[Bunele maniere online] Sebastian Olar: Cu cât suntem mai naturali și mai cu vorbele noastre, cu atât mai bine, să nu lemnificăm comunicarea asta și așa problematică, picurată printre zeci și zeci de multi-taskinguri

Reacțiile disproportionate, „prietenii” care nu comentează niciodată ceva pozitiv la o postare de pe rețelele de socializare, bullying-ul online și arderile pe rugul virtual cu cea mai mare cruzime, doar pentru că putem. Fac parte din modul în care comunicăm public în ultimii ani, zice Sebastian Olar, creative director la Circles Colab.

Pandemia, războiul de lângă noi și conspirațiile care se vehiculează în jurul lor au schimbat radical felul în care ne purtăm discuțiile în spațiul virtual.

"Las aici niște întrebări. Lucrul pe care îl postezi, l-ai zice și în viața reală? Comentariul acela pe care îl lași, i l-ai zice și în viața reală persoanei respective? Comentariul pe care i-l lași unei persoane, cum ar suna dacă i l-ai trimite ca mesaj direct?"

Cu umor pe alocuri, dar la modul serios, vorbim în cele ce urmează cu Sebastian Olar despre tonul care se intuiește din felul cum scriem online, ce formule de început și încheiere se mai folosesc într-o conversație. Trecem în revistă și câteva reacții nepoliticoase în comunicarea virtuală.

Comunicarea online acum. O privire de ansamblu

Platformele de social media au făcut un lucru prin excelență, deși cred că nu și-au propus asta (sper): au înlăturat nuanța din comunicare. Sau au redus-o foarte mult. În această mașinărie de lansat păreri (că ți le și cere de multe ori), se pierde această calitate crucială a comunicării- posibilitatea de a dezbate, de a avea o conversație reală. Pur și simplu, mai ales în forma scrisă, de postare + comentarii, forma aceasta de comunicare nu are fluența unei conversații adevărate și toate nuanțele ei, plus consecințele imediate în caz că cineva devine nepoliticos sau agresiv.

Și toate aceste lucruri s-au adâncit trecând prin pandemie. Las și eu aici niște întrebări care să ne reamintească tuturor de ce e atât de dificilă comunicarea în rețele sociale:

1. Lucrul pe care îl postezi, l-ai zice și în viața reală? (Pe asta o știu de la Arpi, când încerca el să mă facă mai conștient de ce postez)
2. Comentariul acela pe care îl lași, i l-ai zice și în viața reală persoanei respective?
3. Comentariul pe care i-l lași unei persoane, cum ar suna dacă i l-ai trimite ca mesaj direct.

Pentru că, deși nu ne dăm seama poate tot timpul, într-un fel suntem în viața reală și în total alt fel pe digital. Sau total altfel vorbim cu o persoană când știm că se uită mai multă lume față de atunci când vorbim în privat.

O să ne dăm seama că de multe ori suntem mai atenți la ce o să creadă ceilalți despre ce zicem noi decât la ce vrem să zicem de fapt.

Deci cam așa: lipsă de nuanță și de aici și polarizare și gândire și în alb și negru: tu în ce tabără ești, că trebuie să fii etichetat.

Cea mai mare impolitețe pe net

Cea mai măruntă mojicie din rețelele pe care stau sunt react-urile anapoda la anumite lucruri. Spre exemplu, exprimi cât de trist ești sau adresezi un subiect serios și cineva vine și dă cu haha. Și astea sunt microagresiuni cel mult, să zicem. Dar mi se pare că s-a normalizat bullying-ul, pur și simplu. Și ultima ardere pe rug din social media ne arată că ne rezervăm dreptul de a vărsa venin la adresa oricărei persoane față de care ne simțim îndreptățiți să o pedepsim. Cruzimea e la ordinea zilei, disprețul e considerat coolness, șamd.

Ah, mare impolitețe iar: mai sunt “prietenii” ăia, sufletul petrecerii le zic eu, care nu vin EVER să comenteze ceva pozitiv sau constructiv, indiferent de subiect, dar când au ocazia să pară deștepți sau să desconsidere pe altcineva, îi vezi cum vin brusc. Știi oamenii ăia de vezi notificare de la ei și deja ți se strânge stomacul? Aveți din ăștia? Că știi că nu are cum să fie ceva bun. Eh, am scăpat și eu deja de câțiva din această categorie și mărturisesc că mă simt mult mai bine. Mă uitam la Mel Robbins pe Insta și zicea să facem Unfollow Friday, când stai să te gândești cine îți dă vibe prost și să îți faci un favor și să scapi de ei.

„Greșelile” de etichetă pe care le mai și faci tu

Ah, am făcut o mizerie recent. (Pe lângă aia cunoscută) Am făcut o postare legată de narcisism (ca frică de a fi obișnuit), care era după o întâlnire reală cu cineva, și persoana respectivă s-a prins că mă refeream la ea. Nu m-a iertat, nu mai vorbim. A fost oribil că am făcut asta și nu am vorbit direct cu ea.

Ce nu tolerezi sub nicio formă online

Păi era vorba aia: ai grijă ce tolerezi că îi înveți pe oameni cum să te trateze. Parcă de acum de când o am pe cățelușa Karma și văd pe viu cum e să ai așa good vibes, tolerez tot mai prost toxicitatea - încercările de înjosire, abuz emoțional, proiectare de rușine, dezgust violent și altele. Pur și simplu nu, mulțumesc. Mi-a zis o persoană recent, îndreptățindu-și răutatea și lipsa de empatie, că dacă îi dau unfriend, atunci o să rămân într-un echo chamber și mai mare, compus doar din oameni care îmi dau dreptate. Cred că confunda dezacordul sănătos cu dejecții pe care vezi, Doamne ar trebui să le ascult, că mă ajută. Mărturisesc că nu îi duc dorul și că nu cred că m-am privat de ceva întrerupând legătura.

Ghidul tău de reguli: ce se face și ce nu se face într-o conversație online

Am urmărit la un moment dat o serie de video-uri despre maniere și etichetă în diverse situații - în principal la masă. Și chiar mă gândeam - băi nu a scos nimeni o carte de maniere digitale? Și nu am văzut nimic serios pe subiect, deși sper să apară în curând. Scriem noi una?

Reguli sunt cele enunțate mai devreme, în mare. Plus încă una care mi-a venit în minte: să nu dau like-love la un comentariu care jignește pe cineva, deși acea persoană a greșit. Mai rău decât comentariile-venin sunt like-urile și love-urile la acea prostie. Oh, războaiele din comentarii și cine ia mai multe like-uri la ele. Ador.

Tu când comunici prima dată cu un necunoscut, ce canal și ce ton folosesti?

Aici dacă e un cadru de muncă, las Whats și mail, dacă e un cadru de cunoscut persoană nouă pur și simplu, le dau Facebook-ul, că acolo stau cel mai mult. Cu Insta second choice. Tonul e prietenos și firesc în ambele cazuri. Încerc să fiu aceeași persoană și în real și în virtual. În general sunt un „text guy”, prefer să sun doar când e mai complexă treaba. Folosesc pentru comoditate chiar și speech to text din tastatură și scriu propoziții complexe foarte repede. Sau mesaje vocale cu cine știu cine e fan. Aici prima dată probez, că nu toată lumea le place - poate considera o formă de aroganță sau impolitețe că nu scrii. Limitezi cumva felul în care ei îți pot consuma mesajul.

Despre fobia vorbitului la telefon, dacă tot ai amintit

Da, uite. Fix ce ziceam. Cred că telefoanele ăstea cam de nicăieri sunt un pic inoportunante, dacă există acest cuvânt. În general e mai ușor să suni o persoană cu care ai o anumită rutină de sunat, în cazul meu, și când rutina e una light și plăcută. Poate că ar mai trebui să sunăm oameni și fără mare încărcătură, că vrem ceva, sau e ceva important. Și apoi e mai simplu să îi sunăm și cu treabă. Aici e pe simț. Cu mama discutam la un moment dat că ea prefera sunatul, și eu textul. I-am zis că doar sunt copywriter, e normal să fie așa. Acum le îmbinăm armonios pe amândouă, e o curgere firească.

Relevanța formulelor de salut și de incheiere în virtual

Depinde de situație. Mă ghidez foarte mult după ce simt. Spre exemplu, uneori nu simt să încep cu o formulă de salut într-un chat. Uneori mi se pare mai respectuos pentru timpul omului să îl întreb direct. Exemplu recent: ”Băi, să mă uit la Succession, că am văzut 2 episoade și îmi mor neuronii de cât de proști îs ăia?” Și apoi eventual bag un Hey. Mi se pare interesantă inversarea asta. Pur și simplu mă gândesc în ce fel pot să scriu acel mesaj ca să lift up that person, și să îi dau o stare bună.

M-au disperat la un moment dat apelativele Hey guys sau guyZ, mai șmecher, din formula de salut a unui mail. La fel și kind reminder. Mai bine dau pur și simplu un semn și zic: BUZZ.:) Că știe omul ăla la ce mă refer dacă îi răspund pe un thread. Cred că, cu cât suntem mai naturali și mai cu vorbele noastre, cu atât mai bine, să nu lemnificăm comunicarea asta și așa problematică, picurată printre zeci și zeci de multi-taskinguri.

Coduri și semne specifice limbajului online

Încerc să
Nu Scriu
Foarte
Așa.
În o mie de mesaje.

Încerc să scriu într-un fel în care destinatarul să nu primească o stare de neliniște. Eu mă simt prost când o persoană ”imi raspbunde intr un fel ffff dezordonat și grabti..”, mi se pare că e agitată sau că poate am agitat-o eu. Și atunci mă liniștesc cu scrisul înapoi, ca să nu o solicit și mai mult.

Încep propozițiile cu literă mare. Încerc să pun și diacritice peste tot, de când folosesc tastatura SwiftKey pe telefon- care e foarte deșteaptă și știe bine română. Și folosesc multe emojiuri. Ălea te scot din multe, de multe ori. Plus gif și stickers pe Whats, sunt mare fan.

În rest, nu sunt mare fan semne de punctuație multiple. Doar în glumă scriu Hey!!!!!11 :)) Ah, uite fac si emojiuri din punctuație ca boomerii :D

Timpul în care să răspunzi după ce ai văzut un mesaj scris

Nu sunt obligat să răspund deloc. Decât atunci când sunt, contractual, de exemplu.:)) În general încerc să răspund în maxim două zile, când văd că nu e ceva urgent și când nu mai am ”lățime de bandă” pentru asta. Nu am nicio notificare în afară de SMS. Restul toate sunt în Notification Center, când trag de ecran în jos și vreau eu să văd previews la toate: Insta, Fb, Whats, alte notificări din apps. Nu mi s-a reproșat că nu răspund. Pe mine mă ‘nervează unii că nu își aranjează viața în așa fel cât să fie mai responsive, dar îi las să se liniștească. Știu că nu au ceva cu mine, dar sunt haosați.

Și eu sunt haosat, toți cred că suntem mai mult sau mai puțin. La câte mesaje n-am răspuns noi mental, dar real pauză?

Obiceiuri de-ale celorlalți, care te-au surprins

Obiceiul de a avea notificări live la toate platformele mi se pare incredibil. Cu sonerie și tot. Respect că puteți să faceți asta. Cred că nu e deloc ușor.

Cum te-a schimbat pe tine prezența în online

Eu sunt un om destul de singuratic, și atunci online-ul mi-a oferit posibilitatea de a doza și controla cumva mult mai bine interacțiunile. E mult mai predictibil decât să mergi la evenimente sociale. De la bun început am fost ca peștele în apă pe mIRC. Mie fiindu-mi dificil să intru în discuție cu oameni noi reali, aici mă simțeam mai în siguranță. Asta mă și însingurează, că mă tot tin eu safe aici în spatele ecranului, dar acum vreau să trec la nivelul următor și să prioritizeze interacțiunile reale. Cât se mai poate, că vezi ce greu mai dai de oamenii care îți plac, darămite să îi mai și aduni pe mai mulți la un loc. Dar nu ne lăsăm. Nu o să ne dăm și ultima bucățică de suflet pentru încă un proiect, mai lăsăm niște firimituri și pentru oamenii semnificativi. Și apoi poate creștem de la firimituri și tot așa.

Detoxifierea de telefon și online

Din păcate sunt destul de dependent de telefon. Pot zice că am o adicție fără să îmi fie rușine. Locuind singur și fiind mai mult sau mai puțin departe de oamenii dragi, eu de aici îmi trag de multe ori nevoia de conectare. Și tot sper să pot interacționa semnificativ, chiar și cu oameni pe care nu îi cunosc real. Am mult screen time, acum am luat telefonul să văd cât am intrat pe Facebook. Screentime nu am verificat. This is the state the I/We are in. Să vedem ce-o să fie.

La 3 apăsări de buton power am o scurtătură să îmi facă culorile ecranului alb-negru, asta se zicea că te face să îți dorești mai puțin stimularea. Nu o folosesc. Pe de altă parte, am perioade considerabile de timp când stau fără telefon. Scriind acest interviu, de exemplu, cred că l-am luat de două ori, și pentru foarte scurt timp doar. Nu prea fac doom scrolling, îmi place să fac o trecere în revistă prin fiecare loc, apoi mă uit mai intenționat la niște lucruri. Și consum mult conținut în formă lungă. Audiobooks, podcasturi lungi (cel la care mă uit acum, un Lex Fridman, are aproape 8 ore), filme, seriale. Am conversații telefonice de ore întregi. Cumva aici am noroc că folosesc telefonul mult, dar nu așa fragmentat.

Cum crezi că va arăta comunicarea online în următorii 3 ani

Așteptăm Neuralink sau ceva, că deja creierul nostru și-a atins demult pragul de sus ca rezervor de atenție. Să vedem câte chestii o să poată automatiza și GPT, de exemplu, că poate o să ne ajute să sortăm informațiile tot mai mult. Dar încă e prea devreme să îmi dau seama. În rest, aștept tot mai multă conversație reală, inclusiv dezbatere. Poate ne săturăm și de folosirea platformelor ca piețe publice de ieșit cu furcile și torțele, acest ochi al lui Sauron care caută subiectul zilei, îl ”rezolvă” și apoi trece la altul.

Cum zicea mama când mi-am luat telefon nou: să îți aducă vești bune telefonul ăla. Așa să ne aducă tuturor.