[Povești de fotografi] Flavius Neamciuc: Uneori spunem mai mult decât ne dorim printr-o imagine, alteori nu spunem nimic, ambele sunt la fel de nocive

Fotografia l-a salvat, pentru că i-a dat un scop și l-a pus pe o traiectorie, care i-a permis să evolueze. Ca profesionist și ca om. A învățat să tacă mai des, să observe și să asculte mai mult, în schimb. Și-a dezvoltat o sensibilitate aparte, pentru a se apropia de oamenii pe care îi fotografiază, fără să îi stânjenească. Flavius Neamciuc a luat contact cu fotografiile vechi ale familiei sale, de mic, iar asta, crede el, i-a format un pachet de cunoștințe. Și l-a făcut să devină curios de valoarea documentară a fotografiei. A tras primele sale cadre în clasa a opta, într-o vacanță de vară, cu aparatul părinților.

Flavius este facinat de multitudinea de informații și stări pe care le poate transmite o imagine, conștient sau inconștient, și caută să documenteze prin fotografiile sale diverse medii de viață, locuri și vremuri.

"Ce caut e să ne observ pe noi ca oameni, modul în care ne comportam, modul în care ne raportăm la cei din jur și la cei care ne conduc sau care conduc, modul în care construim mediile în care trăim și cum facem față timpurilor care vin mereu peste noi fără avertizare".

Flavius Neamciuc povestește în cele ce urmează despre arta fotografică, spune care este rețeta unui portret reușit și împărtășește din lecțiile și învățăturile pe care fotografia i le-a adus.

Din biografie

Salut, mă numesc Flavius Neamciuc și îmi place să spun despre mine că sunt din Timișoara, deși Timișoara e doar orașul unde s-a format cea mai mare parte a personalității mele, și nu orașul de origine sau cel pe care îl numesc “acasă”. Studiile mele nu au legătură cu ceea ce fac, dar m-au ajutat în relația cu aparatura fotografică digitală. Deși am urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații, educația mi-am format-o prin diferite cursuri destul de specific job-ului pe care îl practic.
În prezent sunt fotograf si călător prin viață. :)

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru fotografie

Pasiunea pentru fotografie cred că vine din copilărie. Faptul că am avut ocazia să văd fotografii vechi, cred că m-a făcut, în baza pachetului de cunoștințe de atunci, să fiu fascinat de valoarea lor documentară. O fotografie îți poate spune despre contextul social, stilul vestimentar, situația unui individ sau a unui grup, poziții geografice și cred că lista de informații pe care o putem extrage dintr-o imagine poate continua. Asta e un lucru care m-a fascinat mereu la fotografie: o imagine îți transmite mult, ca privitori nici nu cred că ne dăm seama cât de multe înțelegem dintr-o imagine, conștient sau inconștient.

Primul tău aparat de fotografiat. Primele cadre

Primul aparat de fotografiat, era de fapt aparatul părinților mei. Îmi amintesc vara in care am plecat într-un tur prin țară, am făcut fotografii în diferite zone, iar când filmul a fost aproape plin, l-am scos din aparat să văd negativul. Eram elev in clasa a 8-a. Tata, îmi pare rău! :)

Primele fotografii nu mi le amintesc neapărat, deși le păstrez în albume în casa părinților mei. Sunt imagini simple, dar imagini care spun o poveste, mereu mi-a plăcut acest lucru. Cât despre ceea ce simt, cred ca au o încărcătură emoțională aparte și îmi provoacă nostalgie.

Studiul fotografiei. Mentori și oameni care te-au inspirat

Am început să studiez fotografia din primul moment în care am pus mâna pe o cameră. Formal, însă, am început să studiez fotografia în timpul facultății. Aveam un profesor, care era la rândul lui pasionat de fotografie, iar prin el am ajuns într-un club de fotografi, după care am ajuns să urmez niște cursuri acreditate și acesta a fost începutul drumului. Am continuat prin a perfecționa ce am învățat, iar acum încerc cel puțin o dată pe an sa particip la cursuri de imagine, să rămân conectat la ceea ce înseamnă această profesie prin intermediul revistelor, albumelor foto, filmelor, expozițiilor și, nu în ultimul rând, al rețelelor sociale.

Referitor la mentori, nu cred că aș putea evidenția pe cineva anume; nu pentru că nu a existat, ci pentru că ar fi o listă prea lungă și m-aș teme să nu omit pe cineva. Am avut ocazia sa fiu la confluența dintre două mentalități, oameni care au fotografiat film și cei care fotografiază digital. Am încercat să învăț din ambele lumi cât de mult am putut, încercând în același timp să îmi caut singur drumul fără să mă las prea mult influențat de părerile cuiva, și totuși să rămân mereu în contact cu toată lumea. Ce aș vrea să menționez totuși, e faptul că mentori pentru mine în fotografie, de cele mai multe ori nu au fost fotografi.

Învățăturile fotografiei. Cum ți s-a schimbat percepția despre lume

Pe mine fotografia m-a salvat, nu doar învățat. M-a salvat pentru că mi-a dat un scop și mi-a permis să evoluez în felul meu. Am învățat să încerc să tac mai des, să privesc și să ascult mai mult. Fotografia mi-a arătat că trebuie să devin mai empatic si mai atent si la nevoile celor din jur. Ca să faci fotografie ai nevoie de sensibilitate, să te poți apropia de oameni fără să îi stânjenești, să poți să le înțelegi valorile, dar să încerci să nu fii cu băgare de seama la ele. Trăim într-o societate în care limitele devin tot mai vagi și încercăm să evadăm în spațiile personale fără prea mare băgare de seamă, asta se resimte mai ales in social media. Uneori spunem mai mult decât ne dorim printr-o imagine, alteori nu spunem nimic, ambele sunt la fel de nocive.

Primii bani câștigați ca fotograf

Eram încă student în facultate și am început să documentez viața de noapte a cluburilor. Primii clienți mi-au fost chiar cluburile, iar lucrul acesta se întâmpla prin 2009.

Tipuri de fotografii. Temele pe care le explorezi prin fotografie

Deși nu îmi plac categoriile, cred ca fac un soi de lifestyle combinat cu arhitectură și portret. Revin la valoarea documentară a fotografiilor; ce vor spune imaginile despre noi ca societate și despre mine ca fotograf peste 50 de ani? Mereu fotografiez cu gândul ăsta undeva acolo în minte și în suflet.

Subiectele mi le aleg și nu prea, în sensul în care încerc să merg uneori cu curentul social (pun intended). În perioada pandemiei am documentat protestele de stradă din Berlin spre exemplu, la Timișoara am fotografiat pustietatea orașului, iar acum revin la momente mai fericite, cum e lansarea Capitalei Culturale Europene.

Ce caut în aceste curente sociale, e să ne observ pe noi ca oameni, modul în care ne comportam, modul în care ne raportăm la cei din jur și la cei care ne conduc sau care conduc, modul în care construim mediile în care trăim și cum facem față timpurilor care vin mereu peste noi fără avertizare.

Apropos de oameni care construiesc, de mai bine de 2 ani dau o forma proiectului Makers, proiect în care pun foarte mult accent pe acei oameni care își urmează pasiunea și își canalizează tot ceea ce ei sunt pentru a crea ceva de folos celor din jur.

Rețeta unei fotografii de portret bună

Ce bine ar fi să avem o rețetă. Da, conceptul contează, de altfel el e cel care setează tonul. Cred că planul e mereu important, chiar și atunci când ieși pe teren în căutarea realității, trebuie să știi ce cauți, în cazul nostru portrete. Plecând de la un concept ai o direcție iar de acolo lucrurile se așază mai mereu.

Cât despre fotogenie, toți oamenii sunt fotogenici, dar aici depindem de cei doi fotografi, cel care face un cadru și cel care îl privește. Apoi, în funcție de un set de referințe putem folosi tehnici pe care le considerăm mai potrivite într-o anumită situație, dar eu personal aleg mereu să experimentez și să văd dacă pot ajunge acolo unde nu a mai fost nimeni până atunci.
Pentru mine, rețeta portretelor bune este relația pe care reușești să o stabilești cu subiectul tău, invariabil.

Tehnici prin care îți ajuți subiecții să se relaxeze

Mereu încep printr-o conversație relaxată, la o cafea de cele mai multe ori. Vreau să înțelegem ce caută fiecare și mai ales dacă ideile noastre sunt congruente. Cele mai multe probleme în cazul unui eșec al unei ședințe foto vine din comunicarea deficitară, deci știm că aici trebuie să investim timp. Țin mult ca totul să fie cât mai relaxat, pentru că atunci când există calm, lucrurile vin natural.

Trei fotografii preferate din portofoliul tău și povestea fiecăreia

Fotografia numărul 1 e făcută la un protest de stradă, unde un tip în stare de ebrietate încerca să treacă prin mijlocul unui marș de aproximativ 15.000 persoane. Fiind pandemie și omul fiind ușor cicălitor, polițistul i-a atras atenția asupra obligativitatea purtării măștii

Fotografia numărul 2 e făcută din spatele unei linii de poliție, loc din care am atras privirile nu știu dacă prietenoase ale participanților la protest. Sunt multe alte imagini care îmi plac dintr-un portofoliu destul de larg, dar faptul că am parte de atât de multă atenție aici, e un lucru destul de interesant.

Fotografia numărul 3 îmi oferă o stare de calm, imaginea aceasta e o alegere foarte personală.

Tips & tricks pentru un selfie reușit

Selfie-urile ne-au învățat pe noi ca fotografi că unghiurile fiecărui om se învață greu. La un selfie nu cred că sunt multe tips & tricks. Caută mereu lumina, alege cu puțină atenție fundalul. În rest, unghiurile țin doar de cel care apasă declanșatorul camerei/telefonului.

Ce ai descoperit despre tine de când faci fotografie

Am descoperit că sunt un om mic într-o lume foarte mare și fascinantă. Fotografia mi-a stimulat curiozitatea, m-a făcut să întreb mai mult și să ascult mai bine, m-a plimbat prin locuri pe care nu cred că altfel aș fi avut curiozitatea să le caut, m-a apropiat de oameni, m-a ajutat să îmi înving tot felul de temeri și m-a învățat despre mine că pot, pot să fac ceea ce îmi propun.

Fotografia comercială

Cred că în categoria fotografiilor comerciale se încadrează un proiect pe care l-am fotografiat acum un an jumate pentru Raiffeisen Agro, unde am alergat prin țară pentru a surprinde fermierii români la muncă (proiect care poate fi văzut aici). Dincolo de frumusețea proiectului în sine, vis a vis de relația cu clienții, am apreciat deschiderea din partea celeilalte părți și participarea activă în partea creativă.

Nevoile clienților au devenit mai specifice, cel puțin în cazul meu, ceea ce mă bucură să observ. Înțeleg mai bine pentru ce anume au nevoie de imagine și ce anume i-ar interesa să transmită, lucru care pe mine mă ajuta mult.

Partea de negociere e un lucru deloc drag mie, mai ales atunci când trebuie să explic de ce anume îmi doresc să folosesc un anumit stil. Așa că încerc sa fiu diferit și creez un moodboard pentru a evidenția tot prin intermediul imaginilor ceea ce îmi doresc sa fac.

Trendurile lui 2023 în fotografie

Îți mărturisesc că nu știu care sunt trendurile în 2023, nu am știut nici care au fost trendurile în 2022 sau în anul de dinainte șamd. Pentru mine, imaginea pe care o realizez azi, ideal e să fie relevantă și peste 100 de ani, așa că trendul nu e un lucru pe care îl caut. Consider că trendurile în sine sunt supraevaluate și cred că o fotografie valoroasă nu ține de un anumit trend. Dacă e să ne uităm în spate, toate fotografiile au avut niște trăsături comune, cu anumite aspecte specifice unei perioade, dar de cele mai multe ori aceste aspecte au depins și de conjunctură. Aici as menționa filmul, care era preset-ul vremurilor de dinainte de digital.

Aș putea totuși menționa un trend care proliferează o confuzie, e vorba de AI photography sau fotografie făcută prin intermediul inteligenței artificiale. Confuzia e că o randare pe baza unor cuvinte nu e o fotografie, cel puțin nu în modul în care ea e definită actual. Cu toate astea, inteligența artificială e un lucru pe care îl folosim din momentul în care fotografia digitală a apărut, dar asta e o altă discuție pentru alte zile.