Câți n-am filosofat cândva pe bancheta din spate a unui taxi? Câți nu ne-am dat măștile jos într-un taxi și am povestit liber, fără teama de judecată, doar pentru că omul de la volan era un străin? Câți n-am rămas muți de uimire, amestecată cu un pic de groază, dând peste personaje dubioase la volanul unui taxi, noaptea când plecam de la vreun club? Povești și povești.
Bogdan Theodor Olteanu și Adrian Nicolae au pus câteva într-un scenariu de film, care aduce în prim plan două profiluri de taximetriști bucureșteni, dar care surprinde și multe dintre prejudecățile și mentalitățile noastre, ale tuturor. Din rețeta artistică fac parte personaje savuroase, dialoguri catchy și imagini din viața de noapte a Bucureștiului, care nu doarme niciodată.
„Personajul meu e un celebru realizator de talk-show politic, destul de inteligent și destul de abil în tot ceea ce face. Siguranța de sine e caracteristică lui principală. Am încercat să-l înțeleg, nu cred că ne-am împrietenit prea tare”, spune Andi Vasluianu.
Filmul „Taximetriști” este deja în cinematografele din țară. Cu Andi Vasluianu și regizorul Bogdan Theodor Olteanu povestim în continuare despre scenariu, atmosfera de la filmări și punctele forte ale producției.
Cum s-a născut ideea filmului ”Taximetriști”
Bogdan: Ideea unei ecranizări după spectacol a plutit mereu prin jurul nostru, dar nu s-a întâmplat nimic concret cu ea până în toamna lui 2019. În momentul ăla ne-am întâlnit cu niște oameni care se gândeau să facă o companie care să finanțeze și producă filme, Cristian Anastasiu și Ionuț Datcu. Până s-a terminat pandemia ei făcuseră Bold Film Studio și noi aveam gata un scenariu.
Spectacol de teatru vs film. Ce e diferit la scenariu
Bogdan: Cred că cinema-ul este un mediu în care ideea asta e de fapt mai acasă decât în teatru. În film avem mult mai multe personaje, situații, locații. În privința asta teatrul e restrictiv prin definiție. Spectacolul trăiește mai ales din dialoguri, filmul comunică mult prin imagine, prin cacofonia cromatică a Bucureștiului, prin zgomotele orașului. Este mult mai acut, te obligă să stai foarte aproape de personaje, să respiri în ritmul impus de actori.
Cu câți bani se face un asemenea film
Bogdan: Se face cu mult mai mulți bani decât am avut la filmele precedente. Dar nu foarte mulți – știu doar eu cinci filme făcute în 2022 cu bugete considerabil mai mari. E un business riscant, trebuie să se alinieze foarte multe astre ca să faci profit. Iar calitatea filmului nu este factorul decisiv. Contează mult, dar nu garantează nimic. Deocamdată avem un public mai degrabă timid și o infrastructură de distribuție nu grozavă.
Alegerea distribuției. Cu ce vin bun Monica Bârlădeanu, Andi Vasluianu și Cosmin Nedelcu
Bogdan: Actorii din rolurile principale joacă și în spectacol. Cu alții am mai lucrat în teatru sau în filmele precedente. Pentru cei de mai sus sunt răspunsuri foarte diferite.
Cosmin Nedelcu îmi este amic, este un actor foarte talentat și atunci când am scris scenariul am construit acest rol pentru el. Provocarea pe care ne-am dat-o (eu și Nicolae) a fost să scriem ceva ce nu a mai jucat niciodată. Ei doi au fost colegi la UNATC, așa că știa tot ce a jucat din anul 1 până în prezent. Cosmin e un actor care motivează fiecare gest și fiecare cuvânt. Este amuzant tocmai pentru că înțelege bine un text și se pune în slujba lui. Are modestia pe care o au doar actorii deștepți.
Monica Bîrlădeanu a fost alegerea ideală pentru o interpretare a unui trop vechi al cinema-ului, scena de urmărire. E o femeie cu mult farmec și cu o spontaneitate care se potrivește perfect cu tonul filmului.
Andi Vasluianu e un mix de energie sălbatică și tehnică perfect stăpânită. Personajul lui e o surpriză, dar mai bine o descoperiți în film. Indiferent de calitățile lui a fost o onoare să colaborăm. E un actor atât de prezent în istoria recentă a filmului românesc și joacă în câteva dintre filmele mele favorite.
Împrietenirea cu personajul tău din ”Taximetriști”
Andi: Personajul meu e un celebru realizator de talk-show politic, destul de inteligent și destul de abil în tot ceea ce face. Siguranța de sine e caracteristică lui principală. Am încercat să-l înțeleg, nu cred că ne-am împrietenit prea tare. :)
Ce te-a făcut curios
Andi: M-a provocat întâlnirea cu Bogdan Olteanu, a fost chiar o bucurie de o noapte. :)
Eram curios să-mi răspund la întrebarea „de ce nu se oprește omul asta din dat palme verbale?”, nu sunt sigur că am găsit răspunsul.
Experiența reîntâlnirii pe platou cu Monica Bârlădeanu
Andi: Nu ne-am întâlnit pe platou, am filmat în nopți diferite, mi-aș fi dorit să ne reîntâlnim, dar mai avem timp.
Atmosfera de la filmări și întâmplări amuzante
Bogdan: Încerc să am filmări unde să se întâmple cât mai puține lucruri amuzante. Filmările pentru comedie sunt mai serioase decât cele pentru dramă. Ultima propoziție ar putea sau nu să fie o glumă.
Andi: A fost foarte relaxată atmosfera la filmări, deci creativă, asta datorită lui Bogdan. A fost prima oară când am jucat alături de Rolando și am avut senzația că ne știam de mult. E foarte liniștitor atunci când joci cu un actor bun.
Cât de fidel surprinde filmul profilul taximetristului bucureștean
Andi: Nu cred că există un profil, nu-mi plac generalizările deloc, există oameni care își trăiesc propria poveste și atât.
Tu ce întâmplări ai trăit într-un taxi
Andi: Am cunoscut taximetriști minunați, dar și “neprofesioniști”. A fost o întâlnire cu un taximetrist care era pasionat de filozofie, avea chiar niște lecturi consistente în acest sens, a fost o bucurie acea călătorie.
Punctele tari ale filmului
Bogdan: În primul rând actoria. Ce fac oamenii din rolurile cheie - Alexandru Ion, Rolando Matsangos, Maria Popistașu, Victoria Raileanu, Mădălina Stoica – este în câteva momente – și nu puține - excepțional. Apoi imaginea semnată de Mihai Marius Apopei (plus colorizarea lui Andu Radu). E un mare plus pentru film și pentru spectatori. Te ține aproape de acțiune și de personaje, într-o zonă în care ești prea intim cu ei ca să-i mai observi obiectiv. Nu în ultimul rând, montajul lui Tudor D Popescu - a găsit un concept care să îmblânzească un material brut destul de haotic, pentru că am tras foarte mult și foarte repede. Scenografia Alexandrei Panaite care a transformat complet anumite locații.
De ce să vină oamenii la cinematograf să vadă ”Taximetriști”
Andi: Cum am scris și pe Facebook, oamenii trebuie să vină să vadă filmul la cinematograf, ca să nu le placă. Sunt mulți care comentează fără să fi văzut nici măcar trailer-ul, cred că ar fi cazul să ne pregătim un pic înainte de a ne da cu părerea. Acum vorbește băiatul din film, nu eu. :)
Cu ce speri să rămână oamenii care văd acest film
Bogdan: Sper ca oamenii să rămână cu concluzia că se poate și cu substanță și cu distracție. Că putem să râdem și pe urmă să ne gândim la de ce sau de cine am râs. Eu și Adrian Nicolae suntem convinși că se poate. Și o să perseverăm în acest sens.
Reacțiile celor care au văzut până acum filmul
Bogdan: Ale celor care l-au văzut primii foarte bune, pentru că nu au plătit bani pe bilet. Invitații te felicită mereu, orice ar vedea. Le aștept cu emoție pe cele ale publicului larg. Pentru noi e o miză mare acest film. E posibil ca de el să depindă dacă mai facem și altul sau nu. Am fost până acum la o singură proiecție cu public plătitor de bilet, la Oradea. Și oamenii au apreciat multe lucruri, au avut o mulțime de întrebări. A fost o reacție mai călduroasă decât speram.
Cum a fost anul 2022, din punct de vedere creativ
Andi: A fost cu o revenire la teatru, am avut vreo 5 premiere, după pandemie mi se facuse dor tare de teatru și am intrat cu poftă în proiecte noi. Pe film, am avut două scurtmetraje și două lungmetraje. A fost un an bun, dar greu, mi-am descoperit niște neputințe, poate pentru că facusem o pauză în teatru și am realizat că intrasem într-o rutină. Sper ca am reusit s-o elimin, dar nu sunt sigur de asta deocamdată.
Bogdan: Am terminat un spectacol la Apollo111. Se numește „Sara/Mara” și se joacă în spațiul dintre vlogeri, influenceri, publicuri, branduri, agenții. Am mai filmat un scurtmetraj – „Buffon”. E un policier, scris tot împreună cu Adrian Nicolae, care joacă și rolul principal. Și în spectacol și în scurt joacă o mare parte din distribuția din „Taximetriști”.
Cinematografia românească anul trecut
Bogdan: E un teritoriu dominat de confuzie, în care lumea încearcă să își găsească drumul la intersecția dintre ce a mai rămas din Noul Val și estetici noi, publicuri capricioase, mijloace de producție reduse. Chiar și în cinema-ul mondial modele și discursurile sunt într-o vânzolelală fără precedent.
Mi-a plăcut „Imaculat” (regia Monica Stan și George Chiper-Lillemark). Îmi place traseul de arthouse prieten la care lucrează de ceva ani Paul Negoescu, de data asta cu „Oameni de treabă”. Am remarcat debutul solid al lui Tudor Cucu-Dumitrescu în „Marocco” (regia Emanuel Pârvu). M-au impresionat Ioana Bugarin și Cezar Antal în „Miracol” (regia Bogdan George Apetri). Sunt de neocolit, pentru un cinefil, scurtele lui Radu Jude – „Almanah Cinema”. Indiferent dacă îți plac sau nu au meritul că oferă combustie unor discuții despre ce este cinema-ul, ce este România și ce se întâmplă când le pui împreună.
Planuri pentru 2023
Bogdan: Să scap cu mințile întregi din poveste asta cu „Taximetriști”. Și să lucrez – ca scenarist și producător deocamdată – la alt film pentru marele public, programat să aibă premiera spre finalul anului. Mi-ar plăcea și să montez un text scris de un prieten – „Teo și Emi trăiesc istorie” de Alex Mircioi.
Andi: Am două spectacole de teatru la care lucrez în paralel, unul la Teatrul Bulandra și celălalt la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești. Iar în martie am o filmare despre care nu pot vorbi încă. S-ar putea să și regizez un spectacol anul asta, încă nu știu exact, dar sper să se alinieze planetele.
