Ovidiu Paun se recomandă ca un ”navetist” de lungă distanță. Un călător cultural între Londra și București, dar și alte țări care îl cheamă pentru proiecte de filme publiciare. Ovidiu a făcut studii de regie în România, a continuat la Universitatea Media și apoi a plecat în Marea Britanie pentru a studia un master de film. După absolvire, a rămas la Londra, unde a experimetat mai multe variante de storytelling: de la documentare sociale filmate in India, Nepal și Congo, distribuite de Euronews, la sitcomuri de familie pentru London Live, de la short films pentru British Film Institute la reclame TV pentru Universal, de la campanii video de PR pana la filme CSR. A lucrat cu branduri din industrii variate: Adidas, Burberry, Mercedes F1, Google, Dell, HP, Lancome, Santander, HSBC, Comisia Europeană.
Am observat în ultimul timp atât pe TV, dar în special în online, o goană nebună după “coolness” de orice fel; un interes mare pentru ‘formă’ cu riscul de a pierde ‘fondul’. Aici încerc eu să nu pierd niciodată din vedere mesajul brandului și să mențin o balanța între format și mesaj, spune Ovidiu.
După 13 ani petrecuți în UK, s-a hotărât să se întoarcă în România, pentru a-și crește copilul mai aproape de familie, iar acum este cu un picior la București și cu altul la Londra. Povestim cu Ovidiu Păun în continuare despre călătoriile lui culturale în lumea regiei, despre publicitate, briefuri, emoție, superficialitate și transformările ultimilor ani din domeniu.
Cu un picior în România și altul în UK
Sunt un storyteller ‘capitalist’ care se bucură de ‘libera trecere’ între țări a brief-urilor de publicitate și a personalului calificat (în regie, în cazul meu!). Cu un picior în România si unul în UK, oscilez între două sisteme și două culturi diferite. Cred că sunt mai degrabă cu un deget decât un picior în România – pentru că după 13 ani de absența, am apărut că un ‘fresh face’ în peisajul publicitar românesc.
Traseul meu a început în Marea Britanie, unde am avut oportunitatea să lucrez în diverse medii profesionale. La început am lucrat ca asistent pe la casele de producție mai mari, completând cu joburi part-time în alte domenii ca să mă pot întreține.
Nu m-am îndreptat de la început către filmul publicitar, am încercat diverse formate: de la documentare sociale pentru Euronews; la sitcom-uri TV, promo-uri de retail/beauty și content online pe teme CSR.
Multe skill-uri pe care le folosesc acum le-am dobândit în job-uri ‘sezoniere’. Spre exemplu, ‘pitching-ul’ de acum l-am învățat în timp ce făceam fundraising la o fundație de caritate. Lucram ca ‘door-to-door fundraiser‘ și mergeam pe la ușile oamenilor (uneori în cartiere destul de dubioase ) și strângeam fonduri pentru cazuri sociale.
Fast-forward câțiva ani mai târziu, am ajuns să regizez clipuri publicitare. După anii de documentar și de TV, m-am îndreptat către content scurt (short-form content) pentru că mi-a plăcut provocarea de a crea povești care se derulează într-un timp cât mai concentrat. O provocare creativa care încă mă motivează.
Un navetist de lunga distanta
Cred că termenul de ‘navetist’, în cazul meu, implică atât latura profesională cât si cea culturală. Călătoresc între Londra și București în majoritatea timpului, dar și alte țări, în funcție de proiectele în care sunt implicat.
Din punct de vedere cultural, mă simt parte din două lumi. Ambele culturi au elemente specifice de care nu mă pot despărți, drept urmare am încercat ca traseul profesional sa mă ajute sa mă bucur de ambele locuri.
Lucru acesta influențează și felul în care lucrez deoarece caut mereu să amestec aceste influențe. La proiectele din UK încerc să adaug o nuanță românească, iar la proiectele din România încerc să adaug puțin din stilistica britanică cu care m-am format.
Avantaje si dezavantaje
Avantajul este că nu intru în ‘rutina locului’. Reușesc să îmi păstrez o perspectivă de observator care descoperă constant lucruri noi și interesante.
Totuși, când încep un proiect nou, oricât de diferită este viziunea mea, trebuie sa o adaptez la realitățile din teren care nu îmi sunt tot timpul familiare. Lucru acesta mă face sa ies din zona mea de confort si mă ambiționează (să lucrez diferit, să vin cu altfel de soluții creative, sa mă raportez la audiența locală).
Declicul spre film si regie
Interesul pentru film a apărut prima oara când m-am uitat prin obiectivul unei camere de filmat. Se întâmpla prin ’96 când la școală eram încurajați sa ne orientam asupra unor activități extra-curriculare și aveam acces la diverse cluburi din oraș. Eu m-am decis sa mă înscriu la un Club Foto-Video, după ce am luat prin eliminare celelalte opțiuni.
Administratorul clubului ne lăsa o camera ‘pe mână’ (un Beta Cam M7 cu casete VHS) și ne dădea libertatea să creăm noi diferite scene/sketch-uri și să le filmam. Pentru că eram destul de timid, am ales sa stau în spatele camerei și să filmez ce făceau colegii mei.
Atunci am înțeles ‘magia’ pe care ți-o dă limita unui cadru. Îndreptam obiectivul către ce voiam eu, alegeam ce se vede și pentru cât timp … practic direcționam atenția către ce mă interesa pe mine si deveneam în control asupra mediului vizual.
Ulterior, am aflat că, înainte de a filma, trebuie să scrii un scenariu. Așa am început să scriu propriile secvențe și povești. Mai târziu am aflat de regie și mi-am dat seama că aceasta este zona care mi se potrivește cel mai bine pentru că reunește toate încercările mele creative.
Perioada de inceput
Primele proiecte au fost filme de scurt-metraj. Le-am făcut în Londra, după ce am absolvit Masterul în Film. Am avut șansa să fac asistență de regie la câteva filme produse de BFI (British Film Institute). Asta m-a ajutat foarte mult sa înțeleg procesele din timpul filmării dar și pe cele din perioada de pre-producție.
Ulterior, am intrat și în zona de producție (ca Line Producer) și în zona de post-producție (ca Editor). Practic, am reușit să descopăr cum se face un film din perspectiva mai multor departamente, înainte de a începe să regizez propriu-zis.
Primele proiecte
Primele proiecte de regie veneau după ce lucrasem deja în diverse departamente și înțelegeam procesele de pe platou, însă înțelegerea mea era cumva la nivel micro – doar din perspectiva asistentului sau a producătorului.
Cred că primele proiecte ca regizor ar fi ieșit mai bine dacă nu mă focusam foarte mult pe anumite detalii si păstram in vedere imaginea de ansamblu. Cu timpul, am învățat să mențin o balanță între scopul general și elementele particulare ale unui proiect.
Învățături
Dacă aș putea să mă întorc în timp și să îmi las mie însumi un set de învățături – i-aș spune absolventului de film să cântărească bine felul în care spune o poveste.
1. Fiecare poveste trebuie să fie personală și autentică. Dacă o poveste nu este autentică pentru un brand, oricât de mult ar încercă echipa de creație, regizorul, DoP-ul să o facă credibilă - publicul va simți că este falsă.
2. Subtilitatea este apreciată de public - am trecut de perioada ‘vodevil-ului publicitar’ când totul era ‘in your face’.
3. O poveste transcende ecranul dacă reușește să creeze emoție. Partea interesantă este că eu am învățat acest lucru făcând documentar, iar acum o aplic cel mai des în publicitate.
În schimb, cel mai important lucru pe care l-am învățat ține de flexibilitatea ta ca regizor: ‘There’s never only one way!’ (O zic în engleză, pentru că are multe valențe care s-ar pierde dacă aș încercă să o traduc).
Orice idee creativă trebuie să nu fie rigidă și eu că regizor trebuie să fiu flexibil când o implementez.
Foarte rar (aș îndrăzni să spun niciodată!) ideea inițiala nu suferă modificări pe parcurs. Abordarea regizorală se va schimbă și ea. Apar limitări de buget/producție/program care de multe ori te împing să găsești noi soluții creative.
E important să ai încredere în viziunea ta, dar e recomandat să pleci urechea și la ceilalți oameni din echipa pentru că de cele mai multe ori vor veni cu sugestii care vor îmbunătăți proiectul (asta dacă le oferi încredere și încurajezi o comunicare constructivă pe set).
Ce a intervenit odată cu experiența
O dată cu experiență am realizat cât de importantă este planificarea. O mare parte dintre deciziile și soluțiile creative pe care le pregătești în pre-producție vor influență desfășurarea proiectului.
Ajung să fac mai mult research acum și să cântăresc mai mult soluțiile pe care le propun. Iar implementarea ulterioară a viziunii mele regizorale, o planific mai amănunțit decât o făceam inițial. Acest lucru ajută la eficientizarea proceselor din timpul filmării, dar îmi da și mie personal mai multă liniște.
Pe platou, apar inevitabil momente în care va trebui să te adaptezi și să vii cu soluții noi. Faptul că ai făcut un research și o planificare bună, îți da din start mai multă încredere că poți să (te!) adaptezi.
Momente esențiale în formarea ta ca regizor
Am învățat că trebuie sa fii sincer cu tine si sa nu forțezi ceva care nu merge. Am încercat de-a lungul timpului diverse genuri, diverse formate si am aflat (cu greu, câteodată :) ce mi se potrivește si ce nu.
A rămas neschimbat interesul meu pentru a crea emoție, dar emoția nu trebuie sa se rezume doar la bucurie sau extaz. Revolta, surpriza, compătimirea, admirația sunt reacții emoționale care pot face o campanie foarte reușita (am învățat asta când făceam campanii sociale si CSR).
Pe parcurs am întâlnit fel de fel de obstacole, de voci si păreri, dar am învățat sa păstrez in minte scopul final al muncii mele. La finalul zilei, obiectivul este să ajung la sufletul cât mai multor oameni si sa creez o poveste relevanta pentru ei.
Amprenta ta
Structurile temporale. Nu le-aș cataloga că amprente regizorale, ci mai degrabă zone de interes. Sunt atras de structura temporală a unui fir narativ, de exemplu dacă începem direct cu punch-ul final sau inițiem audiență progresiv în intrigă.
În acest sens, mă interesează și exemplificarea vizuală a trecerii timpului – cum se fac tranzițiile în timp, ritmul unei povești etc.
Adidas – Infinite Play.
Un alt element care mă interesează este perspectiva din care este spusă o poveste. Dacă urmărim o perspectiva omniscientă sau este perspectiva unui personaj implicat. Realitatea prezentată poate fi directă, sau poate fi o realitate subiectivă, filtrată.
Mă interesează cum vizualizam perspectiva din care este spusă o poveste (direct sau distorsionat, reflectat sau din umbră).
Strategic Advantages of Gold:
Schimbări
Schimbarea e inevitabilă, dar e de cântărit direcția în care se face schimbarea. Cum am încercat eu să mă upgradez de-a lungul timpului? Pe scurt, folosind mai puține packshot-uri reci și mai multă emoție și originalitate.
Spre bucuria mea, în ultimii ani, unele branduri au început să aleagă o exprimare mai subtilă. Și asta mă motivează și pe mine să caut soluții mai creative și mai îndrăznețe.
În același timp, apariția canalelor sociale unde clipurile de promovare sunt din ce în ce mai scurte, face că mesajul publicitar să fie mult mai comprimat.
Toate aceste noi direcții au schimbat metodologia pe care o urmez. Sunt mult mai atent la felul în care comunică brandul, fac mai mult research și încerc să vin cu soluții complementare comunicării anterioare. Un brand serios știe ce vrea să transmită clientului, nu vin eu acum să reinventez roată și comunicarea lor de brand. Ce încerc să fac este să găsesc cea mai creativă, captivantă și eficientă exprimare vizuală care să transmită mesajul. Să creez povești care trezesc reacții emoționale pentru target-ul brandului.
Am observat în ultimul timp atât pe TV, dar în special în online, o goană nebună după “coolness” de orice fel; un interes mare pentru ‘formă’ cu riscul de a pierde ‘fondul’. Aici încerc eu să nu pierd niciodată din vedere mesajul brandului și să mențin o balanța între format și mesaj.
Povești din culise
Am avut șansa să colaborez cu case de producții care aveau un portofoliul variat (retail, tech, sports, banking). De multe ori s-a întâmplat că elemente care apăreau pe set, fără a fi planificate să aducă un plus valoare la poveste.
Spre exemplu, am filmat un promo cu Lewis Hamilton pentru Mercedes F1. Clipul urmarea să promoveze inaugurarea noului monopost Mercedes pentru noul sezon F1.
Bineînțeles am filmat multe cadre flashy cu monopostul, reacții cu piloții, am folosit mixed media, filtre – cam toate elemente care sunt în trend în mediul online. Dar cred că valoarea promo-ului a fost dată de un element pe care l-am aflat atunci pe set și l-am folosit ulterior că mesaj în spot.
Lewis Hamilton câștigase titlul Mondial de 7 ori până în acel moment și îl despărțea doar un titlul mondial pentru a fi cel mai premiat pilot din istorie.
Când ne-a spus asta Lewis, spotul s-a schimbat instant și am încercat să înseram în mesajul final elementul acesta personal, ambiția lui de a scrie istorie.
În edit, am folosit toate cadrele de produs cu monopostul din storyboard, dar mesajul final al clipului a devenit ‘Will it be number 8?’
Lewis Hamilton – Will it be No. 8
Au mai fost proiecte cu celebrități internaționale – Geri Halliwell (ex-Spice Girls) care și-a lansat un brand de beauty, un documentar eSports cu fondatorul Dell Technologies (Michael S. Dell). În toate aceste proiecte am încercat să aduc un element personal din povestea de viată a protagonistului.
În România, am lucrat la campanii publicitare cu Ianis Hagi, Horia Tecău și Catrinel Menghia.
Proiecte speciale
Printre proiectele mele de suflet, se numără o serie de filme CSR unde distribuția era format din persoane cu tulburări neuropsihice. Prima mea preocupare a fost să găsesc o cale de comunicare cu aceste persoane și să reușesc să le ofer direcții pe care să poată să le urmeze.
La unul dintre episoade, lucrăm cu un tânăr cu autism, căruia îi plăcea să stea în față camerei dar nu comunică cu noi. Am aflat că era pasionat de filme și iubea seria Indiana Jones. Și într-o zi pe când filmăm în studio, i-am proiectat de pe laptop making-off-ul la unul din filmele Indiana Jones, arătându-i cum actorii lucrează cu echipa de filmare. După acel episod, am colaborat foarte bine și a devenit mult mai receptiv la direcțiile noastre.
E un proiect drag mie care a avut un parcurs bun și în festivaluri, și spre bucuria mea a fost apreciat și de juriul de la Cannes.
Vulnerable Customers – Mr. Renton
Vulnerable Customers - Max’s Story
Cred cu tărie că o funcție principala a mediului audio-vizual este de a eleva și de a inspira audiența. De aceea apreciez proiectele care au un mesaj de ‘empowerment’.
Am colaborat recent cu brand-ul Allen Edmonds și am reușit să creăm un micro film despre importantă de a-ți urmării pasiunile. Mi-a plăcut că deși promovăm un brand de pantofi, mesajul campaniei era mai mult decât produsul, era despre o perspectiva asupra vieții.
Allen Edmonds
Trenduri
E mult zis trenduri … cred că la un moment dat cineva folosește o tehnică nouă (sau reinterpretează una mai veche) și apoi o perioadă se folosește tehnică respectivă cu preponderență.
Cred că tehnologia va continuă să ne ajute să fim din ce în ce mai creativi și să experimentăm un limbaj mai ‘bogat’ vizual. CGI-ul a evoluat foarte mult și a devenit din ce în ce mai realist. De multe ori nu știi dacă un element este CGI sau live action. În plus CGI-ul nu mai are limite, așa că folosirea CGI-ului sau filmarea directă a devenit doar o chestiune de costuri. E alegerea producătorului să folosească varianta cea mai eficientă.
Din punct de vedere al producției, proiectele cu budget mediu dispar treptat. Contextul internațional [pandemie, războaie, criză economică pe care nimeni nu o recunoaște :)] determina brandurile să fie mai prudente cu bugetele lor. Drept urmare, fiecare brand face acum una sau două campanii mari de sezon, complementate de producții micro de-a lungul anului.
Diferențe în modul de lucru în publicitate, între Londra si Romania
Cred că publicitatea din România se menține competitivă cu ce se întâmpla pe afară. De aceea avem multe campanii publicitare romanești premiate la festivalurile internaționale de profil. Bineînțeles, oferta este direct proporționala cu cererea dar și cu potențialul financiar al brandurilor. Asta face că piața să pară mai mică comparativ cu cea din Marea Britanie.
Ceea ce mi se pare lăudabil, este că în piața locală unde lipsește bugetul se completează prin creativitate.
Una dintre diferențele pe care le-am observat în producția publicitară din România este legat de procese. Din experiența mea anterioară, procesele de pre-producție și activitatea de planificare sunt ceva mai ample și se acordă mai mult timp pentru asta în producțiile pe care le-am făcut în afară. Această cred că este principala notă discordantă.
Cum e întoarcerea în Romania
Unul dintre lucrurile la care încă învăț să mă adaptez este estimarea corectă a timpului pe care îl petrec în trafic, între întâlniri.
Per ansamblu, mai mult timp în România mi-a adus multe beneficii atât pe plan personal cât și profesional. Mă ajută să descopăr o perspectiva nouă și abordări noi în colaborările pe care le am în țară, diferit de ce întâlnisem în Marea Britanie.
