Din rubrica "Integrarea nu e a noastra, nici a voastra, ci a consumatorilor produselor clientilor nostri", va prezentam un nou ciclu de aventuri ale publicitarilor nostri, care, de cand nu mai au idei, fac pe haiducii, deposedand simbolic clasa politica de meritele mult doritei si indelung asteptatei integrari, pentru a le aduce acolo unde ele pot produce emotii si starni dorinte, adica in randul maselor. Episodul de astazi are protagonista alta bere, aceeasi idee, dar o executie mult mai buna.
Daca spotul "Multumiri" pentru Bucegi era un fel de "Integrarea pentru toNti", din care fiecare roman afla ca a pus umarul la integrare, clipul pentru Ursus arata cum s-a petrecut evenimentul, printr-un reportaj amplu de la fata locului, cu imagini sugestive.
Categoriile de produs sunt diferite, mesajul este adecvat publicului tinta, iar clientul trebuie sa fi avut si el pretentiile lui. E evident ca rezultatul final al creatiei publicitare depinde de o multime de factori, deci o comparatie intre cele doua spoturi ar parea nedreapta. In reclamele pentru bere la PET inca mai apar imagini cu modul de intrebuintare a produsului, pe cand berea premium ramane in umbra, pentru ca stie toata lumea ce se face cu ea. In cazul de fata apare la sfarsit eleganta, cu o esarfa la gat. E normal ca mizele sa fie diferite cand creezi pentru doua categorii de public diferite. Spotul pentru Bucegi incearca sa vanda produsul, iar cel pentru Ursus incearca sa vanda emotii.
Ursus s-a repozitionat de vara trecuta ca berea cu care romanii isi sarbatoresc succesele. In acest caz, succesul integrarii a fost un prilej ideal pentru a crea momentele de euforie care se cer sarbatorite cu Ursus. Ideea ca romanul de rand a contribuit in vreun fel la integrare irita in continuare, dar executia este atat de buna incat salveaza spotul.
Cum s-au intamplat lucrurile de fapt
Un clip care sa redea adevarata poveste a integrarii, cu sfoara si cu apropierea placilor tectonice cu tot, ar fi avut un voiceover:
Cum mergeau ei asa pe plaja, intr-o zi innorata ca viata lor de romani, au dat peste un odgon.
- Hopa! Ce e cu sfoara asta aici?
- Nu stiu. Hai sa tragem de ea sa vedem ce se intampla!
Faptul ca niste pescari trageau pe plaja de o sfoara a incantat brusc toata figuratia din spotul de la Clicknet, care tocmai navalea in casa peste un tip nedumerit. Directia de navalit s-a modificat brusc si s-au napustit pe tarmul marii, fara a omite o raita prin Piata Sfatului. Ba la un moment dat a trecut si Sfinxul prin cadru. Au prins de sfoara pe unde au putut si au tras si au tras, zi de vara pana in seara. Intr-un final, au reusit sa lipeasca platourile. S-au trezit pe cap cu toate frumusetile Europei: Turnul Eiffel, Colosseumul, Big Ben si Tower Bridge. Acestea au fost veritabile surprize, pentru ca ei nu-si imaginau la capatul sforii, de partea cealalta a apei (a propos, marea e in partea cealalta), decat locuri de munca banoase, nu monumente istorice sau institutii culturale.
Interesant e ca Europa e trasa spre Romania, nu invers. Intrebarea care ramane e cine le aruncase sfoara romanilor? Si mai ales: de ce?
Comentarii