Fotografia l-a salvat, pentru că i-a dat un scop și l-a pus pe o traiectorie, care i-a permis să evolueze. Ca profesionist și ca om. A învățat să tacă mai des, să observe și să asculte mai mult, în schimb. Și-a dezvoltat o sensibilitate aparte, pentru a se apropia de oamenii pe care îi fotografiază, fără să îi stânjenească. Flavius Neamciuc a luat contact cu fotografiile vechi ale familiei sale, de mic, iar asta, crede el, i-a format un pachet de cunoștințe. Și l-a făcut să devină curios de valoarea documentară a fotografiei. A tras primele sale cadre în clasa a opta, într-o vacanță de vară, cu aparatul părinților.
[Povești de fotografi] Flavius Neamciuc: Uneori spunem mai mult decât ne dorim printr-o imagine, alteori nu spunem nimic, ambele sunt la fel de nocive
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative: