Marian Mina Mihai și Radu Marțin sunt responsabili cu dimensiunea vizuală a concertelor de la Classix. Îmbină proiecția cu muzica, experimentează diverse medii și tehnologii, pentru a crea o conexiune specială între public și artiști.
Tema ediției din 2023 Classix Festival este Metamorfoza și se desfășoară între între 26 februarie și 4 martie, reunind peste 90 de artiști din 15 țări, un record pentru festival.
Classix 2022 m-a scos puțin din zona de comfort pentru că a fost prima data când am făcut visuals pentru muzică clasică și a fost o experiență plăcută și solicitantă, povestește Radu.
Vorbim mai jos cu Marian și Radu despre componenta vizuală a festivalului, cea care duce mai departe emoția, alături de muzică:
Tehnologie, muzică, creativitate
Marian: Perspectivele mele de dezvoltare au fost și sunt pretutindeni și în permanență; o dezvoltare continuă; și o spun pentru că am luxul de a lucra ceea ce mă pasionează încă din școala generală. În general la nivel profesional mă simt acolo unde îmi doream atunci când am început: fac ceea ce îmi place atunci când simt că am ceva de spus și de făcut acolo.
Creativitatea și prezența de spirit cred că își au locul și timpul lor, nu cred că poți da tot în domeniul ăsta între orele 9 și 5. Uneori ai de spus ceva și după. Cât despre locul în care îmi doresc să ajung?... Între profesioniști pasionați care se respectă între ei și lucrează în liniște și pace. Și sunt acolo pentru că vor să fie acolo, nu pentru că trebuie.
Credit foto: Radu Tancău
Radu: Pentru mine este important să găsesc subiectele și ideile relevante cu care rezonez, pentru că îmi doresc să-mi expun propriile sentimente în lucrurile pe care le fac. Sunt de părere că pe acest fapt se bazează conexiunea pe care o crează artiștii între ei și public. Când lucrezi la ceva la care pui suflet te asiguri că dai tot ce e mai bun. Iar dezvoltarea mea se bazează pe această idee în raport cu experimentul. Îmi place să experimentez cu diferite medii tehnologice și să mă joc până devine o treabă serioasă. Iar pe plan profesional probabil că limita-i la cer, trebuie să descopăr până unde pot eu să ajung.
Creatori în domeniul proiecțiilor
Marian: Oportunitățile sunt cu totul altele astăzi față de acum 13 ani, când am început să exist pe plan profesional. Pe atunci nu știam sigur de ce fac asta și dacă e „o meserie de viitor”, ci doar că îmi place și mă simt în largul meu. Bineînțeles, mă refer că nu știam dacă se poate trăi din asta sau e doar un alt moft costisitor de-al meu. Acum mi-aș permite liniștit să recomand unui absolvent de liceu să urmeze acest domeniu dacă este pasionat, fără să mă mai gândesc dacă fac o greșeală.
Radu: Nu văd acest lucru nici ca pe un avantaj, nici ca pe un dezavantaj. Însă ștacheta este ridicată destul de sus, pentru că oamenii care lucrează în acest domeniu au reușit să împingă granițele și așa s-au creat așteptările care există acum. Oportunitățile ți le creezi tu în momentul în care ți se oferă șansa să lucrezi la un astfel de proiect și te dedici sută la sută pentru a atinge și poate să depășești acele așteptări.
Procesul de creație
Marian: Știu că poate părea counter-intuitive, dar cel mai mult pe mine mă inspiră tehnologia și procesele acesteia. Orice software, plugin, AI sau componentă electronică îmi poate genera o cheie de interpretare a unei idei. Nu sunt genul care să meargă pe vârf de munte și să-l pălească inspirația. Mult experiment, curiozitate și probabil o oarecare doză de iresponsabilitate legată de viața personală (cum ar fi faptul că uit destul de des să mănânc atunci când încep să lucrez).
Radu: Cum spuneam și mai sus, contează mult să lucrez la ceva ce este relevant pentru mine. La fel de important este să fac ceva cu care publicul să relaționeze. De exemplu îmi place să fac instalații artistice cu care spectatorul să poată interacționa, iar acest lucru crează o dinamică diferită între artă și spectator, pentru că acesta se simte integrat în lucrare.
Dacă fac visuals încerc să îmbin proiecția cu muzica: câteodată urmăresc mai mult dinamica piesei, iar alteori mă las ghidat de emoția acesteia, iar asta se resimte în proiecție. Iar inspirația poate veni de oriunde, trebuie doar să fii pregătit să o urmezi. Uneori poate fi o altă lucrare sau un film, uneori poate fi un eveniment pe care l-ai trăit, iar alteori poate fi doar un gând fulgerător; important este ca, în momentul în care ești conștient de o idee, să o dezvolți cât de mult poți până în punctul în care o materializezi.
Activitatea voastră, pas cu pas
Marian: În primă instanță încerc să aflu dacă mă identific în vreun fel cu proiectul, dacă mă atrage și dacă sunt persoana potrivită pentru acea cerință. Următorul pas este să mă asigur că totul este realizabil din punct de vedere tehnic, după care în cazul concertelor / festivalurilor ascult muzica și „îmi iau filme”. Știu că poate suna peiorativ, dar la urma urmei cam ăsta e job-ul meu.
Urmează prospecția în locul de desfășurare a evenimentului pe cât posibil, pentru a încerca să întâmpin orice eventuală problemă - teste, probe, experimente; cum fixăm proiectoarele, de unde trag curent electric, unde stau cu laptop-ul, ce lumini trebuie oprite și cu cine trebuie discutat să se întâmple asta. După care încep să adun/creez/generez materiale astfel încât să am o viziune coerentă și dacă pot face ceva site-specific, am trecut la treabă. Și vreau să menționez termenul de site-specific deoarece chiar cred că se poate mai mult decât un dreptunghi proiectat corect. Iar în ziua evenimentului urmează montarea în sine și cel mai dificil, procesul de controlare a emoțiilor în care nu pot decât să îmi spun: E ok, ai mai făcut asta de zeci / sute de ori, orice s-ar întâmpla ești o persoană cu experiență și în măsură să rezolve orice potențială problemă care ține de tine. După ce îți termini treaba poți ceda emoțional cât vrei tu. Acum depind de tine n oameni, do your best!
Radu: Dacă este vorba despre un concert sau un eveniment trebuie să cunoști tipul de muzică pe care urmează să faci visuals. Materialele și abordarea diferă dacă pregătești un concert de muzică electronică față de unul de muzică clasică. Pe urmă este importantă locația pentru că îți dorești să integrezi cât mai creativ proiecția în spațiu. Iar în ultimul rând este performance-ul live pe care îl faci în timpul spectacolului.
Mentori & inspirație
Marian: Știu că pare irelevant în contextul de față, dar cine mă cunoaște n-a scăpat fără să afle că idolii mei sunt Linkin Park. Este totuși oarecum relevant pentru că datorită lor mi-a fost stârnită curiozitatea în legătură cu estetica de glitch, motion tracking, compositing și de VFX în general. Nu pot să nu îl menționez pe Andrew Kramer, Videocopilot – cu care probabil mai toți cei de vârsta mea din domeniu au început să facă tutorial-e – Wētā FX, Industrial Light and Magic, Pixar și toți giganții pe umerii cărora stau eu acum. La nivel de visuals cred că toți cei care activăm în domeniu trebuie să îi mulțumim lui Beeple (Michael Winkelmann), care și-a lansat de-a lungul timpului o întreagă colecție de clip-uri video sub licență Creative Commons, gratuit, în scopuri comerciale și non-comerciale.
Nu pot să nu îl menționez de asemenea și pe Andrei Cozlac, unul dintre primii și cei mai activi artiști vizuali digitali din zona noastră de activitate din țară, de la care am avut ocazia să învăț foarte multe; și asta nu doar în timpul programului de la facultate. Mă mai inspiră colegii, de la directorii festivalului la artiști, tehnici sau cei care au grijă ca a doua zi să nu se observe că a trecut cineva pe acolo. Oamenii care fac lucrurile să se întâmple aici și mai ales IERI (spun ieri pentru că e un termen mult mai comun decât acum în acest domeniu). Legat de raportarea la cei câțiva menționați anterior... mă simt ca un copil care își descoperă zilnic o nouă pasiune. Doar că la mine e aceeași, în alte forme. Asta deși primul software de 3D l-am deschis acum vreo 20 de ani. Recomand sentimentul!
Radu: De multe ori în domeniul artistic ne raportăm la marii maeștri fie că vorbim despre lucrările acestora fie de personalități în sine. În schimb trebuie să le mulțumesc oamenilor precum Andrei Cozlac, Silviu Apostol, Marian-Mina Mihai sau Andrei Botnaru pentru că au văzut potențialul în mine și mi-au oferit șansa de a mă afirma și de a-mi crea încredere în abilitățile mele. Ei sunt oamenii care au avut un cuvânt de spus în demersul meu artistic și care m-au ajutat să-mi îndeplinesc visul de a fi artist.
Experiența Classix Festival
Marian: A fost cu calm, liniște și pace. Dacă îmi amintesc bine a fost primul eveniment de anvergură la care am lucrat după pandemie, deci a fost mai mult decât binevenit după o lungă vacanță. Anul acesta sunt foarte entuziasmat după ce m-am familiarizat cu repertoriul și sincer abia aștept să încep lucrul la Long Story Short, unde mă voi putea desfășura în raport cu estetica unora dintre filmele mele de suflet.
Radu: Classix 2022 m-a scos puțin din zona de comfort pentru că a fost prima data când am făcut visuals pentru muzică clasică și a fost o experiență plăcută și solicitantă. Toată echipa Edge Mapping a lucrat pentru a crea o experiență vizuală captivantă anul trecut, iar anul acesta ne propunem să ne ridicăm la aceleași standarde.
Relația cu muzica clasică
Marian: Pe scurt, Hate-Love (nu invers). La început trebuie să vă mărturisesc cu toată jena ca a fost zero, deși părinții mei au avut grijă să mă crească pe la teatru, operă sau filarmonică. Din fericire am început să cânt la chitară și să compun și vrând-nevrând am învățat puțină teorie muzicală. Mai mult pe auzite decât pe studiate. Până atunci auzeam muzică. Ulterior am învățat să ascult muzică. Și de atunci „mi s-au deschis urechile” și ascult cu plăcere, interes, curiozitate și intenție de studiu orice îmi poate suscita auzul și neuronii în același timp. Pentru mine a fost un pas foarte important ca să pot înțelege în primul rând. Muzica clasică este pentru oricine dacă are puțină bună-voință și curiozitate. Acum cam orice lucrare este un potențial obiect de studiu și de euforie auditivă și mentală.
Radu: Personal asociez muzica clasică cu cinematografia, pentru că adaugă un nivel suplimentar de emoție și profunzime imaginii și permite spectatorilor să intre mai profund în acțiunea de pe ecran. Iar misiunea noastră în cadrul acestui festival este să facem același lucru în sens invers, prin proiecție să adugăm un strat suplimentar pentru spectator în relația emoțiilor cu muzica.
Background
Marian: Atunci când este vorba despre artă spun că am terminat mate-info și atunci când este vorba despre știință spun că am terminat foto-video. Lăsând gluma la o parte, de multe ori este esențial faptul că ajunsesem să îmi repar singur PC-ul atunci când eram mic (după ce l-am stricat de câteva ori, evident), că știu programare cel puțin de bază sau că înainte să adorm îmi pun mini-documentare despre știință sau despre tehnică.
Pasiunea pentru muzică aș mai spune că este esențială, deoarece îmi oferă în mod automat curiozitate, dorință de a activa în domeniu sub orice formă, să fiu o parte cât de mică din eveniment. Muzica face creierul să lucreze (sunt mai mult ascultător decât dansator) și astfel mi-am creat automatisme de ritm și de vibe, care sunt esențiale în domeniu.
Colaborarea cu echipa
Marian: Așteptările sunt... Foarte mari. La orice eveniment. Mi se pare esențial respectul între colegi, deschiderea la noutate și capacitatea de a asculta, de a analiza și de a rezolva potențiale probleme, fără ego-uri sau excese de autoritate. Este în primul rând o formă de colaborare cu persoane cu care nu ai întotdeauna ocazia să stai zi de zi. De obicei lucrezi cu oameni cu care te vezi maxim o dată sau de două ori pe an, tot la evenimente. Rar se întâmplă să te întâlnești cu prietenul tău cel mai bun de la 4 ani și să lucrați la asemenea desfășurări de forțe (wink-wink, inside joke).
Pe de altă parte, este de ajuns ca o singură persoană din întregul angrenaj să aibă o zi proastă din diverse motive și să îngreuneze activitatea întregii echipe. De aceea trebuie să fii pregătit să dai totul în momentul respectiv, indiferent de ce se întâmplă în altă parte. Sau la fel de bine, dacă poți fi support pentru cineva, să o faci fără să pornești de la premisa nu e treaba mea sau e de la ei, am rezolvat: nu se poate.
Radu: Așteptările mele în fiecare proiect se bazează pe faptul că începând de la omul de pe scenă până la cel din organizare, fiecare să-și trateze munca cu seriozitate și cu pasiune. Este imposibil ca un lucru să nu funcționeze dacă toată lumea trage în aceeași direcție.
