[Spre Gopo] Ana Dumitrașcu: Mi se pare esential ca scenariul să fie bun. Munca ta de actor este potențată când scenariul este foarte bun, cum a fost în cazul „Imaculat”

Direct de pe băncile UNATC-ului, unde era studentă la actorie, Ana Dumitrașcu și-a făcut debutul în lungmetraj cu un rol greu, solicitant, în filmul „Imaculat”, regizat de Monica Stan şi George Chiper-Lillemark. Daria, personajul său, este o tânără internată într-o clinică de dezintoxicare, iar Ana spune că, atunci când a luat castingul nu știa mai nimic despre meseria de actor. Abia trecuse în anul al treilea de facultate.

"Daria pare un personaj dintr-un stil de film hiperrealist, însă este doar o piesă din construcția unei metafore mult mai mari. Această metaforă mi se pare esențială în poveste - cât de incomod, halucinant și obositor este să navighezi prin viață cautându-ți identitatea și oglindind la nesfârșit un chip care nu-ți aparține".

„Imaculat” a obținut trei premii la Festivalul de Film de la Veneția și a fost propus de România la Premiile Oscar 2023, categoria „cel mai bun lungmetraj”.

Ana Dumitrașcu este nominalizată la Premiile Gopo 2023, la secțiunea „cea mai bună actriță în rol principal”, iar în continuare aflăm de la ea cum s-a pregătit pentru primul rol mare din cariera pe care a început-o de curând.

Cum ai ajuns să lucrezi cu regizorii Monica Stan și George Chiper-Lillemark

În cel mai clasic mod cu putință - am aplicat la casting. Doamna Viorica Capdefier de la CDF Casting a fost cea care a organizat probele. Procesul de casting a fost unul neobișnuit de lung, am fost chemată la foarte multe recall-uri si privind retrospectiv realizez că, paradoxal, m-a relaxat foarte mult și m-a eliberat de presiunea și emoțiile pe care le simt în mod normal la o probă. De altfel, am primit scenariul integral de la început, iar asta mi-a oferit din start o bună înțelegere a personajului.

Întâlnirea dintre voi. Cum ați lucrat împreună

Colaborarea cu Monica și George a fost unică d.p.d.v. creativ, nu am lucrat cu niciun alt regizor în felul în care am lucrat cu ei. Monica a creat un laborator de relații și situații între Daria și celelalte personaje, iar George a favorizat contextul acestui laborator și l-a pus vizual în valoare. Deși improvizam pe baza situațiilor și a textului, „Imaculat” a fost o școală de disciplină și de lucru cu partenerul. Monica iubește variantele. Așa că lucram foarte mult la o secvență, își dorea nu doar multe duble, ci mai multe variante și fiecare variantă sigur că necesifa mai multe duble. Am încercat mult, am căutat mult, am vorbit mult. A fost un proces anevoios și plin de frici pe alocuri, dar am avut parte de niște revelații profesionale importante. Am renunțat la ego, de exemplu, din foarte multe puncte de vedere. Am iubit să lucrez cu Monica și îmi doresc foarte mult să lucrez din nou cu ea.

Colaborarea cu colegii actori

Întâlnirea cu Vasile Pavel a fost una dintre acele mari întâlniri din carieră, nu are studii de teatru, dar se prezintă cu mai multă vigoare și punctualitate la lucru decât mulți profesioniști. Cu Cezar Grumăzescu aveam emoții să lucrez pentru că îl admiram foarte tare, dar m-a ajutat foarte mult, cu deschidere, blândețe și generozitate, e un actor foarte mare și mă bucur foarte mult că acum lucrez din nou cu el.

Genul tău de negociere creativă

Sunt foarte disciplinată și pretind același lucru. Pornind de la asta, caut să inspir și să fiu inspirată. Îmi doresc foarte mult să creez, să caut, să devin obsedată de un rol, îmi doresc să construiesc personaje complet diferite de mine și îmi doresc ca regizorii să-mi permită să fac asta și să observe că am capacitatea de a face asta. Îmi doresc să văd ca avem revelații comune și ne uimim reciproc în construcția unui rol. Consider că nu este constructiv să ne limităm identitatea, să credem despre noi că suntem doar într-un fel, să rămânem rigizi în păreri, principii, idei despre noi înșine. Ceea ce consider eu acum că mă definește peste doi ani se va schimba. Și cred că despre acest ego vorbesc că e important să rămână maleabil în lucrul la rol.

Ce te-a atras cel mai mult la scenariul filumului „Imaculat”

Mi se pare esential ca scenariul să fie bun. Foarte bun. Munca ta de actor este potențată când scenariul este foarte bun, cum a fost în cazul „Imaculat”. Felul de a fraza al Dariei, personajul meu, mi s-a parut special. Limbajul lui Spartac. Contrastele și asemanarile dintre cei doi. Misterul Dariei versus misterul lui Costea. Clinica asta fantomatică și lipsită de personal. Nu puțini au fost cei care ne întrebau la Q&A-uri dacă într-adevăr asta se întâmplă într-o clinică de dezintoxicare.

Personajul tău

M-a atras acest personaj principal feminin foarte enigmatic și care transmite un soi de seducție. Mi-a plăcut foarte mult background-ul de consumatoare atipică de heroină. Mi s-a părut fascinant că adicția era doar un context pentru o metaforă mai mare. Monica spunea într-o discuție că experiența ei din clinică se reflectă în toate personajele. Daria, la prima vedere, pare un personaj dintr-un stil de film hiperrealist, însă este doar o piesă din construcția unei metafore mult mai mari. Această metaforă mi se pare esențială în poveste - cât de incomod, halucinant și obositor este să navighezi prin viață cautându-ți identitatea și oglindind la nesfârșit un chip care nu-ți aparține.

Procesul tău de lucru, prin care te apropii de un personaj nou

Procesul de lucru pornește de la a învăța textul. Foarte bine. Mai departe cred că îl dictează fiecare personaj în parte și mă folosesc de ce îmi servește cel mai bine la momentul respectiv. Mă descurajează să găsesc ceva facil. Mă simt intrigată când e greu, când nu știu ce să fac, când e timpul scurt de repetiții, când lucrez la mai multe proiecte deodată. Iubesc să lucrez și mi-e foarte greu să stau degeaba. Ca schemă generală, redactez o fișă de personaj (mă ajută să nu omit lucruri), identific un de ce? important, un scop și o vulnerabilitate.

La Daria m-a ajutat foarte mult Monica Stan și m-au ajutat foarte mult colegii mei. Toți colegii mei actori din „Imaculat” sunt actori foarte buni. Treceam în anul III de facultate și nu știam mai nimic despre meserie. Monica mi-a dat foarte multă încredere și material de creație și m-a ghidat foarte bine. Singurul meu merit a fost căutarea și curiozitatea mea continuă. Cred că genul de încredere pe care mi-a acordat-o ea este cel mai frumos lucru pe care poate să ti-l ofere un regizor.

Ce ți-a fost cel mai greu să faci în acest rol

Nu știu dacă mi-a fost ceva mai greu sau mai ușor. Nu știu dacă e ceva ușor. Iubesc să joc și mă face foarte fericită, dar există un nivel de concentrare pe care îl păstrez când lucrez indiferent de secvență. A fost greu să fiu foarte singură. Nu m-am văzut cu nimeni pe toată perioada filmărilor și repetițiilor, am ascultat același playlist, mă trezeam la 4, veneam pe jos din din Drumul Taberei până în Vitan și seara după filmare mă întorceam tot pe jos înapoi. Încercam să mă comport ca Daria și în afara filmării. Nu știu dacă e o tehnică bună, este doar ceva ce am încercat atunci, ceva ce am simțit că mă servește pe mine la acel moment. A fost greu să fiu atinsă atât de mult, dar doar la nivel de schimb de energie pentru că m-au ajutat foarte mult colegii, care au fost foarte grijulii și profesioniști. De asta și cred că aveam nevoie de această singurătate, ca o formă de autoconservare.

Vestea nominalizării la Premiile Gopo

Am primit-o cu foarte mare bucurie și recunoștință și sunt onorată să fiu nominalizată alături de alte patru actrițe fenomenale.

Ce proiecte de teatru și film ai mai departe

Joc într-un spectacol la Apollo 111, „Câinele mamei mele” în regia Luizei Mihăilescu. În mai va avea loc premiera spectacolului Richard 3, regizat de Andrei Măjeri, tot la Apollo 111, unde joc cu Cezar Grumăzescu. Voi avea câteva zile de filmare la un lungmetraj, în vară. În prezent filmez niște scurtmetraje și aștept cu nerăbdare să iasă altele. De puțin timp sunt și reprezentată de un agent și sper că asta îmi va deschide mai mult orizonturile către piața internațională.