Sinceritate și conexiune. Asta înseamnă muzica pentru Bogdan-Nicolae Tănăsescu, chitarist, vocalist și compozitor în trupa de rock alternativ "Rana". Muzica a fost permanent în jurul lui: când era mic, tatăl lui, vocalist în diferite trupe de rock, îl lua cu el la concerte și la repetiții, dându-i, astfel, primul impuls în zona artistică. A primit prima chitară la 9 ani, a făcut parte din mai multe formații în liceu, a experimentat mai multe stiluri, iar din 2016 e parte din Rana.
Muzica am văzut-o de la început ca pe o evadare, iar acest lucru nu s-a schimbat nici în prezent, doar s-a amplificat. Când am început să cânt în liceu în diferite trupe nu am făcut-o pentru că era cool, sau la modă, ci pur și simplu să evadez, și să mă exprim într-un mod foarte terapeutic, spune Bogdan.
Rana va avea un concert pe 3 mai, susținut în cadrul Alternative Culture. Până atunci, povestim cu Bogdan despre începuturile în muzică, procesul creativ, experiența de concert și temele care îl inspiră să creeze în această perioadă.
Capitole în formarea artistică
În formarea mea ca muzician au fost importante primele mele contacte cu muzica, din copilărie, primele concerte la care am participat, apoi prima chitară primită la 9 ani de la familie; foarte important a fost momentul în care am decis să mă exprim și vocal și compozițional într-o trupă, trecând astfel de la copierea unor stiluri muzicale la încercarea de a-l găsi pe al meu, în așa fel să mă reprezinte pe mine de fapt. Cert e că sunt în continuă formare, nu simt că a trecut nici măcar jumătate din drum până la destinația finală.
Mi-a trecut prin minte să numesc aceste capitole ale dezvoltării mele într-o direcție ușor filologică, respectiv cinci momente ale subiectului (expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant, deznodământ), însă cred că e prea devreme să numesc clar fiecare moment al narațiunii în formarea mele ca muzician.
Cum a început relația cu muzica
Relația mea cu muzica a plecat de la tatăl meu, care este muzician, iar în anii 90 și 2000 a fost vocalist în diferite trupe de rock din Pitești, orașul unde am crescut; mergând adeseori la repetițiile lui și la concertele lui, unde era fascinant să îl văd pe scenă, și am ajuns, inevitabil, de mic, să îmi doresc și eu asta la un moment dat. Muzica a fost permanent în jurul meu și este natural să cânți și să creezi când ești crescut într-un astfel de mediu.
Muzica am văzut-o de la început ca pe o evadare, iar acest lucru nu s-a schimbat nici în prezent, doar s-a amplificat. Când am început să cânt în liceu în diferite trupe nu am făcut-o pentru că era cool, sau la modă, ci pur și simplu să evadez, și să mă exprim într-un mod foarte terapeutic. Am realizat mai târziu că muzica e o formă de artă care te dezbracă complet și care te arată în niște ipostaze care pot fi uneori jenante, însă este asta e un lucru asumat din partea mea, pentru că acesta e modul meu de a mă arăta cum sunt și cine sunt. Alții o fac în alte moduri și e perfect ok, pentru mine e muzica.
Când am început să compun nu credeam vreodată că o să fiu atât de explicit în trăirile mele, însă asta a venit ulterior. Mi-aș fi dorit să fiu de la început, de când am început să cânt atât de sincer cum sunt acum în muzică.
Ce te inspiră
Tot ce scriu în trupa Rana, și nu numai, este într-un fel sau altul legat de mine și de ce trăiesc, simt în raport cu ceva. Am încercat de câteva ori să scriu complet detașat și să nu trec prin filtrul subiectivității mele versurile, însă ascultătorii te simt imediat când ești fals, când nu ești sincer cu tine. Se simte când ești artificial ca artist. În general melodiile noastre sunt de dragoste, despre relații cu oamenii, rareori abordând alte teme, cum ar fi cele sociale, iar dacă abordez o temă socială, o fac tot prin filtrul a ceea ce cred și simt eu.
În prezent, trupa lucrează la un al doilea material discografic, un EP care va fi integral despre dragoste și despre cum evoluează o relație, de la începuturi până la profunzimi, care necesită timp într-o relație. O să fie un EP care te trece prin mai multe stări, în care sunt sigur că și ascultătorii noștri se vor regăsi.
Amprenta ta în muzică
Cred că amprenta mea e dată de faptul că sunt foarte conștient de ce sunt și ce simt și că nu încerc să ascund asta în vreun fel în muzică. Încerc cumva să arăt prin muzica trupei Rana că este ok să fii trist uneori sau să nu te simți bine sau să suferi din dragoste și că e mult mai bine să fii self-aware de asta decât să reprimi la nesfârșit sentimente care pot părea negative, însă pe care nu ai cum să nu le întâlnești la un moment dat de-a lungul vieții.
Procesul de creație
Totul pleacă de la un vers sau de la o idee. Rareori îmi apare linia melodică a unei melodii înaintea versurilor. Uneori, când sunt introspect și mă conectez cu ceea ce simt sau am simțit, îmi notez anumite gânduri, în notez, pe telefon, iar când vine momentul potrivit le iau și încerc să le dau o formă, să mă gândesc la o direcție pe care aș vrea să merg. Toate astea se întâmplă înainte să iau chitara și să lucrez cu adevărat la o melodie.
Uneori, ceea ce mi se pare material bun de a fi exprimat prin muzică iese, alteori nu, și e ok. Important cred că este să fii permanent conectat cu procesul artistic ca să poți crea, trebuie să fii permanent dornic să te exprimi pe tine, nu te poți închide brusc și să lași totul în urmă sau, dacă o faci, e bine să fie pe o perioadă determinată, pentru că cu cât trece mai mult timp în care ești închis legat de tine însuți, cu atât e mai greu să te reîntorci din punctul de unde ai plecat.
Experiența de concert
Publicul este un aspect foarte important pentru orice trupă. Am văzut diferiți artiști care spun că fac muzică doar pentru ei și că nu țin cont de public, lucru care mi se pare ciudat. Noi ținem cont de ce ne scriu fanii, de reacțiile lor la melodii și tot așa, iar părerile negative încercăm să nu le luăm personal. E ok ca oamenii să nu te placă, de fapt e ceva în neregulă dacă toată lumea te place.
Mie mi-a fost greu la început ca artist să comunic cu publicul, mai ales în concerte, însă am învățat să gestionez acest lucru. Cred că muzica noastră comunică destul de multe doar ea, prin simpla ei existență, însă uneori e bine să și vorbești despre ce ai simțit în calitate de creator când ai făcut un cântec, ajută oamenii să fie mai conectați cu ceea ce simt ei.
Din concertele avute până acum, am învățat că niciodată nu vei ști clar prin ce stări trece un om când te ascultă live, iar eu la început eram foarte atent să văd ce reacție are publicul, până să realizez că este posibil ca cineva care nu se mișcă deloc în timpul unui concert poate fi încântat, contemplativ sau doar foarte atent, iar altcineva care dansează și pare încântat să nu fie așa mult interesat de ce faci tu pe scenă și să te uite a doua zi.
Cum s-a schimbat atmosfera evenimentelor
Când mă gândesc la concertele ultimilor ani, mă gândesc la perioada dinainte de pandemie și cea post-pandemie. Mi se pare minunat cum oamenii au găsit și în timpul restricțiilor din 2020 metode inovative pentru a ține concerte. Am simțit atunci că ne îndreptăm spre bine. Iar în prezent, post-pandemie, cred că oamenii sunt mai dornici ca niciodată să vadă trupe live și să iasă din casă.
Cred că încă lipsește infrastructura în 2023 pentru a ține concerte cât mai profesioniste. Sunt puține locații în țară unde venue-urile sunt la un nivel adecvat, tehnic vorbind, pentru a ține un concert adevărat. Public este, destul de mare, chiar și în zona de rock alternativ în care încercăm să activăm, și poate fi și mai mult, dacă ar fi facilități pe măsura așteptărilor atunci când plătești un bilet la un concert.
Cât de importantă e imaginea pentru un artist
Imaginea, nu știu dacă din păcate sau din fericire, este un punct vital ca trupă, pentru că foarte multă lume pune accentul pe cum arăți și cum te prezinți în afara muzicii tale, cu toate că, în teorie, ar trebui să fie de ajuns muzica pentru a ajunge la public. Dar cumva trebuie să ai ceva distinctiv în imaginea ta, ca să nu fii atât de ușor de uitat, și trebuie să fii constant legat de ea.
Noi punem accent pe cum ne prezentăm la concerte, nu venim îmbrăcați la concerte ca și cum am ieși până la Mega Image după țigări. Tratăm fiecare concert ca pe un bal de absolvire. Eu am haine speciale doar pentru concert pe care nu le port în mod obișnuit. Avem o afinitate pentru culoarea negru pe scenă, ni se pare că ne reprezintă cel mai bine cântecele.
Iar în partea vizuală de Social Media, cum ar fi afișele sau pozele cu trupa punem foarte mult accent pe monocromia alb-negru. Ne reprezintă ca stare, ca trupă, ne reprezintă cântecele. Toată partea aceasta de prezentare a unei trupe este la fel de esențială, în 2023, precum calitatea materialului muzical pe care-l livrezi către public. Până să te asculte cineva trebuie să te vadă și să îi trezești interesul.
Provocările cele mai mari în 2023, din perspectiva unui creator
Întotdeauna creatorii de artă sunt influențați de timpul în care trăiesc, iar eu consider că nu trebuie uitată esența artei, și anume să exprimi ceva sincer, pe care-l simți tu, creatorul.
Cred că misiunea creatorilor e dată și de cum se raportează creatorul la ce e în jurul lui și de ce anume e interesat să zică. Dacă cineva simte că are ceva de zis legat de orice problemă, fie mondială, fie socială, fie personală și simte că trebuie să zică ceva, e perfect, creatorul își îndeplinește rolul în artă.
Super-puterea artei tale
Super-puterea artei mele este cea de a conecta oamenii între ei și cu trăirile pe care le au, le-au avut și le vor avea. Este minunat să afli prin ceea ce scrii că există oameni care au simțit tot ce ai simțit și tu. Te liniștește cumva acest aspect.
