În urmă cu 7 ani, regizorii Clare Weiskopf și Nicolas Van Hemelryck susțineau ateliere de film documentar într-un internat de fete abandonate din Bogota. Deși întâlnirile trebuiau să dureze doar câteva săptămâni, acestea s-au transformat în ani de lucru și o legătură puternică a regizorilor cu fetele. Clare și Nicholas au luat hotărârea să realizeze un documentar cu adolescentele lăsate pe străzi de familiile lor, care își găsiseră în acel centru de plasament un acasă unde se simțeau în siguranță.
Producătorul Radu Stancu i-a întâlnit. A descoperit că au în comun dorința de a dezvolta proiecte cu impact social și a decis să se implice în realizarea documentarului „ALIS”. La 5 ani de la inițierea în film documentar a adolescentelor din centrul de plasament columbian, au început filmările. Punctul de pornire a fost Alis, un personaj fictiv, despre care fetele au fost rugate să povestească.
Când personajul imaginar pare suficient de conturat, fetele își asumă riscul: Alis este ca fiecare dintre ele. Este punctul din care nu mai există cale de întoarcere, din care știm că ele nu mai vorbesc despre un personaj fictiv, ci despre ele însele și fiecare spune: „Alis sunt eu”, spune Radu
Documentarul „ALIS” a intrat în cinematografele de la noi, iar pentru premiera sa în România coproducătorul deFilm împreună cu Follow Art Distribution și Leo Burnett Bucharest au lansat #CelMaiScumpBiletLaFilm, o inițiativă prin care oamenii au fost invitați să cumpere bilete cu 150 de lei la proiecția specială din 8 martie. Toate încasările merg către ONG-ul Vocea Copiilor Abandonați, asociație care ajută tinerii din sistemele de protecție, oferindu-le sprijin prin activități educative în orientarea și integrarea profesională.
„ALIS” a avut premiera internațională la festivalul de la Berlin în 2022 unde a câștigat premiul secțiunii Generation, Ursul de Cristal, fiind desemnat și câștigătorul premiului Teddy Award. În cele ce urmează povestim cu producătorul Radu Stancu despre realizarea filmului și campania #AlisExista.
Contextul în care a apărut ideea documentarului Alis
Filmul s-a născut din atelierele de film documentar pe care Nicolas și Clare, regizorii filmului, le-au susținut la un internat de fete abandonate din Bogota. Inițial, atelierele trebuiau să dureze câteva săptămâni. Însă regizorii s-au atașat de fete, de poveștile lor, astfel încât săptămânile s-au transformat în ani. S-au creat legături puternice cu instituția și cu fetele care își însușeau limbajul documentar ca instrument de reflecție și exprimare atât a propriilor experiențe, cât și a emoțiilor. Regizorii luaseră deja hotărârea de a realiza un documentar cu fetele, însă și-au luat tot timpul necesar pentru a găsi cea mai bună formă de a le spune povestea.
În timpul atelierelor exista un exercițiu pe care îl făceau cu mare dăruire: acesta consta în inventarea și spunerea unei povești. Rezultatele erau grăitoare: deși poveștile erau fictive, viețile personajelor erau paralele cu ale lor, reflectând faptul că imaginația ne oglindește experiențele și poate deveni un mod de a trata traumele. A fost o revelație importantă a faptului că apariția în propriul joc de rol creativ scoate la lumină adevăruri mai profunde care altfel ar rămâne ascunse.
Nico și Clare au dorit să propună o abordare care pune la îndoială prejudecățile. De aceea, în loc să le ceară să le spună povestea lor, au propus un joc de explorare prin care să spargă stereotipurile: să-și închipuie viața și să creeze și să le dea ocazia de a-și lua puterea în propriile mâini. Construind un personaj fictiv, tinerele reușesc să se exprime liber fără să se expună. Când primesc forța creativă, trec dincolo de poveștile abandonului lor și descoperim (și ele, și noi) ceva profund și subiectiv ascuns în adâncuri. Astfel a luat naștere personajul colectiv fictiv care să le reprezinte pe toate, și ca să le protejeze în același timp prin faptul că nu o indica direct pe niciuna din ele. Punctul de pornire, așadar, a fost simplu și concret: imaginează-ți o colegă de clasă de 15 ani care se numește Alis.
Cum s-a adunat echipa în jurul proiectului
În cadrul programului EAVE Producers Workshop 2018, am avut ocazia de a-l întâlni pe Nicolas, unul dintre regizorii documentarului. Având în comun această dorință de a dezvolta și realiza proiecte cu impact social imediat, conexiunea a devenit în scurt timp profesională din dorința de mă implica în proiectul “Alis”. Procesul a fost unul destul de lung, în principiu. Documentarul nu era conturat clar la acel moment, însă el și Clare deja țineau cursurile de film documentar la căminul de fete. Noi ne-am apropiat atunci, atât ca oameni, devenind prieteni, cât și ca viziune socială și cinematografică.
Prima dată când am vorbit despre proiect a fost în 2020 când mi-au prezentat ideea și istoricul lor cu fetele, cum au ajuns la concept, și mi s-a părut extraordinar. Am considerat necesară implicarea mea în proiect prin prisma faptului ca aceste condiții sociale ale abandonului și violențelor asupra minorilor este o realitate cruntă cu care ne confruntăm. Urmărind parcursul personajelor din “Alis” am observat că regăsim în povestea acestor fete columbiene o realitate românească contemporană și regretabilă.
Așa că a apărut această formă de coproducție cel puțin exotică, fiind prima dată când țări ca România, Columbia și Chile co-produc un proiect cinematografic. În România am câștigat concursul de proiecte organizat de Centrul Național al Cinematografiei, ceea ce ne-a oferit un prim punct de plecare în etapa de finanțare. Însă cel mai important partener local al proiectului a fost Avanpost. Au crezut foarte mult în proiect și au ales să finanțeze prin fonduri proprii întregul proces de post-producție al filmului. Susținere care a cântărit foarte mult pentru mine. M-am simțit norocos sa ajung în situația în care produc un film de care eram deja foarte atașat, la a cărui realizare deja participau prieteni, cu aceeași investiție emoțională ca și a mea.
Marius Lefterache a realizat sunetul filmului, Claudiu Doagă s-a ocupat de colorizarea imaginii, iar Carmen Rizac, producător la Avanpost, s-a asigurat de la bun început să finalizăm filmul în cele mai bune condiții. De asemnea, din România, din echipă au făcut parte Anne Fabini, monteur cu dublă cetățenie romană-germană, care a lucrat împreună cu Clare și Nico la construcția filmului în etapa de montaj, în Bogota. Și evident, producătorul executiv al filmului, Ramona Grama, colega mea care a supervizat toate etapele de realizare ale filmului.
Alegerea formatului documentarului
La baza narațiunii stau întâlnirile cu fiecare fată. Acestea povestesc liber versiunile proprii ale poveștii lui Alis, alături de alte elemente de construcție ale personajului: un ruj, un jurnal, o melodie, un dans. Întâlnirile au loc într-o sală de clasă mare, neutră și goală, cu un scaun confortabil. Interviul a fost instrumentul prin care Nico și Clare au stabilit un dialog cu tinerele; în speranța că, odată ce pornesc camera, să fie libere să-și exprime sinele cel mai profund și mai ascuns. De aceea am folosit o abordare explorată extensiv de Errol Morris în documentare ca The Fog of War sau Gates of Heaven. Această tehnică permite celui intervievat să fie aproape singur în spațiu, ascunzând echipa de producție după un perete, draperie sau paravan, în fața fetelor rămânând doar regizorul care conduce interviul. Astfel s-a generat o atmosferă intimă și tinerele nu au fost intimidate de persoanele prezente în mod normal la filmări (DOP, inginer de sunet, regizor, producător…) S-au simțit libere să-și exprime emoțiile și să spună povești din adâncul inimii. Iar echipa tehnică a fost redusă și a lucrat discret și cu înțelegere.
Cine este Alis și cum poate schimba ea destinul unor fete instituționalizate
Alis este întruchiparea Speranței. Este puterea exemplului unor fete, unor oameni care din păcate au avut nenorocul să se nască în medii defavorizate, care nu au avut un început de drum, de viață precum majoritatea dintre noi îl avem: în sânul unei familii, în condiții bune, iubiți, înconjurați de emoții pozitive. Și totuși, cei mai mulți ar crede că aceste experiențe pe care fetele le povestesc în film prin intermediul lui Alis ar ajunge destul de repede să le doboare. Personal, nu cred că intuiam forța pe care acești oameni ajung să o dezvolte. Este un exemplu pentru noi toți despre cum trebuie să trecem peste lucruri și să încercăm să vedem pe cât posibil partea plină a paharului. Să fim optimiști. Pentru că acest unghi de privire reprezintă singura metodă prin care ne putem modela cât mai bine viitorul. Să-ți permiți să fii vulnerabil, iar conștientizarea traumelor să fie catalizatorul unui personalități puternice. Cred ca prin Alis am creat un portret reprezentativ pentru fetele din centrele de plasament, un mobil prin care putem să arătăm mai multor oameni cine sunt aceste fete. Prin Alis încercăm să micșorăm prăpastia ce s-a creat între lumea noastră și cea în care cresc acești copii.
Cum a fost la filmări, având în vedere că adolescentele fac parte dintr-o categorie vulnerabilă
Contrar modului în care de obicei se produc documentarele, filmările efective pentru acest proiect au durat doar 3 săptămâni, însă s-au bazat pe un proces foarte lung de pregătire. Aproape cinci ani în care regizorii au ținut cursurile de inițiere în lumea documentarului, timp în care au reușit să dezvolte o relație de încredere cu fetele. Au căutat și au dezvoltat exerciții de imaginație, care au dus la apariția colegei fictive Alis, ca punct de plecare al interviurilor, astfel încât impactul emoțional asupra fetelor să fie cât mai pozitiv în rezultatul ce urma să fie documentarul. Au lucrat constant cu psihologi independenți, cu psihologii instituției astfel încât formatul întrebărilor, modul de adresare al acestora sa fie cat mai neintruziv.
Mai departe, când resursele imaginative au devenit limitate, când personajul imaginar pare suficient de conturat, fetele își asumă riscul: Alis este ca fiecare dintre ele. Este punctul din care nu mai există cale de întoarcere, din care știm că ele nu mai vorbesc despre un personaj fictiv, ci despre ele însele și fiecare spune: „Alis sunt eu”. Din acest moment, luăm parte la nevoia unor fete tinere, care și-au făcut intrarea în viață în cel mai crud mod cu putință, care au cunoscut abandonul și singurătatea înaintea iubirii și protecției, de a vorbi despre sine.
De ce ai ales să produci un documentar cu acest subiect
Pentru mine, cinemaul reprezintă în același timp atât cea mai puternică pasiune, cât și una din ferestrele prin care m-am obișnuit să privesc lumea, să învăț despre societatea în care trăiesc. Și automat, să mă folosesc de această poziție cât să pot prezenta altor oameni lucrurile pe care le descopăr. În ultimii ani, probabil odată cu maturizarea mea, atât personală, cât și profesională, am început să descopăr povești cu și despre femei. Despre traume, despre poziție socială, despre forță și curaj. Și am avut un moment în care am realizat cât de naiv priveam lumea, cât de mult ignorăm anumite traume aflate la baza societății în care trăiesc. Lucruri pe care mereu le condamnam, însă până atunci fără să înteleg amploarea reală a fenomenului. De abuz de putere, de abuz emoțional. De abuz sexual. Despre cum o astfel de trauma, nespusă, ascunsă, poate să modeleze viața unui om, a unei femei. Alis m-a ajutat mult să-mi rememorez copilăria, privind ca printr-o lupă, să înțeleg mai bine automatismele sociale prin care aceste lucruri obișnuiau să fie băgate sub covor. Și felul în care eu, ca și copil, le priveam, sau mai bine zis le ignoram, dintr-o poziție privilegiată. Protejat fiind chiar de mama mea, ea însăși cu un bagaj ascuns de abuzuri emoționale.
„ALIS” în cinematografele din România
Documentarul Alis a intrat în cinematografele din țară pe data de 3 martie iar miercuri, 8 martie, am avut o proiecție specială pentru care am vândut „Cel mai scump bilet din România” cu o campanie socială în urma căreia vom dona toate încasările rezultate din vânzarea acestor bilete către ONG-ul Vocea Copiilor Abandonați. Feedback-ul este foarte bun și majoritatea oamenilor care văd filmul, țin să ne trimită un mesaj de apreciere, de mulțumire sau pur și simplu sunt foarte activi în postări în social media și duc mesajul lui Alis mai departe. Este o situație care ne bucura foarte mult.
Unde a mai fost proiectat
Alis a avut premiera internațională la festivalul de la Berlin în 2022 unde a câștigat premiul secțiunii Generation, Ursul de Cristal și mai mult, în cadrul general al festivalului a fost desemnat câștigătorul premiului Teddy Award. De atunci a călătorit foarte mult, aproape în fiecare săptămână a fost proiectat în cadrul unui festival, devenind până acum cel mai premiat film din portofoliul deFilm-ului. Chiar în timp ce scriu acest interviu, am primit pe email vești despre un nou premiu. La toate proiecțiile la care am participat în alte țări, reacția oamenilor a fost fantastică, foarte emoționantă pentru noi la finalul filmului. Ne întâlnim cu oameni care pur și simplu se uita la noi și își exprimă gratitudinea pentru accesul pe care l-am oferit spectatorilor către aceste personaje puternice și inspiraționale.
Campania #AlisExista în România
#AlisExista se desprinde din documentar, din momentul conștientizării că fetele nu mai vorbesc despre un personaj fictiv, ci despre ele însele, despre experiențele lor. Conștientizarea aceasta trebuia dusă mai departe, dincolo de ecrane, să ajungă la spectator. Astfel că împreună cu Leo Burnett Bucharest și distribuitorul filmului în România, Follow Art Distribution, am încercat să aducem un sprijin real pentru Alis. Așa s-a născut campania #CelMaiScumpBiletLaFilm în conexiune cu premiera filmului din 8 martie la cinema Elvire Popesco din București. Am invitat oamenii să cumpere bilete la film în valoare de 150 lei/bilet la aceasta proiecție specială, iar toți banii strânși, aproximativ 15.000 RON, vor fi donați ONG-ului Vocea Copiilor Abandonați, asociație care ajută tinerii din sistemele de protecție, oferindu-le sprijin prin activități educative în orientarea și integrarea profesională.
Continuarea
Am început cu inițiativa #CelMaiScumpBiletLaFilm despre care am vorbit mai sus, la proiecția recentă din 8 martie. Succesul campaniei pentru premiera în cinema ne-a entuziasmat, a fost sold out, și am decis să o continuăm toată luna martie să dăm șansa tuturor de a face o faptă bună. Așadar, până la finalul acestei luni păstrăm #CelMaiScumpBiletLaFilm , dar online, pe platforma TIFF Unlimited. Vizionarea filmului se face în sistem rent, iar cei care cumpără bilet au la dispoziție 3 zile să vadă filmul. Încasările vor fi donate către ONG-ul Vocea Copiilor Abandonați.
Obiectivele campaniei
Avem două obiective, unul cu impact mai puternic social și unul cu impact material. Dorim în primul rând să ridicăm awarness-ul asupra acestei categorii sociale, asupra problemelor cu care se confruntă tinerii instituționalizați din România și ne dorim, pe cât posibil să strângem o sumă cât mai mare din vânzarea biletelor, sumă care să fie donată către Vocea Copiilor Abandonați și să fie folosită pentru a ajuta la integrarea socială a acestor tineri după ce părăsesc căminele.
Reacțiile, până acum
Campania realizată cu sprijinul Leo Burnett Bucharest și Follow Art Distribution a avut un impact foarte mare, mult mai mare decât mă așteptam pentru că am beneficiat de implicarea fantastică a unui colectiv destul de mare din interiorul agenției Leo și, de asemenea, de un sprijin foarte puternic din partea distribuitorului filmului Follow Art Distribution. Formulă care a reușit să emoționeze și să ridice interesul foarte multor oameni, persoane publice sau nu, care au preluat și inseminat mesajul campaniei foarte puternic.
Cred ca noi toți datorită rețelelor sociale, datorită modului în care grupurile sunt organizate, din ce în ce mai puternic în ultimul timp, am început să trăim în bule, să ne mulțumim cu mediul social în care trăim și să nu ne punem foarte multe întrebări despre lumea din afara bulei noastre. Sper ca oamenii care urmăresc Alis să poată să se deschidă mai mult înspre o societate mai largă, mai inclusivă, să fim conștienți de problemele pe care alți oameni le au și să înțelegem că modul în care societatea poate sa funcționeze mai bine este dacă suntem toți conștienți de problemele inerente și să găsim moduri prin care fiecare dintre noi să putem să dăm o mână de ajutor celor care au nevoie.
Instituțiile cu care colaborați în acest demers
În ceea ce privește instituțiile, avem în plan și organizarea unor ateliere cu tinerii din centrele de plasament din București. Să vizioneze filmul la cinema, iar alături de psihologi invitați și pedagogi din cadrul UNATC „I.L. Caragiale” să ia parte la discuții și ateliere de cunoaștere vocațională. Rolul acestor ateliere este de a ajuta și a consilia tinerii în descoperirea unei posibile cariere și, cel mai important, de a-i învăța să viseze din nou, să spere la un viitor mai bun. Vom vedea cum funcționează, iar în măsura în care descoperim că există interes și din partea centrelor din alte orașe vom merge cu filmul și aceste activități educaționale și către ei.
Ce urmează
Campania sper să fie cât mai prezentă în social media să ajungă la cât mai mulți oameni, astfel încât donația prin achiziționarea biletelor să continue activ pe platforma TIFF Unlimited. După finalizarea campaniei sperăm să putem reveni cu vești despre activitățile implementate, și în același timp, să creăm, să producem și să aducem publicului alte proiecte cu însemnătate, de impact social, care sper eu și cred că au puterea să schimbe ușor-ușor modul în care gândesc oamenii, să îi ajute să devină mai buni. Avem în lucru alte proiecte care credem că o să calce pe urmele lui Alis. Sperăm să revenim cu o campanie la fel de puternică și cu o vizibilitate la fel de amplă.
