[Povești de bine] Roxana Buzețelu: Ne dorim să construim în jurul cuvântului “regenerare”. Să discutăm despre proiecte de economie regenerativă, leadership regenerativ sau alte practici cum ar fi agricultura regenerativă

Micile Bucurii a fost mai întâi o comunitate, pe care Roxana Buzețelu a strâns-o pe Facebook pentru că își dorea să înțeleagă cum poate trăi mai aproape de natură și mai sustenabil. Pandemia a fost criza care a împins-o în direcția înființării unui ONG, pentru a lucra susținut în direcția dorită – protecția mediului și încurajarea oamenilor să se întoarcă la viața trăită în armonie cu natura. Au urmat coagularea echipei în jurul misiunii ONG-ului și dezvoltarea proiectelor.

Cu toții auzim tot mai des în jurul nostru și în spațiul public despre discuții pe tema crizei climatice, însă, odată cu acest fenomen, Roxana spune că a crescut alarmant nivelul de greenwashing din ONG-urile de mediu.

"Marii poluatori aruncă munca de spălare de imagine în cârca ONG-urilor care vor să facă bine. E tricky. Înțeleg complexitatea acțiunilor reale necesare și, în același timp, pentru a avea impact la scară largă este nevoie de sume bune în conturile ONG-urilor. Sunt sigură că se pot găsi căi prin care sponsorizările primite să nu mai fie doar spălări de imagine".

Roxana Buzețelu povestește în continuare despre ONG-ul Micile Bucurii.

Cum a apărut organizația

Organizația a pornit de la comunitate. În 2018 am pornit comunitatea Micile Bucurii și timp de 2 ani am crezut că este doar un hobby. De la a afla cum pot recicla cât mai corect, m-am adâncit în a înțelege cât de dăunător pentru noi și mediu este sistemul capitalist și că ne aflăm în pragul extincției.

Am înțeles în ce hal abuzăm de resursele naturale doar pentru ideea de creștere infinită. M-am simțit șoarece în sistem, iar pentru mine pandemia a fost un dar, căci în mijlocul crizei prin care treceam am zis stop și am înființat Asociația. Am simțit visceral nevoia de a lucra în direcția în care îmi pasă cu adevărat. Habar nu aveam și încă încerc să îmi dau seama cum funcționenază mediul ONG-urilor din RO. Am plecat în explorare din 2020 și acum pare că lucrurile prin din ce în ce mai bine contur în munca noastră.
Asociația în sine este un “pandemic baby” - eu sunt maxim recunoscătoare perioadei în care, în plină criză, am decis că schimb tot ce ține de cariera mea și am dat naștere viziunii mele prin înființarea Asociației. Primul an a fost greoi tare, dar a fost un an de explorare în online, conectare, webinarii, focus pe discuții. Nu îmi dau seama cum ar fi fost diferit pentru Asociație primul an dacă o înființam într-un context nepandemic. Mă întreb câteodată dacă Asociația ar fi apărut sau rămâneam șoricelul din sistem.

Echipa

Echipa s-a format în mod organic, reușind să venim toate cu skill-uri complementare dar din aceeași dorință: de a comunica un mesaj comun - nevoia umanității de a readuce natura în viața noastră, de a ne reconecta prin natură la sine.

Toate credem că dacă am reuși să construim un viitor prin care nu doar ne folosim de natură pentru resurse, ci aducem sistemele prin care natura se regenerează în viețile noastre, putem diminua și efectele crizei climatice.

În ultimul an am reușit să ne formăm ca o echipă mică, dar unită. Suntem 6 colaboratori.
Iar fiecare a apărut la momentul oportun, fix atunci când era nevoie.

Alina a fost prima, jurnalistă, pasionată de scris și întâi s-a oferit voluntar pentru “iulie fără plastic”, iar când i-am văzut talentul și pasiunea, am ales să mai îmi iau proiecte freelance în plus ca să o pot ține aproape. A fost nebunie. Alături de ea este și Monica, fata noastră dragă care stă în munți și care scrie despre tradiții românești și foraging.

În timp și partea financiară a început să se echilibreze prin vânzarea de training-uri și workshop-uri către mediul privat, iar asta a adus nevoia de a avea traineri în echipă - Irina, Miky și Raluca. Irina este trainer senior și cu experiență de design de training-uri - aportul ei a ajutat foarte mult la dezvoltarea proiectelor Asociației, căci prin expertiza ei am putut să dăm voce ideilor - să livrăm educație non-formală ce are la bază viziunea noastră comună.

Irina este și studentă la canto, ne încântă muzical în deplasări. Miky a venit în echipă după ce timp de câțiva ani a trăit în eco-village-uri prin Suedia și a facilitat tot felul de grupuri și contexte, Alina este jurnalistă și acum pasionată de SEO - Micile Bucurii fiind proiectul ei de portofoliu. Raluca este și coach pentru mame și le ajută în integrarea multiplelor roluri.

Eu personal aduc o diplomă de ASE, un Master pe la Londra și vin după vreo +10 ani de startup-uri și expertiză pe marketing. Ceea ce m-a ajutat enorm, căci am putut lucra agil, am fost cu un pas înainte să apară o nevoie. Desigur, au fost multe blocaje. Mai ales până am reușit să construim portofoliul, să arătăm ce putem.

Proiectele voastre și beneficiarii lor

Proiectul de kick start pe 2023 și în decurs de livrare este “re:Generația” - program de educație climatică pentru liceeni. Avem 3 licee în program, în fază pilot, și ne-am dori ca după ce trecem de cele 3 să vedem cum putem scala impactul și să găsim forma cea mai OK de multiplicare.
În afară de acest proiect pentru liceeni, facilităm în companii nu numai jocul Climate Fresk cât și alte training-uri pentru companii ce au la bază sustenabilitatea.

Din 2022, am început să livrăm în mod constant jocul Climate Fresk, un joc de tip board game ce are la bază raportul IPCC. Cumva anul 2022, eu și Irina am fost luate pe sus de cerere, am băgat tare și am reușit să livrăm în multe companii, către echipele de management.

Doar că eu în toamna 2022 am zis un stop - nu suntem doar acest joc. Putem livra mult mai multe training-uri și workshop-uri. Și după multă muncă în sistemul privat, unde dăm de destul de multă rezistență, am decis să ne orientăm către tineri.

Am scris proiectul “re:Generația” și am aplicat la fondurile date de Telus International unde am primit o finanțare de $6000 și încă 1500EUR strânși prin Galantom.
Proiectul este în curs de livrare, mai avem 2 clase de liceu în care vom livra programul complet de 5 zile.

Ne dorim ca în 2023 să construim în jurul cuvântului “regenerare” - să discutăm despre proiecte de economie regenerativă, leadership regenerativ sau alte practici cum ar fi agricultura regenerativă.

Evoluția asociației în timp și schimbările prin care a trecut

Cred că organizația a evoluat destul de rapid ținând cont de contextul pandemic și timpul scurt.
În pandemie, ca să supraviețuim, am livrat “ateliere la cutie” - am adus natura în casele oamenilor prin workshop-uri de reconectare la natură. Colaborările cu mediul privat au reușit să mai plătească o factură de platformă sau contabilitatea. 2021 a fost greoi tare. Eram doar eu și jonglam încă cu proiecte de freelance pe marketing. Abia acum, în ianuarie 2023, am decis că Micile Bucurii rămâne singurul meu “job”. Nici nu îl simt job, creez liber ce simt că trebuie să pun acolo în lume - iar asta poate însemna și burnout. :)

Activitatea într-un ONG, cu bune, cu grele

Echipa mă bucură nespus și energia noastră când livrăm ceva. Și, deși nu e corect, tragem cu tot sufletul și toată energia fără a ne lăfăi în salarii. Eu încă nu am luat bani pentru mine din Asociație. Pe fete încerc să le plătesc cât de corect. Ne-ar fi de vis să putem avea o carte de muncă, să nu mai alergăm în 5 proiecte paralele fiecare pentru a ne fi bine și liniște atunci când apare întreținerea la avizier.
E dureros și când, nu înțeleg de ce, dar oamenii se așteaptă să lucrezi pe gratis dacă ești ONG.

Partea cea mai grea acum este dată de faptul că muncim foarte mult și în același timp trebuie să încercăm să atragem fonduri. Am evitat până acum greenwashing-ul - nu am avut sponsorizări de la marii poluatori și ne dorim din tot sufletul să rămână așa. Doar că atunci când vezi cu câtă ușurință ai putea lua sume care te-ar scoate din impas, te iau un pic dracii. Încercăm să ne orientăm către fonduri UE, Erasmus. Explorăm. Dar și explorarea costă timp, scrisul de proiecte, mai ales când nu ai experiență în direcția asta, te consumă.

Acum avea nevoie să continuăm să ne vindem serviciile către companii, ca să putem să ținem un steady cash. Suntem încrezătoare în ceea ce facem, iar colaborările pe care le-am avut până acum au fost un succes. Pe lângă Climate Fresk, noi livrăm training-uri pe noi modele economice (economie regenerativă, doughnut economics), descreștere sau training-uri de sustenabilitate cu focus pe ce NU este sustenabilitatea - reciclarea nu este soluția, reciclarea este doar o altă industrie.

Comunitatea Micile Bucurii și partenerii voștri

Comunitatea de bază are acum aprox 7000 membri preocupați de mediu, iar comunitatea „Loc de Troc” (schimb de bunuri și servicii) înființată tot în 2020 ca și Asociația are aproape 20.000 de membri.
Avem membrii comunităților mai sus meționate și deși vorbim de mii, implicarea lor financiară este spre zero. Cred că avem maximum 15 formulare 230 strânse.

Au fost oameni care au rezonat cu ce au văzut că facem, așa că s-au format mici legături - un entry într-o companie. Avem și un cont de Patreon, dar acolo facem 70 euro lunar :)
Fix de o pâine și o bere.

Parteneri ne-au fost companiile cu care am avut colaborări pe training-uri. Am avut o colaborare de aproape 1 an cu un mare retailer - am format peste 1000 de angajați: de la top management la casieri și oamenii de la raft. A fost interesant să putem duce mesajul climatic pe atâtea nivele în cadrul unei companii. Problema este că la nivel general nu se înțelege nevoia de acțiune climatică și de aceea există și lipsa de acțiune. Noi am încercat să aducem acel “aahaaa!”, să inspirăm spre acțiune.

Principalele surse de finanțare ale organizatiei

80% din banii generați de Asociație au fost din vânzarea de servicii. Funcționăm pe un model hibrid - vindem training-uri și workshop-uri în companii pentru a putea livra content educațional către publicul larg (articole blog documentate, ghiduri de bune practici, moderarea și curatorierea comunităților).

Finanțarea primită la sfârșit de 2022 a fost prima și singura de până acum.
Recent am început ușor, ușor să atragem și redirecționări de impozit pe profit de la firme mici și mijlocii.

Strategia de comunicare

Am făcut un switch prin 2021 și am început să dedic timp și awareness-ului pe LinkedIn, căci cred cu tărie că mediul de business 1. trebuie să acționeze pentru climat și 2. e bine să știe cu ce ne ocupăm - ca să putem să ne vindem serviciile.

În altă ordine de idei, în ultimele 6 luni am încercat să dedic timp mai mult Instagramului.
Sunt în urmă cu diseminarea articolelor scrise de Alina în Social Media. Ideal acestea ar trebui să ajungă într-o formă smart și pe TikTok, căci acum ne adresăm prin training-uri tinerilor și o strategie de TikTok complementară nu ar strica.

Nu ne-am permis până acum să aducem un colaborator pe partea de marketing sau să lucrăm cu vreo agenție și am profitat de expertiza mea în domeniu. Dar sincer vă zic, cred că este cazul să îmi accept situația și să mă declar depășită de multiplele roluri cu care jonglez: administrativ, facilitator la nevoie, omul de marketing și, cum râdem între noi, centralista de serviciu.

Promovarea online

Nu am apelat până acum la content plătit, ci awareness-ul a fost organic prin conversațiile din comunități sau rețelele de Social Media. Când am avut nevoie de voluntari pe proiecte punctuale, am apelat tot la comunitate, dar în general nu am plusat pe munca cu voluntarii.

Oricum sunt de părere că și munca voluntară ar trebui să fie răsplătită cumva. Mereu am fost a giver și nu regret, mai ales atunci când apreciez munca cuiva și îi simt implicarea tot simt că e frumos să ofer ceva - poate nu mult, poate fi și un troc sau o simplă motivare care poate veni prin diverse mijloace, financiare sau nu.

Cum se vede mediul nonguvernamental în aceasta perioadă

Pe mine mă sperie destul de mult nivelul alarmant de greenwashing din ONG-urile de mediu. Nu am avut timp să mă uit la alte sectoare ci am observat ce se întâmplă în cele de mediu. Față de acum 2-3 ani este clar că auzim tot mai des “criză climatică”, “ESG”, “economie circulară” etc și să nu uităm că în orice criză unii profită - câteodată fix cei care o cauzează cel mai rău. Asta înseamnă că marii poluatori aruncă munca de spălare de imagine în cârca ONG-urilor care vor să facă bine. E tricky. Pentru că observ ce muuuultă muncă este de dus, înțeleg complexitatea acțiunilor reale necesare și, în același timp, pentru a avea impact la scară largă este nevoie de sume bune în conturile ONG-urilor. Sunt sigură că se pot găsi căi prin care sponsorizările primite să nu mai fie doar spălări de imagine.

Mă bucur în schimb că în sfârșit discuția climatică începe să fie din ce în ce mai prezentă, doar că este o problemă atât de complexă și pentru a reuși să “flatten the curve”, la cei 1.5C conform acordului de la Paris, înseamnă că este nevoie de schimbări majore, drastice, cum ar fi reglementări care să interzică punerea pe piață a plasticului și tranziția către energie regenerabilă la viteză accelerată. Combustibilii fosili nu ar trebui să mai fie extrași și arși, resursa asta finită în afara faptului că la un moment dat se va termina, ne împinge pe noi spre extincție.

Planuri pentru Micile Bucurii

Cred că, după ce am simțit energia lucrului cu tinerii și faptul că aceștia sunt cu o “sete” extrem de mare de a-și dezvolta propriile proiecte/idei, ne dorim să vedem cum putem optimiza proiectul re:Generația și cum îl putem crește pe mai departe.
Asta înseamnă, desigur, atragerea de fonduri, crearea de parteneriate și șlefuirea proiectului în urma feedback-ului primit după pilot și a concluzilor trase de noi.

În paralel vom continua cu scrierea articolelor ce au la bază informarea climatică, cu focus pe împuternicirea publicului spre acțiune individuală, comunitară sau colectivă.

Și, desigur, acum că îmi aștern bucăți din viziune, ar trebui să iau în considerare și angajarea unei echipe permanente - dar asta, again, depinde de atragerea de fonduri.
Cred că, de fapt, cel mai bun plan al Asociației ar include acum aducerea de stabilitate - financiară și de competențe. De făcut avem ce face.