[Al doilea sex creativ] Oana State: La nivel declarativ toată lumea din advertising e feministă, și femei și bărbați. Doar că suntem de multe ori ipocriți în modul în care ne folosim de această narațiune

Când trecem de declarațiile care dau bine, ajungem la realitatea incomodă. La probleme care nu ne plac, dar care trebuie văzute, pentru a începe să ne gândim la ele și, poate, să le găsim rezolvare. Sexismul din industria creativă este o astfel de realitate. Acum 20 de ani, în agenții existau liste de așteptare pentru femeile care voiau să rămână însărcinate, povestește Oana State, Creative Director THE NEW. Glumele ofensatoare erau parte din cultura advertisingului. Migro-agresiunile nici măcar nu erau conștientizate. 

În 2022 cred că noi femeile acceptăm mai puține derapaje de genul ăsta din partea angajatorilor și din partea colegilor bărbați. Pentru mine, cea mai sensibilă problemă de gen din 2022 se construiește tot în jurul maternității, de fapt a modului în care noi, femeile, internalizăm povestea asta; pare că ne simțim vinovate, spune Oana.

Femeile din publicitate nu mai tac în fața nedreptăților de gen, discriminarea este taxată din ce în ce mai des. Povestim cu Oana State, în rândurile de mai jos, ce s-a schimbat în ultimii 20 de ani, care sunt problemele din prezent și de ce e nevoie pentru a înțelege mai bine inegalitățile de gen. 

Cele mai mari probleme de gen în publicitate în 2022

Prin 2000 și ceva era nasol dacă rămâneai însărcinată pentru că nu aveau chef șefii să îți caute înlocuitor și nici să te aștepte 6 luni (concediu maternitate). Într-o agenție în care am lucrat în perioada aia, femeile se treceau pe o listă de așteptare pentru a rămâne însărcinate și câteodată unele “trișau” și “se întâmpla” înainte să fie rândul lor.

Tot atunci existau și cele mai ofensatoare glume și stiu că noi toate le priveam cu toleranță. Erau doar glume sexuale, aceste mici momente de haha, aceste construcții curajoase despre anatomie, ce mare lucru?

A existat un moment în care o tipă a zis STOP și s-a dus la HR. Evident toți am comentat că e o exagerare și că tipa nu are umor. Acum îmi e rușine.

În 2022 cred că noi femeile acceptăm mai puține derapaje de genul ăsta din partea angajatorilor și din partea colegilor bărbați.

Pentru mine, cea mai sensibilă problemă de gen din 2022 se construiește tot în jurul maternității, de fapt a modului în care noi, femeile, internalizăm povestea asta; pare că ne simțim vinovate.

Am colege care s-au întors din concediu de maternitate (cât de greșit e că se numește concediu!) și care simt nevoia să se scuze de fiecare dată, să ia asupra lor când ceva nu e clar “tocmai m-am întors, scuze, poți să îmi explici iar cum facem aici?”, “sorry, mummy brain!”.

Eu cred însă că maternitatea ne deschide niște ochi în plus, un anumit tip de șmecherie multitasking și curajul de a gândi mai aplicat și eficient. Mamele sunt foaaaarte tari.

Discriminările pe care le înfruntă femeile în această industrie

E mai greu pentru o femeie să fie asertiva fără să fie definită ca fiind a bitch, să își negocieze limitele personale - de exemplu vis a vis de lucratul peste program sau salariu (deși nu cred că diferențele sunt uriașe la nivelul ăsta între bărbați și femei, sau nu în piața din România).

Uite și ceva mic: câteodată e greu să te faci auzită într-un meeting în care sunt numai bărbați fără să ridici tonul sau să arunci pe masă ceva ultragiant.

Cum se reflectă dezechilibrele de gen 

La nivel de ad-uri e clar trend-ul: scoatem femeile din bucătărie, le dezbrăcăm de șorțurile de gospodine și le scoatem mănușa pentru cuptor, le dăm puterea de a face lucruri mărețe și relevante.

Îmi e teama însă și de extrema în care nicio femeie nu mai gătește în ad-uri. Adică mi se pare că încercam să călărim acest val feminist, dar nu aș vrea să ajungem în punctul în care nu mai reprezentăm realitatea din frica de a nu pune etichete de gen. Femeia trebuie să aibă libertatea de a fi cine vrea. Asta înseamnă că poate să fie și cea care face o musaca fără să fie blamată că nu și-a atins potențialul de a fi împărăteasa războinică a lumii, cea care ia decizii tranșante din postura ei de CEO, în timp ce face pillates, își învață copii mandarină și accidental cucerește toți bărbații din încăpere.

Și totuși: publicitatea e o industrie progresistă

Publicitatea e o industrie deschisă la nivel de mentalitate. Teoretic.

Da, la nivel declarativ toată lumea din advertising e feministă, și femei și bărbați.

Doar că suntem de multe ori ipocriți în modul în care ne folosim de această narațiune. Și aici ne întoarcem la trenduri. Simt că de multe ori nu facem exerciții reale de empatie, ci de stil.

Lângă femeia din reclamă punem cuvântul empowered. Lângă colegele și clientele noastre femei, nu mereu.

Migro-agresiunile

Săptămână trecută mi-au povestit niște colege de la creație o glumă nepotrivită făcută de un coleg bărbat pe care eu nu am sesizat-o, deși eram acolo.

E foarte greu câteodată să fii prezent în mod real, să sesizezi microagresiunile. E o muncă pe care trebuie să o faci cu tine, cea obișnuită cu “e doar o glumă, glumele nu sunt glume dacă nu sar hop-ul pe partea cealaltă a decenței”.

Am observant că femeile mai tinere decât mine sunt mai sensibile la nuanțele nasoale și la implicațiile lor.

Cum s-au schimbat lucrurile după #metoo 

Cred că lucrurile începuseră să se schimbe chiar și înainte de metoo. Cu toate astea încă mai există apropo-uri sexuale deghizate în glumițe, câte un innuendo lăsat în cameră nesupravegheat. Dar reacțiile femeilor sunt altele. Nu se mai rade de complezență, se aruncă replici bine ascuțite și se dau ochii peste cap.

Adică se sancționează aceste lucruri.

De ce  e nevoie

Am rămas în minte, nu știu de unde cu această afirmație: frica cea mai mare a bărbaților este că femeile vor face mișto de ei, frica cea mai mare a femeilor este că bărbații le vor omori.

Și e adevărat.

Altfel nu ar exista între prietene acest sistem de protecție "e foarte târziu, să mă suni când ajungi în fața ușii".

Ce cred că trebuie să facem este să lucrăm la relațiile cu bărbații din jurul nostru, să învățam să spunem NU, să fim empatice între noi și să ne creștem băiețeii cu mai multă atenție.

De ce femeile preferă să tacă

Cred că acum se vorbește despre aceste dezechilibre des. Nu că se vorbește, se scandează, fetele din advertising își fac grupuri în social media unde dezbat și conștientizează problemele de discriminare de gen.

Nu mai păstrează nimeni liniștea, nu prea mai ai murdărie sub covor pe subiectul ăsta după marile scandaluri “fondatoare” din industrie, în care au fost scoase la lumină exemplele de hărțuire sexuală.

Este o evoluție extraordinară la nivel de mentalități și idei internalizate.

Cu toate astea, cred că există diferențe naturale de gen, doar că unele porniri testosteronice trebuie civilizate, canalizate.

Să spui că suntem la fel mi se pare o greșeală, la fel trebuie să fie doar drepturile.

În seria editorială Al doilea sex creativ vorbim despre clișeele invizibile, dezechilibru de putere, discriminarea din industriile creative.

Sperăm că tot mai multe femei vor participa la această conversație necesară, prea des amânată - ne puteți scrie pe [email protected].

Avem nevoie de un spațiu sigur în care să vorbim despre aceste probleme, ascunse mereu sub paravanul social. Îl putem crea împreună.