L-am inconjurat pe Ioan T. Morar din trei parti si l-am convins sa ne raspunda la nelamuririle noastre vizavi de publicitate. Ca om de media, ca actor-vedeta in reclame si, prin urmare, ca un pseudo-consumator obisnuit. Ne-a lamurit cu rabdare, chiar si la intrebarile inspirate din Stan si Bran.
I. Ca om de media:
IQads: Ce atitudine aveti vizavi de publicitate? Este utila pentru mass-media autohtona? Este periculoasa? Este singura care tine in viata presa din Romania?
Ioan T. Morar: Da. Dar, de fapt, acest DA ar trebui nuantat. Exista, din pacate, lucruri mai periculoase decit publicitatea, care tin presa din Romania. Sa nu-mi spuneti ca, de pilda, trustuletul Fratilor Micula traieste din publicitate. Din alta publicitate decit a grupului propriu de sifoane si beri ieftine. Cred ca e mai bine sa ai reclame decit sa se intrebe lumea din ce traiesti! Asta e viata, asta e piata!
IQads: Au existat reclame romanesti care au reusit sa va surprinda (pe aici sau pe afara)?
Ioan T. Morar: Si reclamele romanesti, ca si cele din strainatate sunt de trei feluri: proaste, bune si foarte bune. Si am vazut de toate felurile, atit la noi, cit si in strainatate. Stii ce am constatat? Ca nu e neaparat o necesitate ca alea foarte bune sa fie eficiente si alea proaste sa nu vinda. Exact asa cum scriitori mediocri au succes foarte mare, cita vreme scriitorii buni se citesc doar in medii selecte. Daca vrei sa vinzi o bere proasta, o vei vinde, cel mai probabil, cu o reclama stupida.
IQads: Ca realizator de emisiune culturala pe TVR, cit de multa publicitate atrag produsele culturale in Romania? Care ar fi brandurile care doresc sa se promoveze prin intermediul unei emisiuni de cultura?
Ioan T. Morar: Cu intrebarea asta ma simt ca intr-un film cu Stan si Brand. Cam ce raspuns te astepti sa primesti? Eu as vrea ca la emisiunea Lumea citeste sa se faca reclama la toate lucrurile bune. De la vinuri bune, la camasi si discuri bune.
IQads: Ce lipseste in acest moment produselor culturale, pentru a atrage si mai multa publicitate?
Ioan T. Morar: Sa fim seriosi, nu poti face publicitate in preajma produselor culturale. E ca si cum ai face reclama in libertatea la zborurile de doua milioane de euro in spatiu. Ai avea expunere mare, cu putere de raspuns mica. Nu cred ca omul care are banii pregatiti in portofel pentru zborul spatial se lasa ademenit de o reclama dintr-un tabloid. Produsele culturale pot atrage doar ceva din acelasi univers. Un, sa zicem, single malt, un muzeu, o reverie cuibarita in te miri ce marca de masini. Asta daca nu punem la socoteala librariile, editurile, tipografiile, tirgurile de carte, spectacolele. Pe care nu le vad, desigur, proptite in jurul unei emisiuni agrare sau al unei emisiuni prezentate de Dan Chisu.
IQads: Cit din publicitatea care exista la noi ar putea fi catalogata ca si produs cultural? Care ar fi punctele pro ale acesteia si care ar fi cele contra?
Ioan T. Morar: Eu cred (si am mai discutat asta cu niste prieteni) ca o serie de sensibilitati care, in Evul Mediu, de pilda, ar fi alimentat trubaduri, astazi se muta in publicitate. Sau, mai exact, se dezvolta, efloreaza in publicitate. Sunt lucruri exceptionale, poetice, inteligente, care pun in miscare publicitatea de la noi. Am retinut citeva spoturi de la inceputul lansarii Orange in Romania care m-au impresionat ca un poem bun.
IQads: Credeti ca publicitarii din Romania ar putea avea succes ca scriitori (dupa formatul Beigbeder)? Ce fel de literatura i-ati vedea scriind?
Ioan T. Morar: Eu cred ca Beigbeder este un scriitor care, o vreme, s-a flendurit prin publicitate. Si mai degraba cred ca, de pilda, Cartarescu, Ion Muresan, Traian T. Cosovei si alti citiva poeti ar reusi sa devina, pe segmente determinate, scriitori de publicitate. Experienta uriasa in scris a unui poet ar fi utila in publicitate. Adica e vorba de entitati literare care s-ar putea restringe la publicitate. Invers nu vad cum ar merge lucrurile. Oricum, cred ca publicitatea este locul al doilea, dupa literatura, in care conteaza scrisul, concizia, inventivitatea lexicala, imaginatia, buna cunoastere a limbii.
IQads: Ce mituri ati reperat pina acum in publicitatea noastra?
Ioan T. Morar: Nu deslusesc foarte bine intrebarea. Daca exista mituri pre-publicitate care se valorifica azi? Daca e vorba de specificul mitologic national? Sigur ca nu putem neglija mitologia (chiar si cea citadina recenta), ea este un poligon de in cercare pentru publicitari. Tine de specificul national, si e cu atit mai bine cind acest specific national este folosit pentru o campanie la o multinationala!
IQads: Ce mituri credeti ca nu au fost exploatate pina acum?
Ioan T. Morar: Daca am inteles bine intrebarea de si mai sus, atunci nu mi se pare ca au fost mituri neglijate foarte tare. Daca nu am inteles-o, hai sa punem asta pe seama oboselii de sfirsit de an!
II. Ca actor-vedeta in reclame:
IQads: Care este publicul caruia va adresati?
Ioan T. Morar: Actor-vedeta eu? In campania cartilor de la Cotidianul ma adresez, evident, publicului care citeste. Un public mai numeros decit cel care cumpara carti, totusi. In reclama de la Ciocolata Rom Tricolor nu eu ma adresez, ci autorii reclamei! Eu doar joc!
IQads: Care credeti ca sint atuurile brandului I. T. Morar care fac testimonialul credibil pentru consumatori?
Ioan T. Morar: Faptul ca realizez o emisiune despre carti, faptul ca am scris si eu niste carti si, mai ales, ca am demonstrat si ca am citit cite ceva, ei, bine, astea cred ca ar fi cele citeva atuuri pentru a fi luat in seama in aceasta campanie.
IQads: Prin ce relationeaza publicul cu I. T. Morar, cind acesta le spune sa citeasca?
Ioan T. Morar: Daca e ceva la care tin, in setul calitatilor mele (hai, asta nu e o lauda de sine, toti avem un set de calitati, asa ne nastem!), atunci asta e onestitatea. Buna credinta, de asemenea. Cind spun ca mi-a placut ceva, chiar mi-a placut. Nu pot recomanda ceva in care nu cred. Nu cred ca pot fi reclamat la OPC, Oficiul pentru Protectia Cititorului pentru ceea ce am spus si scris referitor la cartile din seria Cotidianul.
IQads: Cum v-ati simtit ca actor-vedeta in reclama (stiind ca trebuie "sa vindeti" ceva)?
Ioan T. Morar: Am "jucat" in reclamele cu carti de la Cotidianul fiind foarte sincer. Nu sunt un actor, sunt un om care depune un fel de marturie. Iar cartile pe care le-am propus cititorilor se vind singure! Eu am fost un fel de semn de ciculatie care anunta ca vine o curba, o capodopera, o cadere de pietre, un roman singular.
IQads: Cu ce branduri v-ati mai asocia imaginea si cu ce marci nu ati incerca niciodata?
Ioan T. Morar: As accepta bucuros sa reprezint carti de credit, linii de hoteluri, companii de aviatie (fara low cost!), vapoare de croaziera. Adica bunuri care definesc nevoile si aspiratiile clasei mijlocii. Sunt un fan al viitoarei clase mijlocii a Romaniei. N-as accepta, pentru toti banii din lume, sa fac reclama la produsele fratilor Micula, la jocuri tip Caritas, la albume de manele, la marci de tigari. As juca in mai putine reclame, dar as putea participa la mult mai multe campanii, in calitate de ideograf, de breinstormist, ca sa introduc doua noi cuvinte in dictionarul de barbarisme. Dar nu si pentru fratii Micula!
IQads: Ce personalitati, respectiv categorii profesionale, credeti ca sint cele mai potrivite pentru a face testimoniale pentru romani?
Ioan T. Morar: Cred ca oamenii care au reusit in domeniile lor pot spune ceva. Oameni care sunt mai putini decit am vrea, dar mai multi decit se vede. Sunt, si in publicitate, citeva reguli de baza. Si astea spun, printre altele, ca trebuie sa folosesti competentele dintr-un domeniu, autoritatile profesionale, figurile publice necompromise etc. Increderea consumatorului se construieste cu oameni de incredere. (Na, ca m-am afirmat ca ginditor!)
III. Ca un consumator pseudo-obisnuit:
IQads: Ce va spun reclamele romanesti, cind va intrerup filmul, stirile sau emisiunea?
Ioan T. Morar: Cind vad reclame bune nu ma enerveaza. Cind vad reclame proaste, in mod clar nu-mi fixez produsul pe care-l prezinta pe lista de cumparaturi. Sunt reclame la care ma uit ca la filme bune. Nu multe, destule.
IQads: Vi se intimpla sa ramineti cu privirea asupra unei reclame prin oras? (respectiv urechea, daca ascultati radio) De ce?
Ioan T. Morar: Exista un set de reclame care ma enerveaza, mai ales la radio. Sunt alea care se construiesc in jurul unei pene de inspiratie a celor care trebuie sa faca reclama. Si e un fel de poveste cusuta cu ata alba care spune cam cum ar trebui facuta reclama si cum ei nu o fac, dar asta e reclama. Stupid de tot. Am, retinut, pentru multa vreme, o campanie la televiziune vazuta in New York, pe strada si in metrou. Va dau doua texte de acolo: "Daca nu ar fi televizorul, atunci cum am sti unde sa punem canapeaua?!". Si, a doua: "Inainte de televiziune, doua razboaie mondiale. Dupa televiziune, nici unul!".
IQads: Ati cumparat ceva ca urmare a unei reclame? Ce, cind, unde si de ce?
Ioan T. Morar: In general, atunci cind am cumparat, a fost pentru ca o campanie sau alta au venit in viata mea odata cu o nevoie sau alta. Cred ca reclama la Zuzu a luat-o inaintea mea. Si am devenit consumator dupa reclama.
IQads: Care sint consecintele celor doua roluri de mai sus, care va impiedica sa va comportati ca un consumator obisnuit?
Ioan T. Morar: Sper sa am suficienta creativitate incit sa nu ma impiedic de o latura sau alta a vietii mele. Si sper sa nu ajung atit de derutat in gusturi, necesitati si nazuinte incit sa devin un obisnuit consumator neobisnuit.
Comentarii