[Povești de bine] Natalia Cebanu & Doina Dogăroiu: Aducem la un loc “artiști academici” adică istorici, antropologi, filozofi, alături de artiști din mediul performativ, astfel abordând subiecte mai puțin facile într-o manieră prietenoasă

O căsuță cu o istorie de 170 de ani din București, de pe strada Parfumului nr. 19, a devenit cândva universul scriitoarei Silvia Kerim. Artista a locuit și a creat în ea, a numit-o „Parfumerie”, iar după ce ea nu a mai fost, oamenii care au devenit proprietarii acestui spațiu boem s-au gândit să deschidă aici un centru cultural.

Mai departe, Oana Kuzmanovska a înființat Asociația HEARTH, casa a fost renovată și adună de câțiva ani oameni care își doresc să trăiască experiențe de artă intime. O seară reușită de teatru, muzică sau dans este una în care performerii și publicul rămân la final ca să se cunoască mai bine și să povestească mai multe.

„Vrem ca spectatorii să aibă parte de o experiență în sine, pe lângă un eveniment cultural de calitate, întrucât ne dorim să dăm mai departe ceva din spiritul aceleia care a fost Silvia Kerim, un om de cultură care a marcat lumea artistică a epocii sale și pentru care această casă a fost un întreg univers”

Natalia Cebanu este directorul artistic al organizației, iar Doina Dogăroiu este manager de proiecte. Cu ele povestim în continuare despre evenimentele culturale pe care le găzduiește în prezent casa jurnalistei și scriitoarei Silvia Kerim și a regizorului Mircea Veroiu.

Echipa HEARTH

Natalia: Suntem asociația HEARTH, ne desfășurăm evenimentele în fostul cartier evreiesc, pe strada Parfumului nr.19, în casa jurnalistei și scriitoarei Silvia Kerim și a regizorului Mircea Veroiu. Suntem o echipă caracterizată de o mare diversitate de preocupări și studii, ceea ce se reflectă și în proiectele noastre. Componența echipei s-a tot modificat de la începuturile noastre din decembrie 2017, căpătând din 2021 forma în care suntem și acum. Oana este președintele și cea care a inițiat asociația, dorind să-i dea un scop și o direcție casei Silviei Kerim, casa care a intrat în posesia familiei sale odată cu trecerea în neființă a scriitoarei în 2016. Ea a terminat design vestimentar la UNARTE și acum termină un master în Studii vizuale și Societate.

Eu am terminat liceul de arte plastice și UNATC-ul, secția actorie, iar în asociație am funcția de vicepreședinte și director artistic, gândesc și sunt curator al proiectelor, pun oamenii și ideile cap la cap pentru crearea unui program coerent, mă ocup de comunicare pe rețelele de socializare, iar alături de Doina particip la organizarea evenimentelor: discutăm cu artiștii, pregătim spațiul, întâmpinăm spectatorii, le povestim istoria casei, etc. Doina este cel mai nou membru și cel care a turat motoarele și împreună cu ea am reușit să pornim un program artistic coerent și constant, background-ul ei de lucru în corporații și studiile de management cultural fiind foarte utile și necesare.

Credit foto: Cristian Mirică

Ce vă unește

Natalia: Hmm, cred ca în primul rând prietenia și valorile și imediat după iubirea față de artiști și artă. Trebuie să menționăm totuși că deși avem un mic nucleu constant, echipa capătă mereu altă formă în funcție de structura proiectului.

Doina: Eu m-am alăturat asociației în 2021, imediat după ce am terminat Masterul de Management și Marketing Cultural de la UNATC și am fost admisă la doctorat în artele spectacolului. Pentru mine a fost o mare oportunitate de a face ceva la care am visat în toți anii în care am lucrat în sistemul bancar, ani în care am avut o carieră destul de importantă, dar care nu mi-a dat niciodată satisfacția pe care o am acum, lucrând alături de atâția artiști, într-o casă cu o importantă istorie culturală. Eu sunt managerul financiar și cultural al proiectelor pe care le câștigăm, mă ocup de contractele artiștilor, de plăți, de relația cu banca, cu contabilitatea și de toate celelalte activități administrative. Îmi place sa mă implic și în proiectele artistice, mai ales în organizarea echipelor și în relația zilnică cu aceștia. Satisfacția pe care mi-o dă un proiect artistic derulat cu atenție și finalizat cu succes este principala răsplată pentru munca zilnică depusă în asociație.

Cum v-a schimbat experiența de lucru în proiectele organizației

Natalia: Turul de forță din 2022, care a culminat în toamnă-iarnă cu 2-3 evenimente proprii în fiecare săptămână, aș zice că ne-a consolidat și eficientizat ca echipă și, de asemenea, ne-a făcut să conștientizăm responsabilitatea pe care o avem atât față de artiștii care ne trec pragul, cât și față de spectatorii pe care i-am obișnuit cu un anumit standard al evenimentelor desfășurate.

Doina: Inițial ne-a unit dorința de a câștiga un proiect important cu finanțare de la AFCN (Festivalul Scrisorilor ediția 1), care, ulterior, ne-a adus o importantă satisfacție, dar și dorința de a face ceva și prin forțele proprii. Am început să dezvoltăm propriile noastre programe sub egida 7Arte7Zile, în care am creat secțiuni dedicate dramaturgiei contemporane cu spectacole lectură, spectacole de teatru, concerte, filme, activități pentru copii. Importante au devenit întâlnirile cu artiștii din toate domeniile, organizarea evenimentelor și crearea unei comunități spectatori-artiști. Pentru noi o seară reușită este atunci când se leagă un dialog la finalul spectacolului între performeri și public, când le vine greu să părăsească spațiul pentru că mai au încă subiecte de dezbătut, iar legătura creată cu artiștii apropie și mai mult spectatorii de actul artistic. Viziunea noastră este o comunitate de artiști-spectatori care revin cu aceeași bucurie și curiozitate de fiecare dată.

Începuturile asociației 

Natalia: Toate începuturile sunt frumoase, dar nu lipsite de provocări. Inițial decizia importantă au luat-o proprietarii casei, adică părinții Oanei, împreună cu Oana, care au avut de ales între a transforma spațiul într-o casă memorială sau într-un spațiu cultural. Casa fiind una în care, în timpul vieții Silviei Kerim, mereu au intrat foarte mulți artiști din toate domeniile, balanța a înclinat în favoarea celei de-a doua opțiuni. Apoi, odată cu înființarea asociației, a început și munca la casă, pentru că nu ne permiteam să plătim niște muncitori care să se ocupe de renovare, am fost nevoiți să ne luăm haine de schimb și să începem să dăm jos huma de pe pereți. Procesul a durat 4 luni continuu în care am triat și depozitat lucrurile din casă, am renovat casa, am demarat toate procesele legale pentru înființare, am gândit spațiul să fie unul care să acomodeze o paletă cât mai largă de evenimente și am încercat să ne dăm seama care ar fi conceptul cel mai potrivit pentru casă, în care să încapă atât personalitatea complexă a Silviei Kerim, cât și dorința noastră de a crea evenimente la confluența dintre arte.

La vremea respectivă cu toții aveam prea puțină experiență pe partea de organizare și gestionare a relațiilor cu artiștii. Fiind și noi, în cea mai mare parte, artiști, aveam multe idei și mai puțin know-how-ul de a le pune în practică. De aceea evenimentele găzduite și organizate haotic în acea perioadă ne-au fost de mare folos, să ne facem mâna și să învățăm din experiență ce merge și ce nu merge. Din acest punct de vedere consider că am fost privilegiați și ulterior am vrut să oferim și altor artiști acest dar - șansa să aibă un loc unde să fie liberi să experimenteze, să încerce. Au urmat 2 ani de experiențe și un an de pandemie. Lucrurile s-au reanimat în 2021 când mi-a venit ideea înființării unui Festival al Scrisorilor, ocazie cu care am cunoscut-o pe Doina și i-am propus să ni se alăture, eveniment care a marcat o nouă eră în povestea atât a noastră, cât și a casei.

Amprenta voastră în piața culturală bucureșteană

Natalia: Fiecare eveniment e o sărbătoare, pentru noi în primul rând, iar publicul simte acesta energie.

Doina: Pentru noi diferența o face intimitatea spațiului, genul de teatru boutique în care niciun eveniment nu seamănă cu altul și unde spectatorii găsesc de la spectacole de teatru și dans, până la spectacole lectură, filme de scurt metraj, concerte, seri dedicate unor personalități culturale, ateliere pentru copii. Vrem ca spectatorii să aibă parte de o experiență în sine, pe lângă un eveniment cultural de calitate, întrucât ne dorim să dăm mai departe ceva din spiritul și carisma aceleia care a fost Silvia Kerim, un om de cultură care a marcat lumea artistică a epocii sale și pentru care această casă a fost un întreg univers, unde și-a trăit cea mai specială poveste de dragoste, unde a creat, a înregistrat interviurile cu toți marii artiști, dar și discurile cu poveștile pentru copii, realizate după cărțile ei.

Cea mai frumoasa parte a managementului unei organizații culturale independente

Natalia: Eu una ador să caut idei noi și să fac artiștii să se îndrăgostească de ele, să urmăresc întregul proces de creație până la desertul final care e servit publicului. Ca echipă, în schimb, cred că cel mai frumos lucru este faptul ca avem un “rug”, un “hearth” în jurul căruia putem aduna oameni care să spună povești. Povești frumoase. Sunt ceea ce iubim toate trei.

Partea grea e cea cu care se confruntă tot mediul independent, timpul și resursele financiare stabile, lucru care te obligă să înveți să faci mai de toate ca să poți acoperi munca a mai multor oameni pe care nu îți permiți să-i plătești, astfel pierzând, uneori, din calitatea acelor servicii, dar și din aprofundarea poate a unor concepte, care, de multe ori, se termină o dată cu încheierea proiectelor finanțate. Pentru a reglementa aceste aspecte din păcate e nevoie de implicare susținută din partea statului.

Doina: Eu mă ocup de managementul financiar al asociației și de managementul cultural al proiectelor câștigate. Am derulat în 18 luni 4 proiecte cu finanțare de la AFCN, Kaufland, ARCUB și Primăria sectorului 3, toate cu foarte multe evenimente. Partea cea mai grea a managementului a fost cea legată de echipa prea mică care s-a ocupat de organizare și partea administrativă a proiectelor, așa cum spune Natalia, am fost o mână de oameni care am acoperit toate activitățile organizatorice și, mai ales, cele legate de decontările cu finanțatorii, dosarele extrem de laborioase și voluminoase. Cea mai frumoasă parte este cea legată de întâlnirile cu oamenii care au participat în fiecare proiect, de interacțiunile cu publicul, de realizarea artistică a fiecărui eveniment în parte. Am câștigat și o mică comunitate de voluntari care s-a strâns în jurul spațiului și care participă în continuare la organizarea evenimentelor care au loc la noi. Avem nevoie să ne lărgim continuu echipa organizatorică și să ne promovăm constant pentru a crește vizibilitatea spațiului și a câștiga spectatori fideli care să ne urmărească programele.

Comunitatea strânsă în jurul HEARTH

Natalia: Comunitatea e în continuă creștere, atât cea de artiști, cât și cea de prieteni ai spațiului, cum le zicem noi. Parteneri am avut mulți de-a lungul proiectelor desfășurate, dar cu Muzeul Municipiului București am dezvoltat o relație de lungă durată încă de la primul proiect la care am colaborat, fiindu-ne parteneri în toate celelalte proiecte care au urmat. Donatorii noștri sunt, în primul rând spectatorii și apoi prietenii, cei care au crezut în noi de la început și care continuă să vină și să ne bucurăm împreună de fiecare eveniment.

Principalele surse de finanțare ale organizatiei

Doina: Principalele surse sunt finanțările câștigate în urma call-urilor lansate de diverse organizații: AFCN, Ministerul Culturii, Primării, dar și alte organizații private, care ne asigură o continuitate a programelor mai complexe, așa cum este Festivalul Scrisorilor, care anul acesta va avea cea de-a treia ediție. Pentru tot ce înseamnă spectacole desfășurate în spațiul nostru le finanțăm din donațiile primite de la spectatori și prieteni, inclusiv acum cu redirecționarea celor 3,5% din impozitul plătit anul trecut. Fiecare donație pe care o primim ne dă posibilitatea de a plăti facturile de utilități, să facem mici reparații și să asigurăm continuitatea programelor. Generozitatea artiștilor care ne trec pragul, este o altă sursă indirectă, ei investesc timp și creativitate în spațiul nostru și astfel, ei sunt cei care generează donațiile spectatorilor. Faptul că acești artiști ne aleg este un mare câștig în sine și motorul a tot ceea ce se întâmplă acolo. Restul depinde de noi, să asigurăm condițiile necesare pentru ca experiența intrării în spațiul nostru să-i facă pe oameni să revină.

Strategia de comunicare

Natalia: De o strategie propriu-zis putem vorbi doar în cadrul proiectelor finanțate, unde avem o persoană care se ocupă de asta, în restul programului de voluntariat, această misiune îmi revine mie. Dar dacă ar fi să caracterizez într-un cuvânt comunicarea noastră acesta ar fi “prietenoasă”, ca de altfel și formatul evenimentelor pe care le desfășurăm. Și e ceva la care ținem mult, având în vedere că avem și evenimente de prezentare a unor personalități culturale uitate, cum este de exemplu secțiunea Din Parfumerie{Scrisori, care sunt o parte importantă a memoriei culturale a unei epoci, și pentru care am creat un format extrem de prietenos, menit să apropie spectatorii de creațiile acestor artiști pe nedrept trecuți sub tăcere.

Ne puteți urmări pe paginile de FB și Instagram, YouTube și site-ul oficial sub numele de Asociația Hearth. De asemenea găsiți informații și detalii ale edițiilor anterioare de la Festivalul Scrisorilor pe FB, Instagram, YouTube și site-ul sub același nume: Festivalul Scrisorilor.

Criteriile după care alegeți proiectele culturale produse și găzduite

Natalia: Un criteriu important este integrarea în spațiu. În funcție de spațiul de joc ales capacitatea sălii noastre variază între 15 și maxim 45 de spectatori, ceea ce creează un mediu intim și propice doar pentru o anumită categorie de evenimente, cele care își doresc această apropiere de public. În ceea ce privește producțiile proprii ne place să aducem la un loc “artiști academici” adică istorici, antropologi, filozofi, muzeografi, alături de artiști din mediul performativ, astfel abordând subiecte mai puțin facile într-o manieră prietenoasă.

Doina: Noi avem proiecte realizate sub sigla Asociației HEARTH, dar și proiecte găzduite. Despre cele găzduite a spus Natalia cum le alegem și în funcție de spațiul nostru destul de limitat. În ceea ce privește proiectele noastre proprii cu caracter de continuitate, acestea sunt create special pentru acest spațiu și preferăm să dăm o șansă tinerilor artiști independenți care vin și ne propun texte, idei, echipe. Așa a luat naștere programul Din Parfumerie cu mai multe secțiuni - Din Parfumerie{ Dramaturgie, Din Parfumerie{ Spectacol, Din Parfumerie{ Film, din Parfumerie{ Muzică, Din Parfumerie{ Scrisori și Din Parfumerie{ Copilărie, cu evenimente care au loc la sediul nostru din strada Parfumului nr. 19. De exemplu, Din Parfumerie{ Dramaturgie a pornit de la ideea promovării dramaturgiei românești contemporane de sertar, adică texte care nu au avut parte de montări scenice.

Am îmbinat nevoia dramaturgului de a-și auzi textele rostite de actori cu o curiozitate latentă a publicului de a ști ce se mai scrie în zilele noastre, și astfel am creat un program coerent, de cursă lungă, care nu presupune neapărat un concurs de texte, ci doar o disponibilitate a dramaturgului de a participa la lectură și de a purta o discuție cu publicul imediat după spectacolul lectură. Toate aceste evenimente beneficiază de actori profesioniști, de regizor și de un ambient cât mai apropiat de cel scenic (o mică recuzită, lumini de teatru, muzică). Avem feedback-uri imediat după lectură, atât din partea spectatorilor, cât și a artiștilor implicați și astfel încercăm să fim utili dramaturgilor, printr-o experiență inedită în care să-și audă textul citit de actori și comentat la cald de către participanți. În categoria Din Parfumerie{Spectacol am colaborat cu diverși artiști care au propus texte cu maxim 2 personaje și care au găsit un spațiu propice pentru ideile lor. Astfel au fost ridicate la noi 4 spectacole - „Doi într-un butoi” cu Florina Gleznea și George Rotaru, în regia lui Florin Liță, „Trei surori”, un performance realizat și jucat de Vlad Benescu și Ionuț Anghel, „Luați de val…s”, un spectacol de teatru-dans creat și jucat de Vlad Benescu și Alexandra Mihaela Dancs și „Individual compus”, text și regie Andrei Măjeri, cu Bogdan Iancu. Spectacolele sunt extrem de diferite, dar au ca numitor comun calitatea propunerii artistice, posibilitatea de a fi jucat într-un spațiu atât de intim ca cel pe care-l oferim și generozitatea artiștilor de a se implica în proiecte care nu pot produce încasări prea importante, având în vedere dimensiunile sălii de joc. Cu primul nostru spectacol „Doi într-un butoi”, Florina Gleznea a luat premiul de interpretare la Festivalul Undercloud 2021.

Publicul care vine și revine pe Strada Parfumului nr.19

Natalia: Nu știu dacă avem un profil anume, sunt prea diverse evenimentele și artiștii găzduiți, de obicei e un mix. E publicul nostru care vine să descopere o nouă creație și e publicul care vine după artist și, de cele mai multe ori, se bucură să descopere un spațiu ca al nostru. De ce revine? Probabil de ce revii oriunde, pentru că te simți bine și îți place calitatea actului artistic la care participi.

Planuri și idei în continuare

Natalia & Doina: Pe de o parte avem un program care funcționează deja, aici vorbim în primul rând de secțiunea în care promovăm, prin spectacole lectură, noi texte ale dramaturgilor contemporani români, iar pe de altă parte avem multe idei noi pentru care vom aplica din nou la fondurile disponibile - AFCN, ARCUB, Primăria sector 3. Ne propunem să dezvoltăm comunitatea care a început să se contureze în jurul spațiului nostru din Parfumului 19 și pe care noi am numit-o Friends@HEARTH, dar și să organizăm evenimente variate în spațiile oferite de partenerii noștri și în diverse spații în aer liber (anul trecut am avut o serie de ateliere de succes în parcul Titan, de exemplu, dar și o deplasare cu spectacolul „Doi într-un butoi” în comuna Brebu, unde am jucat într-un ambient natural minunat). Prietenia care se naște în jurul proiectelor noastre este liantul și motorul care ne duc mai departe.