Delta pe Obraz vin din Chișinău, deciși să o ia pe urmele trupelor de la noi care au plecat din underground și au ajuns să cucerească ușor întreaga țară din toate categoriile de public. Sunt fanii The Mono Jacks, Om la lună, Implant pentru Refuz sau Travka și speră să calce pe urmele lor cât mai curând. Recent au semnat cu BandBook și vor să ajungă la cât mai multe festivaluri locale.
Am stat de vorbă cu vocalistul Gheorghe Gușan despre viața culturală din Chișinău, temele versurilor, numele trupei și avatarurile prin care a trecut până în prezent, de la magazin la facultăți. Fără politică și alți dumnezei, dar despre viață, război, fluturi și alte teme prezente în muzica lor. Cel mai recent concert al lor a fost la Expirat unde au dat piept cu publicul basarabean și curând urmează alte și alte apariții. Dați-le play la muzică în timp ce citiți, aruncați și un ochi la videoclipurile lor, ca totul să aibă și mai mult sens.
Zi-ne mai multe despre numele trupei, de unde Delta, de unde Obraz?
Numele trupei are o semnificație destul de specifică, pe când apariția ei a fost una foarte simplă. Nu am stat să mă gândesc la o idee, apoi să inventez un cuvânt care să aibă sonoritate. Numele trupei mi-a venit tot deodată. Întreaga formulă ca un boom peste capul meu. Nu știu care forțe mi-au spus că ăsta va și fi numele trupei. Parcă instantaneu mi-a fost clar ce înseamnă asta. Sună dubios, dar cam așa a fost. Eu nu eram în căutarea aprigă a unui nume. Mi-am oferit timp pentru asta. Și uite am fost răsplătit pentru răbdarea mea. Acum nu mi-aș imagina alt nume.
DELTA vine de la noțiunea geografică - locul în care un râu / fluviu se revarsă în mare/ocean. Raportat la oameni ar fi locul / momentul în care identitatea se revarsă / transformă în comun. Asta ar fi moartea. OBRAZUL este partea corpului care simte în mod fizic cele mai intense emoții. Prin lacrimi. Fie fericire, tristețe, ură sau iubire.
DELTA PE OBRAZ ar fi ceea ce te îndeamnă să nu inhibi nici o emoție și să trăiești totul, fără excepții, pentru că, doar o singură viață avem.
Actor și muzician: care sunt părțile rele și cele bune
Muzica și actoria se completează în cel mai frumos mod. Principiile sunt cam aceleași - ai o trupă - care respiră cu aceeași idee - care vrea să spună ceva lumii - dacă unul din elementele trupei nu funcționează, asta dărâmă schema. Soluții nu sunt multe, ori accepți această distrugere, ori lichidezi elementul. Actoria mă ajută la partea emoțională a pieselor. Actoria nu-mi permite să cânt despre sarmale sau despre veselia nunții. Fiecare piesă trebuie să aibă o istorie, o dramaturgie a ei. Doar așa omul poate fi molipsit.
Mai este și partea inversă. Fiind ,,sătul'' de teatru și de joc pe scenă, la concertele DELTA PE OBRAZ nu vreau să fiu altfel decât sincer. Acolo nu e loc de mimare și nici nu e nevoie. Fiind muzica pe care noi am scris-o, totul iese în mod organic.
O parte rea, e că și muzica, și teatrul îmi plac. Uneori e greu de făcut compromisuri în favoarea uneia din ele. E greu, pentru că în ambele cazuri e vorba de echipe și nu am dreptul la ,,trădare''. Greu este să înțeleg că într-un an doi va trebui să aleg. Teoretic, deja am ales muzica, dar practic urmează s-o fac. Nu-mi place să fac alegeri, știind că o să-mi fie tare dor de ceva sau de cineva, neavând posibilitatea să schimb asta. Mi-aș dori să nu am alte griji în afară de muzică. Știu că este o utopie, dar merită de visat. În Moldova, asta e aproape imposibil, având în vedere muzica pe care o facem, adică o muzică foarte puțin ascultată. Din motivul ăsta văd România ca o posibilitate bună de a ne apropia de această utopie. Secolul 21 nu mai poate fi după principiul ,,artistul tre' să fie flămând''. Neavând o bucată de pâine pe masă, o să te gândești cum să faci rost de ea, nu cum să pui un vers pe două acorduri.
Istoria trupei
Trupa a fost fondată în 2016 de mine și de Cristian Chirilă - fără aspirații de a umple stadioane și a fi o chestie de durată. S-a pornit de la aruncarea unor poezii pe niște acorduri de chitară, muzica noastră oscilând între poetry rock și poetry folk. Această formulă a durat aproximativ doi ani, ca apoi să vrem mai mult. Punctul de cotitură a fost concursul național POT MUSIC 2018, din care ne-am îmbogățit cu alți doi instrumentiști, având pretenții de indie rock. Concursul POT ne-a oferit vizibilitate, astfel încât într-o perioadă scurtă ajunseserăm să cântăm în deschiderea trupelor FĂRĂ ZAHĂR, GÂNDUL MÎȚEI, COMA, LUNA AMARĂ etc.
Acest lanț de evenimente a dus la ideea primei lansări oficiale cu piesa MOARTE. În același context am avut primul concert pe 8 martie 2020 la Chișinău, în formula de 5 oameni, cu distorsiuni, cu bas și cu tobe vii. Muzica noastră se apropia tot mai mult de rock-ul alternativ și pop rock. Pandemia a schimbat multe în DELTA, atât abordarea muzicii cât și a oamenilor care cântau. Pandemia a trecut în umbră și a început războiul. Noi nu am întârziat să ne exprimăm solidaritatea prin lansarea piesei DUPĂ RĂZBOI. A urmat un al doilea concert pe 6 mai 2022, încununat de o altă lansare - AMANTA. Cumva încearcăm să creăm o tradiție, ca în fiecare lună pe 20, să lansăm o piesă - din schema asta făcând parte, deocamdată, MINTE-I FRUMOS, EPITAF, NU MĂ ATING și FLUTURI.
Inspirație, teme
Cea mai bună sursă de inspirație e mereu analiza a ceea ce trăiesc. Nu trebuie mers mai departe. Sunt sigur că fiecare are drama lui, doar că nu fiecare e gata să deschidă acele porți. Eu nu mă tem de asta, ba chiar îmi place să înțeleg ce se întâmplă cu mine și care sunt cauzele. E un fel de terapie. E un fel de dialog între mine și mine. Mi se pare asta vital, ca să nu ne trezim într-o bună zi cu o avalanșă împotriva căreia să nu avem arme.
Ceea ce ține de subiecte, ține de timpul care trece.
Acum 5 ani eram parte a unei istorii de dragoste cu omul cu care și azi sunt împreună. Scriam despre dragoste, dezamăgirile ei și alte chestii ,,vaniloase''.
Apoi s-a trecut la chestii existențiale. MOARTE/VIAȚĂ.
Apoi au început să mă miște problemele sociale. DUPĂ RĂZBOI / MINTE-I FRUMOS.
Niciodată nu-mi propun teme anumite. Ele vin natural, în dependență de ce trăiesc în acea perioadă. Desigur există riscul să nu mai scriu, pentru că nimic n-o să mai miște - doar că și despre forma amorfă a unui om tot se poate scrie.
TOTUL, ABSOLUT TOTUL ESTE O SURSĂ DE INSPIRAȚIE. TREBUIE SĂ AVEM CURAJ ȘI CREIER SĂ LE PUTEM CANALIZA. OMORÂM O FORMĂ, CA SĂ DĂM VIAȚĂ ALTEI FORME.
Conceptul de împreunism
Nu cred în dumnezei, în făpturi care stau deasupra noastră și ne ghidează de sus. Mi se pare asta atât de stupid, încât mi se pare absurd că mai există creștinism și islam în secolul 21. Nu am văzut niciodată o formă bună a acestor concepte religioase. Asta doar dezbină și distruge, doar că sub o plapumă putredă de cuvinte frumoase și înălțătoare.
În modul în care există lumea acum, e iarăși o utopie ce spun, dar mi s-ar părea mai corectă negarea acestor dumnezei și revenirea la propria noastră identitate, care nu funcționează din frică sau obligațiune stupidă.
În toată această schemă ,,împreunismul'' ar însemna o ,,unire prin idee''. Cele mai simple și elementare. O conștientizare în masă a întregului glob pământesc că tre să fii liber și să-ți ocrotești planeta (de exemplu). Cred că există un soi de idei, pe care nu tre să le citești, pentru că ele sunt în noi în mod natural. Asta cred că ar face lumea mai simplă și mai bună.
Desigur asta ar naște și fenomene inverse, legate de liberatea excesivă, dar pentru asta sunt oameni, pe care-i alegem să ne fie conducători. Legislații. Sper că am fost aproape clar.
Cum te-a influențat munca din magazin și facultățile prin care ai trecut?
Sunt două idei aproape surori. Ca să înțelegi ce-ți place cu adevărat, tre să faci uneori ceea ce urăști. Ca să faci ceea ce-ți place, mai trebuie să faci ceea ce nu tare-ți place.
Ambele sunt un pic exagerate, dar adevărul, în cazul meu, cam ăsta a fost. Lucrând la magazin, mi-am dat seama foarte simplu că pentru nimic în lume nu fac asta mai mult de un an, pentru că mi-aș ieși din minți. Nu e pentru mine aranjarea pe raft și monotonia asta care ține de program. Acolo nu există creativitate. Acolo devii robot. Simplu.
De facultățile făcute, nu regret în nici într-un mod. Poate că am pierdut un pic de timp cu ele, dar dacă nu exista anume acest parcurs, eu nu aș fi cântat niciodată. Dacă nu făceam inginerie, nu făceam arhitectură. Dacă nu plecam de la arhitectură, nu aș fi venit la actorie. Actoria făcându-mi cunoștință cu muzica. Plus la asta, științele reale sunt bune pentru creier. Mereu e bine să fii și pragmatic, să poți gândi lucrurile la rece sau să știi să faci niște calcule. Încă nu am dat de cazuri, în care cunoștințele să încurce cuiva. Pe lângă toate astea, cred că aruncarea în medii diferite, mereu dezvoltă omul. Fie prin greșeli, fie prin succese. Capacitatea creierului nostru de a se adapta la totul, oricum ne va salva. Important e altceva - să nu cazi în comoditate și rămâi acolo unde sunt tare multe dubii interioare, dar e foarte comod.
Asocierea artei cu politica
Să pornim de la faptul că arta nu ar trebui să aibă nici o treabă cu asta. Unica legătură ar fi de ordine inversă, în care un sistem politic să fie atât de îngrozitor, încât să dea inspirație unui curent de protest. Niciodată nu ne-am exprimat simpatia față de un sistem politic. Asta e periculos, mai ales la noi în Moldova. Unde totul se schimbă la ordinea zilei. Roșii trec de partea celor galbeni, apoi se bat cu verzii, apoi fac împreună o masă de sărbătoare.
Este dificil să fii apolitic la noi. E un dezastru și e stupid să-ți ții gura și să nu-ți exprimi părerea. Atunci când guvernarea (indiferent de apartenența politică) face o gafă care poate produce riscuri, e nevoie de critică. Ea trebuie făcută ca să nu existe asocieri. Noi suntem cetățeni, nu propagandiști. Dreptul de a spune ceva împotriva cuiva sau poate în susținerea cuiva, nu ni-l anulează nimeni. Deocamdată, nu am avut nici o tangență cu politica, sper nici să nu apară. Eu dacă am o părere, mi-o exprim de pe profilul meu personal. Poate și foarte tăios. Doar că e doar a mea, dar nu a întregii echipe.
Colaborarea cu Andrei Glăvan
Delta mereu a avut noroc prin coincidențe. Andrei a ajuns întâmplător la concertul nostru. Venind destul de sceptic în privința noastră. Doar că a plecat cu alte impresii de acolo. Nimeni nu știa cum am începe o colaborare. Cel mai simplu era să facem o piesă. În câteva zile am început a lucra la NU MĂ ATING. Producția la acest material n-o s-o uit niciodată. A durat mult, dar s-a meritat. Toate astea datorită lui Andrei, care urăște canoanele și regulile, și care are o atitudine cu totul aparte față de muzică. Foarte atent la ce vrea să spună piesa.
S-a lucrat foarte mult la detalii, la aranjamente, la sunete pe care doar noi le auzim. În final am obținut o piesă contemporană, cu aer de Delta și care sună foarte bine.
Exact asta s-a întâmplat și la FLUTURI. Deci, Andrei e un fenomen pentru noi, pentru că încearcă să găsească adevărata esență a Deltei. Ceea ce nu am putut noi face aproape 5 ani. Uneori glumesc spunând că el nu lucrează atât de minuțios la propriile lui cântece. Apropo, Andrei are un proiect solo foarte bun @glavan.music (ascultați ETILICA).
Scena muzicală românească
Scena românească, cu siguranță are mai multe posibilități. Pe lângă faptul că aici ,,concurența'' este mult mai mare, având foarte multe trupe bune, mai are și foarte multe festivaluri, la care ar fi bine să cântăm. Asta ne-ar aduce experiența, pe care deocamdată nu o avem. Asta ne-ar aduce oameni noi în domeniul artistic, asta posibil să ne aducă colaborări. Am impresia că în România muzica noastră se simte un pic mai acasă. Poate mă înșel. Sper să nu supăr fanii de la Chișinău.
Mă inspiră alte proiecte de aici. Al căror parcurs l-am urmărit și ulterior am devenit fan. Asta demonstrează, că se poate. Urmează să înțelegem care e secretul nostru.
OM LA LUNĂ, THE MONO JACKS, TRAVKA, IMPLANT PENTRU REFUZ, FLUTURI PE ASFALTetc sunt trupe care au avut același parcurs pornit de la zero, de la muzică de nișă, dar iată au devenit mari. Urmează să le călcăm pe urme.
Viața artistică la Chișinău
Viața artistică la Chișinău, pe cât e de bogată, pe atât e de săracă. Există același pumn de artiști, care încearcă să schimbe ceva, să creeze un flux constant, dar de cele mai multe ori ceva nu funcționează. Lipsă de spații, lipsă de promovare, lipsă de bani, lipsă de interes - se cedează. Underground-ul rămâne mereu în umbră, pentru că lumea cere altceva. Cer des muzică care să-i distreze sau să le aducă aminte că sunt moldoveni. Asta mă enervează cumplit. Pentru că tot acolo rămânem. Asocierea Moldovei cu vinul și haine naționale, nu trebuie să mai fie dominantă. Din acest motiv, mulți preferă să plece, în speranța că acolo vor fi apreciați.
Ceea ce ține de spații, ARTCORUL și MEDIACORUL încearcă să miște carul din loc. O fac destul de bine. Cluburi unde se cântă, practic nu avem. Pentru că nu este rentabil.
Intuiția îmi spune că în 5 ani ne putem aștepta la un boom artistic în muzică, teatru, pictură, poezii. Avem destui aici, care sunt gata să lupte cu incultura și mediocritatea. Sper să am dreptate.
Concertul din București
Concertul de la Expirat ne-a șocat. Nu ne-am așteptat la așa feedback pozitiv în timpul concertului. Noi nu aveam așteptări foarte mari de la acestă cântare pentru că am crezut că lumea din București nu ne știe muzica, dar am fost plăcut surprinși că publicul ne fredona versurile.
Ce-i drept au fost prezenți și mulți basarabeni iar noi le-am simțit susținerea. Era riscant să ne aruncăm singuri la Expirat, dar am fost convinși de noii noștri prieteni de la BandBook.
Bogdan Munteanu, Cristina Choleva, Răzvan Patachi și-au asumat riscul să facă un concert mare cu o trupă aproape necunoscută. Mulțumiri lor, pentru atâta efort și încredere în noi ca trupă. Imaginează-ți că ei aduc 500 de oameni la Expirat, dar noi cântăm ca niște elevi de clase primare. Am început o colaborare cu BandBook și construim o strategie pentru viitor. Avem nevoie de vizibilitate acum. Și vizibilitate acoperită cu material nou.
Urmează o perioadă de test ca să vedem dacă ținem piept fluxului românesc. Sper ca drumul nostru să fie cât mai lung.
