Ascultând Spare, cartea lui Harry, Duke of Sussex am fost surprins de cât de puternic mi s-a activat latura de manager. Ciudat pentru că nu citeam memoriile vreunui mare om de afaceri, ci ale fratelui mai mic al moștenitorului tronului Angliei. Și atunci de ce reflexul acesta?
Am realizat că nu era ceva direct legat de Harry, cât despre faptul că Familia Regală este de fapt o corporație / instituție și că prin Spare am primit acces la povești din interiorul acestei organizații.
Capcana?
Numele Familia Regală te face să te raportezi la ea ca la o familie și să aplici criteriile care guvernează dinamica vieții în familie.
Încă de la naștere Harry a fost angajat automat într-o organizație cu o cultură și reguli clare. Nu tu proces prin care omul să-și dea seama dacă rezonează cu organizația, care sunt oportunitățile și provocările etc și dacă chiar vrea să se angajeze la ei sau nu.
Nu tu proces prin care Familia Regală să decidă dacă candidatul este ceea ce trebuie sau nu.
Angajat pur și simplu.
Ceea ce experiența arată că este pură loterie: se poate nimeri sau nu ca lucrurile să meargă.
Am învățat enorm de mult marketing lucrând ani de zile PENTRU Procter & Gamble la diferite nivele: local, regional, global. Și totuși nu am lucrat niciodată LA Procter & Gamble.
Și nu că nu m-ar fi tentat la începutul carierei.
Dacă îmi amintesc corect cred că a fost chiar printre primele mele opțiuni. Am luat legătura cu ei și m-au invitat la sediul din Strada 11 Iunie, numărul 14 să ridic de la Recepție documentația pentru aplicație. Îmi amintesc cum am ieșit din sediu și, mergând spre Unirii am trecut prin paginile primite, am citit întrebările și am simțit instantaneu că o să-mi văd liniștit de viață nevăzând vreun scenariu în care să mă apuc să răspund la tot ce era acolo.
Sistemul de recrutare a funcționat foarte bine, am fost filtrat încă din prima fază nefiind pe profilul de care aveau nevoie. Oricine nu era în stare să completeze cele câteva pagini nu ar fi făcut față cu siguranță sistemului lor de lucru.
Cred că am fost un foarte bun om de agenție pentru P&G și am jucat un rol activ în multe proiecte tari, știu că nu aș fi fost un foarte bun P&Gist pentru că profilul meu era mult prea orientat pe creativitate, gândire laterală etc
Presupunând că printr-o întâmplare m-ar fi angajat pur și simplu, nu ar fi trecut mult până când eu să nu suport munca & colegii să se întrebe cu ce au greșit de sunt obligați să lucreze cu mine.
Vreo opt ani mai târziu după momentul P&G am introdus și noi în agenție o abordare mai solidă pe partea de recrutare – inclusiv testare psihologică și identificarea zonelor unde potențialii colegi s-ar potrivi și unde nu. Probabil deloc surprinzător, am fost printre cei rezistenți la schimbare astfel încât la următoarea recrutare am mers tot pe instinct, pe experiență – deși colegii de la HR m-au avertizat că urma să fac o greșeală angajând pe Client Service un coleg cu un profil opus celui de CS. Trei luni mai târziu și ceva suferință de ambele părți a trebuit să ne despărțim de noul coleg care a mers frumos mai departe pe strategie într-o altă agenție. Un job care i se potrivea. Pot spune că după acest moment am început să tratez mult mai serios instrumentele pe care le avem azi la dispoziție.
Audiobook-ul Spare are peste 15 ore însă nu este nevoie să ajungi până la capăt pentru a realiza că Harry s-a trezit într-o organizație și într-un rol care nu i se potrivea sub nicio formă.
Angajat nu pentru un proiect, ci (teoretic) pe viață.
Fără opțiunea de i se schimba șefii direcți, de a a-și alege proiectele, de a adopta un alt cod vestimentar, de a lua măsuri și a reacționa în fața bullying-ului de toate felurile la care era supus. O organizație care îi proteja cu orice preț pe șefii săi – aruncându-l la nevoie pe el „sub autobuz”. Cu programe de pregătire total neinteresante pentru el și la un nivel mult, mult mai ridicat decât putea el duce.
Poate și mai important, o organizație în care nu era în poziția în care să poată schimba lucrurile în vreun fel (oportunitățile de promovare ținând de moartea bunicii, a tatălui și a fratelui).
Într-adevăr, toate acestea venind împreună cu un pachet super generos de beneficii – dar cercetările arată că bucuria beneficiilor generoase ține câteva luni după care toate celelalte lucruri atârnă mult mai greu.
Spare spune doar perspectiva angajatului Harry, Duke of Sussex. Deși este aproape exclus ca organizația Familia Regală Britanică să-și spună vreodată punctul de vedere, nu este greu să știm care este perspectiva lor. Zeci de ani de zile au trebuit să coabiteze cu un angajat pe care nu l-au ales și al cărui profil era violent diferit de orice ar fi angajat ei.
_______________________
Lorand Balint Boti este Managing Director Publicis Sport and Entertainment si are o experienta de peste 20 ani in industria de marketing si comunicare romaneasca.
