăsim un anumit simț mai brut și primar de comunicare, cum au pisicile sau câinii, și să comunicăm între noi și cercul nostru relațional folosindu-ne mai degrabă intuiția și percepția decât de tehnologie. Mai cred și că noțiunea de online va deveni alta, de exemplu poate vom dezvolta un anumit tip de comunicare inter-comunitar, ca niște culoare de conversație între oamenii care fac parte din aceeași familie sau comunitate, așa cum fac albinele.

Cred că aș numi-o un fel de regresie utilitară esențială, ca să ne forțăm cumva să rămânem umani și să nu ne pierdem într-un ocean de tehnologie. Cine nu e de acord, mâna sus !