Războiul de lângă noi nu mai ocupă primele pagini ale ziarelor, nici mulți pereți ai online-ului. Dar nu este nici pe departe de a se fi terminat. Refugiații ucraineni au încă nevoie de ajutor, iar situațiile problematice cu care se confruntă acum sunt diferite față de cele de anul trecut.
Amedeea Enache, director executiv al Fundației Estuar, spune că oamenii care au rămas în România sunt preocupați de siguranța zilei de mâine, trăiesc intens dorul de cei rămași acasă, se zbat între decizia de a mai sta aici sau de a se reîntoarce în Ucraina. O echipă formată din cinci psihologi, un psihiatru și doi asistenți sociali a oferit până acum sprijin psihosocial pentru peste 2000 de refugiați ucraineni.
"Cei care au decis să rămână aici iau cu greu decizii legate de viitorul lor pentru că au speranța că se vor întoarce acasă. Și mai este un alt grup foarte vulnerabil - mame cu mulți copii, care au nevoie încă de acoperirea nevoilor de bază- alimente, produse de igienă, haine".
Vorbim cu Amedeea Enache despre proiectele organizației din ultimul an și despre ce urmează până la finalul lui 2023.
Munca Fundației Estuar pentru ajutorul refugiaților ucraineni
Am început în prima săptămână din martie 2022 când am constatat că foarte mulți voluntari și specialiști voiau să sprijine refugiații care ajungeau în România însă cei mai mulți dintre aceștia nu aveau informații despre ceea ce înseamnă intervenția în criză sau primul ajutor psihologic. Ne-am mobilizat și am avut la începutul lui martie un webinar cu tema “Intervenția în criză- program de sprijin pentru specialiștii care lucrează cu refugiații ucraineni” cu peste 500 de persoane interesate să participe însă capacitatea tehnică a platformei ne-a limitat la 100 de participanți.
Ne-am organizat bine și am ținut un al doilea webinar, după ce ne-am făcut și un upgrade la platforma ZOOM :). S-au înscris 1200 de persoane și au participat vreo 650 de psihologi, asistenți sociali, medici, consilieri sau voluntari. Programul a continuat până în prezent, transformându-se într-un grup de sprijin și intervizare pentru specialiști. Peste 1400 de voluntari și specialiști ne-au “trecut pragul” și ne bucurăm că am dezvoltat acest program de intervenție în criză & prin ajutor psihologic pentru specialiștii și voluntarii interesați să sprijine.
Dar asta nu e tot. Am început să facem ceea ce de peste 30 de ani e specialitatea noastră - sprijin psihologic, în special pentru grupurile vulnerabile. Într-un an de zile am consiliat psihologic sau social peste 2000 de persoane refugiate din Ucraina. Vom face acest lucru cel puțin până la finele lui 2023. I-am sprijinit să depășească trauma războiului, a rupturii de familie, să se adapteze într-o situație de criză, într-o țară cu o cultură diferită și cu o limbă la fel de diferită și neînțeleasă. Am lucrat în București dar și în Prahova.
Ce faceți acum și ce urmează
Avem un parteneriat foarte important cu UNHCR- am fost selectați parteneri pe componenta de sprijin psihologic având în vedere capacitatea fundației de a oferi servicii psiho-sociale și intervenții specifice de calitate, având în vedere cei 30 de ani de expertiză psihologică și psihiatrică și pentru istoria noastră privind intervențiile în criză din timpul pandemiei pentru personalul medical din prima linie (4 Medicall) sau pentru amplul program psihologic pentru supraviețuitorii și familiile victimelor accidentului din Colectiv. Programul este unul de sprijin psihologic și social, pentru refugiații din Ucraina. Oferim orice suport de natură psihologică este necesar, în București dar și la telefon și online - unde situația o cere. Mai mult, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, avem intervenții specifice. Lucrăm în continuare în centrele din București și căutăm să ne facem cunoscute serviciile pentru cei care locuiesc în comunitate, în apartamente închiriate.
Parteneriatele din ultimul an
Primii parteneri cu care ne-am asociat au fost americanii de la Project Hope Foundation - o organizație veche de 65 de ani din SUA care sprijină prin intermediul partenerilor implementatori locali (Estuar în acest caz) persoanele refugiate în situații de catastrofă și criză umanitară. Ei ne-au susținut programul de instruire privind Intervenția în criză și Primul Ajutor Psihologic, ne-au susținut parțial programul de sprijin psihologic și ne-au susținut să dezvoltăm și să furnizăm un program de instruire a specialiștilor din instituțiile unde sunt găzduiți refugiați pe teme precum Prevenția Riscurilor de Abuz Sexual și a Exploatării persoanelor vulnerabile.
Ulterior am lucrat cu Sera România/ CARE Foundation, cu World Vision România într-un program finanțat cu finanțare sud-coreană și cu UNHCR- Înaltul Comisariat ONU pentru refugiați care derulează în prezent prin partenerii români cel mai important program de asistență umanitară pentru refugiații din Ucraina. UNHCR oferă sprijin pentru grupurile vulnerabile, persoanele cu dizabilită ți, pentru prevenirea violenței domestice, a abuzurilor sexuale și exploatării, asistență socială, sprijin juridic pentru cei care își depun actele pentru a pleca mai departe sau pentru a deveni refugiați aici. Fundația Estuar oferă sprijin psihologic și social dar și sprijin pentru depășirea problemelor de sănătate mintală refugiaților din Ucraina, în parteneriatul cu UNHCR.
Foarte frumos a fost proiectul implementat în parteneriat cu World Vision România. Scurt (3 luni) dar intens, cu denumirea oficială "Îmi sprijin prietenul/ I support my friend", acesta a avut la bază o metodologie de lucru dezvoltată de UNICEF, Salvați Copiii și OMS cu elemente din zona de educație non-formală care folosește principiile primului ajutor psihologic prin intermediul căreia adolescenții învață cum să identifice dificultățile cu care se confruntă prietenii acestora și cum să îi sprijine în situații de criză. Începând cu noiembrie 2022 și până în februarie 2023, peste 60 de adolescenți refugiați din Ucraina și adolescenți români din București, Iași și Prahova au fost instruiți cum să-și sprijine prietenii la greu. Pe plan local am lucrat excelent cu DGASPC sector 6, DGASPC și Primăria sectorului 2, Salvați Copiii România, SOS Satele Copiilor, Asociația 4 Change, FONPC și Sera România, FONSS, Organizația Mondială a Sănătății- Grupul de lucru pe sănătate mintală, Crucea Roșie sector 6, World Vision, UCTB, Asociația Pro Vita și mulți alții.
Cum arată, în cifre, munca voastră din ultimul an cu refugiații ucraineni
Greu de pus în cifre. Pe scurt: Echipa, formată din cinci psihologi, un psihiatru și doi asistenți sociali, a oferit până acum sprijin pentru peste 2000 de refugiați, care au primit suport de tip psihosocial, iar peste 1400 de specialiști din zona de asistență psihologică și socială au participat la webinariile săptămânale privind intervenția în criză, evenimente care sunt în continuă desfășurare și anul acesta. Activitățile au cuprins 14 centre de refugiați, dar și cel mai important centru de sprijin pentru refugiații din Ucraina, cel deschis la Romexpo, în București.
Cât privește tipul de intervenții oferite acestora, Fundația Estuar a pus la dispoziție consiliere de tip prim ajutor psihologic, cu sprijinul organizației americane Project Hope, psihoterapie față în față și online, grupuri de sprijin psihologic, însoțire la psihiatru și intervenție specifică pentru persoane cu probleme de sănătate mintală. În parteneriat cu alte ONG-uri (Crucea Roșie sector 6, SOS Satele Copiilor) am oferit și sprijin social, donații de o jumătate de tonă de haine, peste trei sute de tablete pentru copiii refugiați, să poată să studieze online, sute de kituri igienice de la Project Hope Foundation și SOS Satele Copiilor, dar și organizare de evenimente pentru petrecere a timpului liber. Cum spuneam mai sus, programul I support my friend pentru 60 de adolescenți din Ucraina dar și din România a avut un impact bun.
Problemele cu care se confruntă refugiații ucraineni acum
Problemele sunt diverse și destul de diferite față de cele de acum un an. La nivel psihologic, există la refugiații rămași la noi probleme precum relațiile mama-copii, comunicarea grea cu familia rămasă acasă, greutatea de a lua decizii precum a rămâne aici, a pleca înapoi. La fel, se iau greu în comunitate deciziile de viață, oamenii nu știu cum va fi viața lor mâine. Mulți nu știu cât timp și dacă autoritățile vor mai continua să îi sprijine financiar cu plata chiriei, unde vor sta pe viitor, unde să-și găsească un loc de muncă (mulți dintre ei nu vorbesc decât limba ucraineană), cu cine să-și lase copilul acasă dacă trebuie să meargă la muncă.
Dacă la început deciziile erau legate de plecarea mai departe spre vestul Europei sau Canada, acum cei care au decis să rămână aici iau cu greu decizii legate de viitorul lor pentru că au speranța că se vor întoarce acasă. Și mai este un alt grup foarte vulnerabil - mame cu mulți copii, care au nevoie încă de acoperirea nevoilor de bază- alimente, produse de igiena, haine de sezon rece/ cald.
Dincolo de aceste nevoi, rămâne cea de sprijin psihologic, emoțional și pentru asta noi aici suntem.
