[Start in industrie] Ana Gune: Comunicarea de marketing în digital nu e doar despre cuvinte frumoase și audiențe înțelese bine, este despre rezultate și date

La liceu, a studiat profilul Matematică Informatică, a fost redactor la revista clasei și președinta consiliului elevilor, a urmat apoi Facultatea de Comunicare și Relații Publice, s-a înscris în Business Organization for Students, și acum Ana Gune este la primul ei job: Marketing Communications Specialist Mavericks. Industria e deschisă tinerilor, crede Ana, dar e important ca cei care vor să se angajeze să își facă bine temele înainte. Și să se înscrie în programele adiacente școlii, să testeze și să experimenteze mai multe zone de interes.

În ceea ce privește interviurile, cred că cel mai important lucru e să îți faci temele. Să știi bine oamenii cu care vorbești, să cunoști scopul discuției și să înțelegi business-ul căruia vrei să te alături.  Pe lângă micul tău research, cred că trebuie să fii un om cald, să te raportezi la interlocutor ca la o persoană, să nu fi rece și distant, spune Ana.

Ana e studentă în anul doi, președinta organizației studențeștii Business Organization for Students și lucrează de 9 luni în publicitate. Cum e startul în industria creativă, povestește ea mai jos:

Cele mai importante momente în formarea ta 

De fiecare dată când mă gândesc la momentele care simt că au avut cel mai mare impact în dezvoltarea mea, merg prima dată cu gândul la momentele în care nu am avut încredere în mine. 

Nu am o experiență profesională vastă, sunt student în anul doi de facultate, job-ul în Mavericks este primul meu job, deci etapele care m-au adus aici cred că sunt mai mult despre modul în care mi-am format mindset-ul, nu atât de mult despre milestones pentru ceea ce fac.  

Am început să îmi exprim creativitatea în școala generală, eram redactorul revistei clasei, nu credeam că sunt potrivită să o fac, dar mi-a reușit. Apoi am scris prima mea piesă de teatru în care jucau câțiva colegi de clasă, nu mai țin minte cine era în public sau care era contextul, dar atunci mi-a cerut pentru prima dată un coleg mai mic un autograf și o poză, a contat mult, nu pentru că dădeam un autograf, pentru că ajunsesem la sufletul cuiva prin munca mea. 

Apoi am mai scris o piesă de teatru, bine, o piesă de serbare mai mult, am devenit la un moment dat președintele consiliului elevilor și cred că atunci a mai fost un punct important pentru mine, a fost alt moment în care am crezut că nu pot. 

Am ales apoi Facultatea de Comunicare și Relații Publice știind că vreau să găsesc un mod în care să integrez creativitatea mea în ceva ce poate aduce valoare altor lucruri, iar specializare Comunicare și Media Emergente a venit ca un plus. 

Odată ce am ajuns în București m-am înscris într-o organizație studențească, Business Organization for Students, care chiar a influențat mult dezvoltarea mea și le sunt foarte recunoscătoare tuturor celor pe care i-am cunoscut făcând parte din ea. Am început în departamentul de comunicare, acum sunt președintele acesteia. Mi-am demonstrat din nou că pot și am învățat multe tipuri de comunicare cu interlocutori foarte diverși.  

Pasul următor ca să ajung aici a fost să particip la Performance School, proiect organizat de Mavericks, în cadrul căruia 24 de studenți aveau șansa să câștige un loc într-un program intensiv de învățare a tot ceea ce reprezintă Performance Media. Am iubit instant echipa Mavericks și am ajuns aici, cam așa arată povestea mea pe scurt.

Prima întâlnire cu industria creativă

Cred că primul meu contact cu industria creativă a fost în clasa a 12 a, când am participat la un program de traineeship de 3 luni pe parcursul căruia a trebuit să învăț să creez un proiect de la 0 pe care să îl promovez apoi pe canalele de Social Media disponibile. Am ales ca proiect promovarea educației sexuale și am început să înțeleg mai bine ce presupune promovarea online, ce presupune un plan de coținut, cât de important e să te adresezi corect publicului tău țintă și să rămâi always on.

Perioada de căutări

Sincer, cred că sunt foarte norocoasă, tot ceea ce am făcut de-a lungul timpului s-a legat în așa fel încât să conducă la un alt lucru bun, deci nu am avut tocmai o perioadă de căutări, cel puțin nu de căutări ale unui job. 

L-am cunoscut pe Dragoș, Dragoș Smeu, fondatorul Mavericks, la facultate, mi-a fost profesor de Digital Marketing în anul 1, semestrul 1. Ne-a arătat la primul curs o poză cu echipa și mi-a rămas mult timp în minte acea imagine, erau oameni calzi și am simțit că foarte curajoși. 

Apoi am început să înțeleg ușor, ușor, cu ajutorul cursului lui, cam ce înseamnă digital marketing, cu ceva mai mult focus pe platforme și performance media. Aveam acest curs miercurea la 8 dimineața, dar Dragoș explica așa de clar și era atât de ușor de înțeles ce spunea încât îmi doream din suflet să fiu trează la ora respectivă. 

Odată ce a început semestrul doi, deja îmi doream un job, dar nu simțeam că știu suficient de bine un anumit domeniu încât să aplic pentru unul. Și având gândul asta, a apărut și norocul despre care vorbeam, am văzut un anunț cu programul Performance School în cadrul căruia Mavericks oferea burse de studiu pentru 24 de studenți pasionați de digital. A fost un proces de recrutare desfășurat în mai multe etape, după fiecare etapă simțeam tot mai tare că îmi doresc să particip la un program organizat de ei, acum pot spune organizat de noi.  

Pe scurt, odată ce am fost selectată printre cei 24 au urmat mai multe module în care am învățat ce presupune Performance Media, am pus un pic prea multe întrebări, care totuși se pare că au funcționat. 

La finalul programului i-am scris un mail lui Dragoș în care îl întrebam dacă mai au un loc disponibil în echipă, cu un CV făcut cu foarte multe emoții atașat mail-ului și cu anxietatea la cote maxime. După ce mi s-a spus ca da, au un loc în echipă, doar că nu în departamentul de performance, dar le-ar plăcea să vedem dacă sunt potrivită în departamentul de comunicare, mi-am dat seama că de fiecare dată când un lucru îmi duce anxietatea la cote maxime, trebuie să fac acel lucru. 

Au urmat niște task-uri pe care a trebuit să le fac, țin minte că m-am uitat la 3 cursuri despre social media marketing într-o zi ca să înțeleg despre ce e vorba cu adevărat. :)) Apoi am purtat o discuție cu Dragoș și managerul departamentului de atunci și cam asta a fost, 9 luni mai târziu sunt aici să vă povestesc experiența mea.

Deschiderea industriei pentru un junior 

În ceea ce privește interviurile, cred că cel mai important lucru e să îți faci temele. Să știi bine oamenii cu care vorbești, să cunoști scopul discuției și să înțelegi business-ul căruia vrei să te alături. 

Pe lângă micul tău research, cred că trebuie să fii un om cald, să te raportezi la interlocutor ca la o persoană, să nu fi rece și distant. Cu cât vei avea mai multe discuții cu reprezentanți ai anumitor business-uri, cu atât vei înțelege mai bine că nu vorbești cu business-ul, vorbești cu oamenii din spatele unei părți din acesta.

Cred din suflet că industria marketing-ului online, a comunicării de marketing în digital, e zona ideală în care să se dezvolte un junior creativ. Ai flexibilitate, toată lumea se alătură acum platformelor, este o realitate pe care nu poți să o negi, iar dacă atât de multă lume este prezentă aici, personalitatea ta sigur își va găsi locul. 

Cum percepeai industria înainte să intri în ea

 Cred că am subestimat cât de importantă este curiozitatea. 

Credeam că Social Media Management înseamnă să cunoști platformele și să îți lași creativitatea să creeze. Nu e tocmai întotdeauna cazul, creativitatea vine din research, pentru că atunci când trebuie să promovez un business din domeniul construcțiilor, spre exemplu, nu mai pot să lucrez cu aceeași creativitate care scria piese de teatru în școala generală, trebuie să scriu despre brand într-un mod în care oamenii înțeleg ce face acesta, dar înțeleg și că scopul final este să cumpere, să mă adresez unui public din care eu poate că nu fac parte.

Teoria 

În liceu am urmat un profil real, matematică-informatică. Nu am ajuns programator, deci baza teoretică în sine nu a contat pentru mine în raport cu profilul studiat, însă mă ajută destul de mult faptul că mi-am conturat o gândire logică, analitică. 

Comunicarea de marketing în digital nu e doar despre cuvinte frumoase și audiențe înțelese bine, este despre rezultate, date, poate chiar automatizări care să îți ușureze viața. E un proces continuu de trial and error pe care structura problemelor cu o singură variantă bună de răspuns studiate la matematică și informatică m-a ajutat să îl văd ca pe un ciclu sănătos. 

Totuși, materia mea preferată a fost mereu Limba și Literatura Română. Am urât să tocesc eseurile pentru bac, dar mi-a plăcut mereu să comentez personajele și acțiunile lor din perspectivă umană. Profa mea mă plăcea destul de mult, cred eu, dar dezbaterile de genul acesta o mai exasperau uneori.

De unde ai învățat 

Așa cum am menționat și în celelalte răspunsuri, am învățat prin pasiunea pentru scris. Am exersat modul în care scriu prin scurte piese de teatru, poezii, povești de tip ficțiune, dar referitor la domeniu, am învățat în Mavericks, aici am descoperit cum să pun în valoare eficient calitatea pe care deja o aveam.

Experiența de început. Echipa, atmosfera

Cred că alegerea mea de a face tot ceea ce ținea de mine pentru a fi parte din echipa Mavericks a depins într-o măsură foarte mare de echipă în sine, am simțit că voi fi primită călduros înainte să încerc să mă alătur. 

Pe plan profesional a contat mult faptul că am fost tratată ca un egal de la început, aveam 19 ani când m-am angajat, dar nu am simțit nicio clipă faptul că cineva crede că nu pot face lucrurile așa cum trebuie din această cauză. 

Integrarea în echipă fost un proces perfect pentru mine de learning by doing, am fost susținută la fiecare pas, dar lăsată să experimentez, să fac propriile greșeli, care erau numite experiențe de învățare.

O zi obișnuită de muncă 

E amuzant pentru mine să conștientizez că o zi obișnuită la muncă începe cu o cafeluță, părea un obicei de adult responsabil pentru mine înainte, preferam un energizant la prânz. 

Dar, da, ziua începe cu o cafeluță și continuă cu organizarea task-urilor. Ce iubesc la acest job e că sunt task-uri pe care știi că trebuie să le rezolvi, care se repetă, dar aproape în fiecare zi ceva se întâmplă, clienții au nevoi noi, apar situații ce trebuie rezolvate imediat. Deci probabil că un alt lucru sigur într-o zi este verificarea mail-urilor dimineața și după pauza de prânz, faptul că mereu trebuie să fim prezenți. 

Desigur că fiind și student și președintele Business Organization for Students o zi de muncă poate să însemne și jumătate de zi în care lucrez de acasă, sunt prezentă la job, pentru ca mai apoi să merg la facultate și să închei ziua cu un meeting alături de colegii mei din organizație. Acestea sunt genul de zile obositoare, dar care chiar îmi dau un mare boost de energie.

Cea mai grea parte până acum 

Cel mai greu moment cred că a fost atunci când am început să lucrez cu diferiți clienți, din domenii diferite, cu audiențe diferite. A fost dificil să îmi însușesc personalitate lor în texte, încă este, dar am înțeles că ușurința cu care preiei un anumit tone of voice depinde mult de exercițiu și piloni pe care înveți să îi construiești, cuvinte cheie de la care pornești.

Generația ta 

Am norocul să fac parte dintr-o echipă tânără și cu valori bine definite, am colegi curioși și gata să afle ce e nou.

Nu simt că există o diferență radicală între punctele noastre de vedere, învăț de la ei totuși că e important să fiu disciplinată, să fac lucrurile organizat, să nu mă arunc întotdeauna cu capul înainte fără să analizez puțin situația.

Ei au învățat de la mine în primul rând faptul că BeReal e o platformă foarte tare, cred că aduc un plus în echipă prin ideea că este bine să încercăm lucrurile noi care apar, că schimbarea e un lucru bun.

Creativitatea. Definiția personală 

Creativitatea pentru mine e să poți să restructurezi o idee care pare deja destul de bine definită în așa fel încât să aibă un impact diferit. E aproape imposibil să aduci ceva nou, iar în domeniul nostru nici nu cred că acesta ar fi scopul, oamenii rezonează deja cu lucruri și situații existente, scopul nostru, în calitate de oameni de comunicare, e să transformăm probleme vechi în nevoi noi.

Industria peste 20 de ani 

Cred că peste 20 de ani platformele de social media de acum vor fi într-un procent mai mare platforme de retail. Luând drept exemplu Instagram, deja există shop integrat, business-urile sunt din ce în ce mai prezente pe platformă, utilizatorii aspiră să devină influenceri, care la rândul lor promovează produse. Cred că este o tranziție naturală care vine direct dintr-o nevoie. 

Când te gândești la business-uri, sursa principală de informații obișnuia să fie și cred că într-o mare măsură mai este website-ul, dar website-ul nu este actualizat atât de des, are informații evergreen, nu comunică explicit oferte sau dacă o face necesită eforturi din partea unei echipe mari.

Pe Instagram este mai ușor să rămâi prezent și relevant, poți comunica în real time. Deci cred că este necesar să știm că trebuie să ne exersăm creativitatea puțin diferit, dacă vrem să lucrăm în industrie nu mai este despre a transmite emoția pe care o simțim noi, creativitatea devine abilitatea de a comunica o soluție pentru o nevoie pe care noi nu o avem, dar în care urmăritorii să simtă că noi credem. 

În ceea ce privește nevoia oamenilor de interacțiune cu cei apropiați și autenticitate, probabil vor apărea noi platforme precum BeReal pentru a o satisface, pentru că nu cred că această nevoie va dispărea.