[Spre Gopo] Mălina Manovici: Mi s-a părut foarte îndrăzneț subiectul din „Balaur”, foarte provocator, mi s-a părut că abordează niște tabuuri din societatea noastră

Pentru a se apropia de Ecaterina, personajul său din filmul „Balaur”, actrița Mălina Manovici a mers la biserică și a observat femeile din comunitatea religioasă de acolo. S-a lăsat cuprinsă de întreaga atmosferă, știind că tot ceea de aude, vede, simte îi va fi de ajutor în reprezentarea soției de preot, pe care o joacă în filmul de debut al regizorului Octav Chelaru.

Nu și-a judecat personajul. Nu a etichetat în niciun fel femeia pe care o interpretează în film. În schimb, a empatizat cu ea.

"Ecaterina nu planifică cu sânge rece adulterul, nu înșală rațional, în serie. Reacționează tumultous și pasional din frustrare, răzbunare, neputință. Am simțit că pot să înțeleg nefericirea acestei femei, tipul ei ascuns de rezistență, de revoltă".

Mălina Manovici s-a născut la Bârlad. A absolvit Facultatea de Litere (engleză-franceză) a Universității „A.I.Cuza” din Iași și Facultatea de Muzică-Actorie a Universității de Vest din Timișoara. În 2016, Mălina Manovici a fost distribuită în primul său personaj de film, în „Bacalaureat”, regizat de Cristian Mungiu.

În lungmetrajul „Balaur”, este protagonistă alături de Alexandru Papadopol și a fost nominalizată anul acesta la Gopo, la categoria Cea mai bună actriță în rol principal, pentru rolul Ecaterina Ivanovici. În așteptarea Galei Premiilor Gopo, care are loc pe 25 aprilie, vorbim cu nominalizații despre cinematografie, tabuuri și provocările artistice ale acestor ani.

Colaborarea cu regizorul Octav Chelaru pentru „Balaur”

Pe Octav l-am cunoscut la casting unde am fost chemată de directoarea de casting Domnica Cârciumaru. Nu îl cunoșteam dinainte, nu vazusem niciunul din shorturile lui, dar știam de la Domnica că acesta va fi primul lui feature. Și m-am dus la audiție cu emoții și entuziasm ca de fiecare dată. Primisem o scenă, un dialog între Ecaterina și Iuliu la ora de religie, care m-a intrigat pentru că am avut intuția că e ceva ciudat cu cei doi. Cred că știam totuși subiectul în mare – o soție de preot care are o aventură cu un elev. Mi s-a părut foarte îndrăzneț subiectul, foarte provocator, mi s-a părut că abordează niște tabuuri din societatea noastră. În concluzie am fost foarte interesată și mi-am și manifestat acest interes.

Cum a fost întâlnirea dintre voi doi, din punct de vedere creativ

Am relaționat foarte bine, zic eu. Octav e oricum o persoană foarte comunicativă, e deschis și relaxat, are opinii pe care și le exprimă direct și onest, iar asta mi-a plăcut foarte mult. Mai ales că sunt și diferite de trendul general sau cel puțin de ceea ce eram obișnuită să aud în mediul meu. M-a impresionat că e așa de tânăr, că nu are nici studii, dar are o pasiune foarte mare pentru film, care îl face să continue și să nu renunțe. M-a motivat și pe mine, m-a încurajat de-a lungul întregului proces.

De la audiții la filmarea concretă pe set, a fost foarte atent și m-a susținut, mi-a dat indicații concrete, dar a abordat lucrul și lăsând tuturor o marjă de libertate, adică de schimbare, de posibilitate de a face încercări diferite, inclusiv în ceea ce privește textul. Era o variantă în care, la final, Ecaterina avea un fel de monolog în care încerca să-i explice fiului ei de ce a acționat în acest fel, dar Octav a renunțat la el.

Ce te-a atras cel mai mult la scenariul filmului

M-a atras mult munca în principal. Voiam foarte mult să lucrez și mi-am dorit mult să primesc rolul ăsta pentru că am avut de la prima audiție intuiția că pot să-l abordez, să-l înțeleg și să mi-l asum. Când am primit tot scenariul și l-am citit, mi s-a părut îndrăzneț, mi s-a părut că sondează o zonă foarte intimă și fragilă, că oferă o partitură, cum se zice, foarte ofertantă pentru o actriță. M-a provocat și m-a intrigat. Sunt foarte recunoascătoare pentru întreaga experiență.

Personajul tău din „Balaur”

Prima mea impresie a fost că pot să accesez zona în care se află Ecaterina. Am empatizat profund cu ea și nu m-am gândit nicio secundă că e rea, egoistă, slabă sau puternică. Oricum, o regulă a actoriei spune să nu-ți judeci niciodată personajul. Așa că nu am făcut-o, nici n-am simțit nevoia pentru că am empatizat și am înțeles sau, cel puțin, am înțeles resorturile pe care le-am creat, și care o fac să acționeze așa cum o face, instinctiv, emoțional. Pe calea asta m-a dus scenariul.

Ecaterina nu planifică cu sânge rece adulterul, nu înșală rațional, în serie. Reacționează tumultous și pasional din frustrare, răzbunare, neputință. Am simțit că pot să înțeleg nefericirea acestei femei, tipul ei ascuns de rezistență, de revoltă, am căutat și am găsit puncte comune. Există sentimente, gânduri, stări similare, deși ele se nasc din experiențe diferite. Și mi se pare foarte atrăgător să explorezi astfel de zone.

Cum te apropii de un personaj nou

Totul începe de la o analiză și înțelegere profundă a scenariului, pentru că pe el mă bazez în principal, atunci când nu există un roman sau o nuvelă de la care să fi fost dezvoltat scenariul. Există resurse pe care le-am explorat, ca apropierea fizică de mediul unei comunități religioase. Am început să merg la biserică, să observ, să privesc femeile, să mă las pur și simplu cuprinsă de atmosferă, de ceea ce vedeam, auzeam, simțeam olfactiv. Nu mi-am setat un obiectiv de tipul: încerc să fiu ca femeia aceea, am mizat pe faptul că toate acele observații, conștiente și inconștiente, vor intra în mintea mea și mă vor completa cumva în demersul meu.

Ce ți-a fost cel mai greu să faci în acest rol

Cred că cele mai grele au fost scenele în care a trebuit să-mi creez o emoție negativă, de mânie, în care încercam să-l domin pe Iuliu, de exemplu. Și asta vine, știu, din frustrarea și complexele care au fost create în mine de experiențe anterioare, care m-au influențat negativ, în care nu am primit susținerea de care aș fi avut nevoie și din care am ieșit cu convingerea că nu am destulă forță, că nu pot să fiu puternică pe scenă sau, nu știu, oriunde într-un mediu legat de profesia de actor. Și uite cum o astfel de experiență m-a ajutat să lupt cu propriile temeri și să încep să le depășesc, sper eu.

Cum ai primit nominalizarea de anul acesta la Gopo

Cu bucurie, cu recunoștință. Ca pe un thumbs up care mă face să cred că sunt pe un drum bun, că am de ce să lupt în continuare, să nu renunț.

Mai departe, în acest an

Sper să urmeze lucruri frumoase, noi proiecte, sunt foarte deschisă la orice. Nu e ca și cum am primit 10 scenarii din care să aleg. Nu cred că va fi vreodată așa. Dar îmi doresc mult să lucrez, să evoluez profesional, să fiu implicată în proiecte care să mă provoace, să mă pună în posturi, situații dificile, complexe care, așa cum s-a întâmplat și cu Balaur, mă modifică și pe mine personal.

Dar am un nou proiect, un film care a avut premiera anul ăsta la Berlinale și care va fi lansat la noi la vară, cred, nu știu sigur. Se numește Mammalia, e cel mai nou film al lui Seb Mihăilescu care și el a nominalizat la Gopo. Aia chiar a fost o experiență foarte specială.