[Animation Land] Mădălin Truică: Cu cât e mai multă tehnologie cu atât mai mult dispare magia pentru public

După ce a trecut prin mai multe studiouri și job-uri de animator 3D, Mădălin Truică și-a găsit în cele din urmă poziția preferată, cea de animator freelancer, de pe care își poate vedea visul cu ochii. Dacă mergeți pe la cinema, sunteți fani Disney sau vă dați pe Netflix, sunt șanse să fi văzut și producțiile la care a lucrat Mădălin. Colaborează cu artiști și studiouri mari de peste ocean, unii, idoli de-ai săi în domeniu, care acum sunt la un mesaj distanță. Lucrează cam la 3 filme pe an și e mereu în căutare de oameni pasionați de animație.

Am aplicat neîncetat, am primit refuzuri, țepe, dezamăgiri, până când într-un final un studio mare m-a căutat să mă întrebe daca nu cumva m-ar interesa să lucrez la noul film de animație 2D, Looney Tunes Space Jam 2: A New Legacy. Mi-am dat demisia de la Ubisoft și am acceptat drumul cețos al freelancing-ului.

Animația din România are nevoie de oameni profesioniști, la nivel de "afară", e de părere Mădălin. Momentan prea mulți o fac de fun, pe post de desene animate. Când vine vorba de trenduri în animație, Mădălin vorbește de un stil imperfect dictat de apariția filmului Spider-man: Into the Spider-Verse. Sfatul lui pentru cei care-și caută un job în domeniu? Să aibă CV-ul pregătit la început de an, pentru că aia e perioada în care se formează echipele. Povestea lui începe mai jos și se termină după caz, pe micul sau marele ecran.

Până va apărea studioul propriu

Momentan sunt freelancer, lucrez pe cont propriu, dar în viitor mi-aș dori să lucrez într-un mediu de studio cu oameni care să-mi împărtășească pasiunea și să punem umărul la dezvoltarea animației în România. Să fiu sincer, e foarte greu să găsești oameni specializați pe animație cu care să lucrezi în România, așa că momentan lucrez pe cont propriu și încerc să-mi fac treaba cu mult respect față de craft-ul ăsta, în speranța că și alti tineri vor fi inspirați să facă și ei animație și să lucrăm împreună într-o bună zi.

Primii clienți & primele proiecte

Statutul de freelancer full-time l-am obținut relativ recent, de prin 2020, pandemia a facilitat munca în sistem remote și oportunități serioase în freelance au început să apară de nicăieri. Am început ca animator generalist la studioul DSG Vizual Effects + Animation, unde făceam de toate, modelare 3D, retopologizare, texturare, am experimentat tot pipeline-ul animației 3D, și rareori apucam să fac și ce mă pasiona pe mine de mic, animația 2D, cea desenată tradițional, de mână, așa cum vedeam la Disney. Desigur, proiectele erau departe de ce visam, în general mici reclame. Dar sunt multe proiecte care mi-au plăcut și am învățat enorm din ele, mai ales pentru că simțeam că fac ceva "oficial", lucrez pentru un client real și pe lângă asta, am șansa să văd munca mea și la TV.

Eram student la UNArte, la Graphic Design, da, nu eram student la o facultate de animație, pentru că nu exista așa ceva în România, și eram împăcat cu asta, nici nu-mi permiteam să învăț la o școală de animație reală, în afară, nici macar Gobelins (Paris). Primul meu job de la DSG, cel de care am povestit mai sus, l-am "câștigat" ca urmare la participarea mea la Anim'est Animation Worksheep, workshop de animație la care mentori au fost în anul acela Dan Panaitescu și Sergiu Negulici. Așa cum povestea și Dan în interviul lui din seria Animation Land, acest workshop era ocazia excelentă de a recruta tineri pasionați de animație, anul acela am avut și eu norocul de a obține un job. Am învățat extraordinar de mult de la Dan Panaitescu, nu doar ce ține de tehnică, dar și ce ține de etica muncii, respectul pe care îl ai pentru animație, răbdarea de a desena suficiente desene pentru a crea o iluzie de calitate.

Desigur tot ce învățasem voiam să pun în aplicare la nivel cât mai mare, aveam setea pentru noi provocări, experiență de la DSG se terminase și urma să încep un job nou, de data asta destul de diferit, în domeniul gaming-ului. Dar din păcate nu în mediul în care mă simțeam ca peștele în apă, animația 2D, eram animator 3D la Ubisoft, mai exact, gameplay animator, unde a fost foarte fun.

Am lucrat aproape 4 ani în general la proiecte din franciza Assassin's Creed, ceea ce a fost fantastic pentru mine, era unul din jocurile cu care am crescut. Între timp ajunsesem să ocup și un post de Animation Director, lucram îndeaproape cu studioul din Quebec, încercând să dezvoltăm animații demne de un triple A. Dar acest post îmi răpea din ce în ce mai mult timpul de a anima, și mă îndepărta și mai mult de scopul meu de a fi un animator tradițional 2D, pentru asta am început să învăț animație de unul singur în copilărie.

Speranța a apărut după ce am văzut filmul Netflix, Klaus, de Sergio Pablos, un articol de pe net spunea că filmul este în sfârșit în producție, îl știam de prin 2014 când a fost anunțat, dar abia în 2019 filmul a primit finanțare și cu ajutorul Netflix urma să se producă. Am aplicat la studioul care producea filmul de animație, SPA (Sergio Pablos Animation), nu am primit răspuns. Aveam câțiva prieteni pe Instagram care au reușit să fie acceptați, spanioli de origine, filmul era produs în Madrid, toți la început de drum, oameni care erau la fel de pasionați de animația tradițională. Ei mi-au zis că din păcate am ratat startul, echipa se formase deja.

La finalul anului filmul a apărut și a fost wow, era clar că animația 2D nu a murit încă și undeva acolo în lume, încă se mai întâmplă ceva în domeniul de care eram obsedat.

Acum aveam și mai multă motivație să îmi urmez visul și pasiunea pentru animația tradițională. Am aplicat neîncetat, am primit refuzuri, țepe, dezamăgiri, până când într-un final un studio mare m-a căutat să mă întrebe daca nu cumva m-ar interesa să lucrez la noul film de animație 2D, Looney Tunes Space Jam 2: A New Legacy.
Mi-am dat demisia de la Ubisoft și am acceptat drumul cețos al freelancing-ului.

Cum ajungi să-ți cunoști idolii

La început, când te hotărăști că vrei să mergi pe drumul freelancing-ului, este scary, în România te poți lovi și de mentalitatea apropiaților care cred că vei rămâne pe drumuri dacă nu mai ai un job "stabil", mai ales într-un domeniu artistic aproape invizibil la noi, cum e animația.

Și pe bună dreptate, daca nu ești nebun de pasionat, în stare să munceșți enorm și să evoluezi în fiecare zi, clar e normal să-ți pui semne de întrebare daca vei reuși să-ți plăteșți chiria luna asta. Norocul meu a fost că sunt exact tipul ăla de nebun.

Mai scary era faptul că așa cum am precizat la început, am intrat în jocul acesta la începutul pandemiei, incertitudinea era la cote maxime, urma să renunț la un job decent plătit, cât se poate de stabil în domeniul animației, cred că cel mai stabil pe care îl poți găsi în Romania și în momentul acesta.

Dar lucrând pentru un film Warner Bros. și având în portofoliu personajele Looney Tunes îmi dădea speranța că oportunitățile se pot multiplica. Pandemia a venit cu noroc din perspectiva carierei mele de animator freelancer, remote working-ul era accesibil în sfârșit, era foarte greu să mă văd călătorind prin toată lumea în căutare de joburi în animația 2D, pe care le puteai numără pe degete în ultimii 10 ani. Se pare că și pentru aceste studiouri mari a fost un win, puteau găsi talente de pe tot globul și reduce costurile, deci win-win.

De la joburi de facultate la cele de Disney

Primele joburi freelance le-am avut încă din facultate, lucram des pentru Bitdefender, prin intermediul profesorului meu de la UNArte, Eugen Erhan, cel care era și cel mai aproape de realitatea pieței din România din momentul acela și am avut norocul să colaborăm încă din facultate, Bitdefender încerca să folosească animația pentru mici campanii, Eugen gândea proiectele, iar eu le animam.

Primul job freelance la nivel înalt a fost însă pentru Netflix. Cât timp lucram la Ubisoft, în 2020, aplicam în mod constant în încercarea de a fi un animator 2D adevărat, așa am ajuns să lucrez la un proiect superb, la care încă mă gândesc cu drag, Netflix's Arlo the Alligator Boy se numește, îl găsiți pe Netflix, e foarte cute. Dar proiectul acesta a fost lucrat cu greu, la final de program la Ubisoft, lucram alte 8 ore la acest proiect. Încă îmi era frică să aleg drumul freelancing-ului. Space Jam a fost momentul asumării riscului.

Oportunitățile au început să apară, am cunoscut oameni frumoși pe proiectul de la Warner Bros. iar ei au apreciat munca mea, ne-am împrietenit pe online și ei mă anunțau de câte ori au descoperit un proiect nou și provocator. Am colaborat cu animatori Disney, idoli de pe vremea când învățam animație, care și-au format propriile studiouri sau proiecte independente, Andrew Chesworth și Alex Snow, amândoi animatori excelenți cu ani de experiență în industria animației americane, cu nume ca Moana sau Frozen în portofoliu, multe de învățat de la asemenea profesionișți.

Vara asta am terminat lucrul la filmul Disney's Disenchanted, o producție Disney la care am avut norocul să lucrez cu eroii copilăriei mele, animatori veterani Disney ca Sandro Cleuzo, Tony Bancroft, John Pomeroy, toți niste profesionișți desăvârșiți chiar neobosiți din anii 80 până acum, dar și cu noua generație de tineri animatori de top.

Networking-ul este super important, evident, ca în orice alta industrie, dar nu să te bagi în seamă e important, oamenii pe care îi cunoșți trebuie să simtă sinceritatea pe care o ai față de domeniul în care vrei să faci performanță, foarte rar mă gândesc la activitatea mea ca fiind una de business, tot timpul mi-am urmat pasiunea întăi, iar pasiunea m-a răsplătit în timp și pe partea financiară. În ultimii 3 ani am evoluat cât n-am făcut-o în 10 pentru că am avut norocul să cunosc oamenii care m-au inspirat și m-au făcut să-mi doresc și mai mult să fac ce visam când eram mic.

Piața de animație în ultimii 5 ani

Cu puțină atenție cred că se observă că animația este în continuă schimbare, chiar dacă la suprafață pare că piața e dominată de Disney / Pixar, sunt diverse proiecte care schimbă jocul, și schimbarea s-a simțit mereu, dar în ultimii 5 ani s-a infiltrat un alt trend. E vorba de un vizual mai stilizat, mai puțin "perfect", mai puțin smooth și randat imperfect. Trendul putem spune că în animația 3D a fost dictat de apariția filmului Sony, Spider-man: Into the Spider-Verse, și continuă să influențeze și alți producători, și nu doar ca vizual, povestea a fost și ea diversificată. De la clasica poveste magică Disney, pe care cred că toți o adorăm și am crescut cu ea, filmele de animație sunt mai "serioase" și abordează subiecte poate mai dark, cu mai multă acțiune, orientate spre un public mai matur fară a fi neapărat făcute să fie ignorate de publicul tânăr.

Și în animația românească s-au produs schimbări, sau sunt semne de civilizație, să zic așa. Evident, ce a făcut Anca Damian în ultimii ani este de respectat, animația românească a reușit să aibă o față în lume datorită prezenței filmelor dânsei în festivalurile din toată lumea. Dorința mea cu privire la animația românească ar fi să o putem duce la un alt nivel de craft, mai bine făcută, mai corect.

Statusul animației în 2022

Animația din România cred că are nevoie de oameni profesioniști, specialiști care cunosc mediul ăsta la un nivel de "afară". Sunt prea puțini care pot fi capabili de așa ceva în momentul ăsta, animația e încă într-un "mumbling" la noi, e mai mult o chestie făcută de fun, și neluată în serios, desene animate.

Nu este cerere și nici ofertă, foarte rar vezi ceva proiect de animație făcut cu discernământ. Studiouri 3D ca FrameBreed SafeFrame, sau Static VFX cred că își fac treaba în România cu demnitate, chiar daca importanța care se oferă acestui mediu este mult prea mică. Pe animație 2D singurul nume care îmi vine este Dan Panaitescu și proiectele pe care le-a dezvoltat și le dezvoltă în continuare. Poate părea o perspectivă negativă, dar noi lucrăm constant să facem animația ceva frumos și în România, cultura animației în România este în dezvoltare continuă, eu personal caut în mod activ tineri care sunt pasionați, care poate nu știu ce oferă animația pe plan profesional.

Care sunt trendurile în animație / ce trenduri nu vrei să mai vezi

Nu știu dacă sunt trenduri în animația recentă pe care nu vreau să le mai văd. Încerc să nu cad în confortul de a arăta cu degetul spre lucruri care "nu-mi plac", normal că am momente în care poate mă frustrează anumite tehnici de animație sau clișee de story. Am și un exemplu vis-a-vis de o tehnică de animație pe care nu am putut să o accept. Acum ceva ani vedeam foarte des folosită tehnica rotoscopiei, ceea ce înseamnă să copiezi, trasând peste un live-footage, mișcările actorului/personajului. Mi se părea leneș, eu care încercam să fac totul de la 0, munceam la fiecare desen și mă frustram când îmi ieșea ceva cum îmi imaginam, și oamenii ăștia scăpau așa ușor cu copiatul?

Încerc cât pot să realizez că motivația mea din animație nu e aceeași cu a tuturor, tehnica rotoscopiei ajuta la a spune o poveste mai repede, fară să pierzi prea mult timp cu partea vizuală. Susțin totuși munca, animația bine făcută necesită multă muncă, dar am învățat că poți lucra și smart, cu timpul am realizat că poți folosi referințe fară să crezi că ești un copiator, am și ajuns să folosesc tehnica rotoscopiei, e muncă și acolo, dar nu este suficient de satisfăcătoare pentru mine.

Proiectele cu clienți interni vs. clienți de afară

În ultimii ani am lucrat exclusiv cu clienți din America și Canada, remote, din București. Proiectele acolo au bugete mari, mai mari în America decât Canada, dar oricum evident mai mari decât în Romania, nu știu sigur care mai este piața aici, pentru că nu am mai avut oportunitatea să lucrez pentru clienți de aici, dar am mai primit oferte, foarte puține însă.

Proiectele din America sunt organizate bine, au un pipeline bine pus la punct, se știe fiecare pas din proces, sunt specialișți pe fiecare zonă a proiectului. Asta dacă ai norocul să lucrezi pentru studiouri mari, studiourile mai mici bâjbâie tot procesul, lucru care se întâmplă și la noi, se improvizează mult. Atunci când bugetul e mare, și organizarea e mai bună și oamenii mai competenți. Cerințele studiourilor de afară sunt mari pe partea de skill, trebuie să ai un portofoliu foarte bine pus la punct, experiența nu este așa importantă daca portofoliul este bun, competiția pe piață este mare și bătaie mare pe joburile cu renume.

Animațiile din România vs. restul lumii

Dacă vorbim de film, filmele noastre în general se bazează mai mult pe poveste, în România o să vezi tehnici experimentale de animație, e o căutare continuă de moduri de a spune o poveste și în același timp o "frică" de a fi comercial. Filmele de animație franțuzești, de exemplu, și-au găsit o identitate vizuală dar și pe partea de poveste. La noi căutarea continuă, cultura animației fiind încă la început. Animația românească are identitatea vizuală europeană, pe care o găsim și la animația franțuzească, vorbesc de animația din Franța pentru că piața lor de animație aproape că e comparabilă cu cea americană, și faptul că pot s-o compar ca vizual cu animația românească e un lucru bun, dar e clar că avem mult de lucrat, dar avem de unde învața, totul e să ne permitem să învățăm.

3 proiecte de care ești mândru

Disenchanted este ultimul și cel mai mare proiect la care am lucrat, sunt mândru că am participat la o producție Disney, dar rezultatul nu este cel așteptat și procesul de muncă a fost haotic. Știu că am zis mai devreme că proiectele cu buget mare sunt bine organizate, și așa a fost și acesta, dar problema studiourilor mari sunt schimbările și deciziile regizorilor, e multă presiune pe partea de poveste și orice schimbare afectează toată producția. Animatorii erau nevoiți constant să refacă scene, s-a tăiat multă animație din film, și animație bună, doar pentru că scenariul se schimbă constant.

Un proiect de care sunt mândru și lucrurile au decurs bine, iar rezultatul final este unul foarte cute, e Netflix's Arlo the Alligator Boy, un film de văzut cu familia, e pe Netflix și, e foarte entertaining. Procesul a fost smooth și n-am fost nevoit să refac animația ca în cazul Disney, pretențiile fiind totuși înalte.

Filme, reclame sau videoclipuri?

Pe film am lucrat cel mai mult și asta îmi doresc în continuare, feature animation e domeniul cel mai ofertant pentru un animator, pentru că aici lucrezi la cel mai înalt nivel. Cu puțin noroc ajung să lucrez la trei filme pe an, de obicei la final și început de an studiourile fac recrutări masive, așadar de reținut să ne pregătim portofoliile mai bine în perioada asta.
Mi-aș dori foarte mult să lucrez și la seriale sau produse românești, poate chiar un serial al meu, dar greu să găsești colaboratori.

Unde se poate învăța cel mai bine animația?

Școli fizice în România nu sunt, dar animația se poate învăța online. Pe animație 3D sunt multe variante; Animation Mentor, AnimSchool, Kyosil sunt primele care îmi vin în minte, sunt școli care te pot propulsa în industria mare de animație. Școlile de animație 2D sunt puține și foarte restrânse, dar o școală pe care o recomand cu tărie este Dorogov's Animation Institute, școala unui fost animator tradițional Disney. Important e să ai banii, care nu sunt puțini.

Nu cred prea mult în școlile fizice, cred că cele online sunt suficiente, mult mai ieftine decât cele fizice, și mai bune din ce am auzit.

Eu am învățat animație singur, internetul este mare și ai multe resurse și poți oricând să vorbești cu idolii tăi printr-un mesaj pe Instagram dacă ai nelămuriri. Recomand totuși să se înceapă cu cărți de animație, câteva exemple: Animator's Survival Kit, The illusion of Life, Character Animation Crash Course de Eric Goldberg, Animation Masterclasses: From Pencils to Pixels de Tony White, Animation by Preston Blair.

Cum vă arăta animația în anii următori, în era VR, Metaverse?

Eu cred că publicul vrea cât mai multă animație tradițională, animația clasica care încă se zbate să supraviețuiască, oamenii nu cred că vor prea multa tehnologie, farmecul iluziei mișcării din animație este atingerea omului, e fascinant să vezi cum pe o pagină de hârtie un personaj desenat se poate mișca. Cu cât e mai multă tehnologie cu atât mai mult dispare magia pentru public. Asta ce ține de film, jocurile au alt scop, este o experiență mai complexă și acolo pe plan tehnologic, the sky is the limit, dar din nou, nu cred că publicul vrea prea multă tehnologie. Observ și în VFX cum oamenii sunt mult mai fascinați de efectele analog, ca animatronicșii și machiajul cu latex decât efectele computer-generated.

Ce animații românești ți-au atras atenția recent?

Sunt un mare fan cartoon și preferatul meu în momentul ăsta este Cuphead Show de pe Netflix, îl ador! Arcane sau Primal sunt și ele pe primele locuri în ultima perioadă, aștept cu nerăbdare și sequel-ul la Into the Spider-Verse.

Recent am văzut Insula, de Anca Damian, film la care am animat și eu în 2020, unul dintre proiectele freelance la care am lucrat în timp ce eram animator de jocuri. Filmul are un aer nou și un look special, diferit de ultimele filme ale Ancăi, se vede o îmbunătățire mare, se bate de la egal cu alte filmele de animație europeana!