Schimbarile nu sunt intotdeauna de dorit. Nu poti sa-l iei endorser pe UE pentru orice produs, chiar daca e un baiat simpatic, cu dare de mana, de care vorbeste toata lumea. Bucegi s-a transformat din berea care i-a fost tovarasa romanului in vremurile de trista amintire, in cea care ii atribuie meritul integrarii.
Pregatiri de integrare
E greu sa-ti dai seama ce crede romanul despre ceva. Nu stii niciodata ce face el "in timpul". Stii ce crede el inainte : "Ce-o fi o fi" si dupa : "Asa a fost sa fie". Nu poti sa judeci ce a crezut romanul despre integrare si sa dai un verdict. In urma cu cativa ani, credea ca toata comunitatea europeana e taramul fagaduintei, ca UE e noul nume pentru statul paternalist si ca tot ce trebuie el sa faca e sa nu mai astepte sa-i dea statul, ci sa-i dea UE. Apoi au inceput zvonurile cum ca n-ar curge tocmai lapte si miere dupa integrare. Si nimeni n-a mai stiut ce sa creada. Un "Ce-o fi o fi" asezonat cu mostre de zeflemea balcanica a fost, ca intotdeauna, leacul pentru posibilele temeri cu privire la urmarile integrarii.
Un insight imposibil
N-ai cum sa oferi un insight despre UE daca romanul nu stie ce crede despre UE. Ar fi fost nevoie de o opinie clara, care poate fi sugerata, la care se poate face aluzie. Noul mesaj Bucegi n-a fost numai greu de formulat, dar e si greu de decriptat, iar o reclama fara un mesaj percutant nu are sanse sa ramana in mintea consumatorului. Formularea trebuie sa fi consumat ceva timp si nervi, din moment ce nu era clara atitudinea romanului fata de UE. Din spoturile de vara trecuta nu se intelege clar daca romanul se obisnuieste cu ideea ca va intra in UE persifland normele europene sau daca el chiar incearca sa se adapteze la situatie, incepand cu reciclarea sticlei, fraza emblematica, la sfarsit de spot.
Elementul strain, UE asta, s-a infiltrat in locurile familiare romanului, acolo unde era in siguranta, cu tuciul pe masa sau in camp, sub cortul improvizat dintr-un cearsaf si unde nimic nu-i tulbura linistea. Stia foarte bine ca lucrurile merg cum merg si ca nu poate face nimic sa le faca sa mearga mai bine. Mostenire din vremea comunismului, obiceiul acesta enervant al romanului de a se multumi cu ce are, de a astepta ca lucrurile sa se intample, ca schimbarile sa vina peste el, fara sa-i treaca nici un moment prin minte ca ar putea transforma situatia spre a o aduce in favoarea lui, e evidenta in istorioarele redate.
E gluma, nu?
In momentul in care barbatul acela simpatic, care face glume rasuflate, la care toata lumea rade din complezenta sau pentru ca e beata, pomeneste de reciclare, te ia cu friguri si te intrebi la ce fel de reclame extraterestre te uiti. Romanul arunca sticla in camp! Romanul nu recicleaza si daca mai are asa momente cand se gandeste la UE, reciclarea e ultimul lucru care ii vine in minte. Deci trebuie sa fie o gluma, nu? Totusi, tonul nu mai e la fel de simpatic si nimeni nu mai rade, asa ca nu stii ce sa crezi : cosul de rachita plin de sticle chiar va merge la reciclare ? Sotia rugata sa ia sticla o va duce intr-adevar intr-un loc unde sunt stranse altele destinate aceluiasi proces sau o va arunca linistita la gunoi, fiind obisnuita cu noile glumite europene ale sotului?
A, e la bere reclama asta?
Pare mai mult o campanie sociala despre cum sa te obisnuiesti cu UE. Personajul secundar a luat locul protagonistului. Nimeni nu se mai gandeste la bere. Intentia initiala ar fi fost sa ofere un insight, sa redea atitudinea pe care o au romanii fata de integrare, ca acestia s-o recunoasca si sa faca asocierea cu brandul Bucegi, care le este alaturi in aceasta incercare. Dar, intrucat romanii nu stiu ce sa creada inca despre integrare, mesajul se pierde. Glumitele nu-si ating scopul, nu reusesc sa spulbere temerile invocate, care sunt reale pentru publicul tinta.
Care rau? Ca toata lumea se distreaza, recicleaza, se integreaza
Sloganul "Impreuna la bine si la rau" si-a pierdut intelesul initial. Daca in campania anterioara, cea legata de comunism, era clar ce vrea sa spuna, acum nu prea mai stii la ce rau se refera. L-au pastrat ca pe o ancora care sa tina brandul infipt in mintea consumatorului. Numai ca oamenii uita, mai ales cand sunt zeci de bauturi care le spun cate ceva despre ele zilnic. Berea Bucegi a fost cea care te ajuta sa rezisti in comunism, apoi sa faci fata tranzitiei, iar acum se vrea berea cu care sarbatoresti mult asteptata integrare. Deci sloganul se completeaza cu "De acum, impreuna la mai bine".
Multumiri
Bucegi smulge meritul integrarii din ghearele politicienilor si il reda maselor, cu titlul "Multumiri". Ridica paharul "pentru cei multi pe care nu-i stie nimeni" - deci aia care nu apar in revistele de scandal , "pentru cei cinstiti", care dau restul pana la ultimul ban, "pentru cei care au mers la munca zi de zi", calcandu-se in picioare ca sa prinda tramvaiul/troleul/metroul, ingroziti de ideea de a-si suporta gandurile cateva minute, pana vine urmatorul, "pentru cei care care au plantat ca sa culeaga" - de acord, toti plantam ca sa culegem - "si pentru cei care au dus greul tranzitiei 17 ani", cumparand morcovi din piata, nu din supermarket, "pentru cei care s-au gandit la viitor" - daca citesti, probabil ca te gandesti la viitor, "pentru cei care si-au pastrat optimismul", sperand sa aiba bani de nunta intr-o zi, cu o trena care sa zboare in vant, deci pentru toti romanii care au asteptat cuminti.
Romanul afla ca a pus umarul la integrare
Minciuna sfruntata despre neamul asta e ca "nu a asteptat sa-i pice ceva din cer". Romanul a asteptat cu mainile-n san. Nu a facut absolut nimic. Si-a continuat traiul linistit, incercand doar sa supravietuiasca. Nu a incercat sa munceasca mai mult, sa-si faca datoria cum trebuie, sa-si revizuiasca manierele, sa se poarte civilizat si toate astea se vad cu ochiul liber in toate domeniile de activitate. Nu trebuie sa intreprindem o cercetare sociologica sa constatam ca valorile europene nu reprezinta pentru romani decat cuvinte goale. Romanii au asteptat sa le pice din cer. Ultimele cadre ale spotului sunt magnifice. Desi ghicesc ca s-a dorit o secventa plina de speranta, cu oameni multumiti de reusita lor, povestea de dinainte, cu romanii care s-au autointegrat de capul lor, ma imbie sa vad uimire pe chipurile personajelor. Parca se intreaba daca voiceoverul nu e cumva din alta reclama, daca vocea aceea din cer stie despre ce vorbeste. "Noi am facut asta? Am pus umarul la integrare? ".
Si ce fac la sfarsit romanii nostri? Fac ce stiu eu mai bine: infuleca si beau bere, asta fac.
Comentarii