”Inspiratia vine traind, pur si simplu”, spune Răzvan Neagoe, artist vizual care creeaza din experientele si evenimentele pe care le traieste, negative sau pozitive. Le lasa sa se aseze in interiorul sau si cativa ani, astfel ramane doar ce este important. Si, de acolo, incepe sa schiteze proiecte de arta vizuala. Se exprima prin fotografie, pictura, performance, instalatie, landart si new media, dezvoltand proiecte cu tenta sociala, de arhitectura, dar și de recuperare a operelor clasice.
Zilele acestea creeaza in cadrul expozitiei participative „O Copie Mecanica”, ce transforma 2/3 Galeria din Bucuresti intr-o camera obscura unde artistii in rezidenta se exprima artistic in timp ce iubitorii de arta viziteaza galeria.
„Mi-am creat micul laborator si m-am organizat, primele zile au fost pentru probe ca apoi sa trec la dimensiuni diferite si unghiuri diferite. In acest moment ma pregatesc pentru o imagine de mari dimensiuni pe care sper sa o prezint publicului cat mai curand”
Expozitia se desfasoara in perioada 3-30 noiembrie, iar artistii rezidenti sunt Răzvan Neagoe (expune in perioada 3-12 noiembrie), Vlad Albu (expune in perioada 13-23 noiembrie) si Sabina Suru (expune in perioada 24 noiembrie-4 decembrie). Noi povestim in continuare cu Razvan, despre creatie si limbaje artistice.
Din biografie
M-am nascut si dezvoltat in Bucuresti, facand parte din acea generatie care a asimilat constient cam toate perioadele care au marcat Romania in ultimii 40 de ani. Nu stiu daca este un privilegiu sau doar un detaliu, dar simt ca toate aceste schimbari au marcat evolutia mea si implicit modul de gandire si proiectele artistice.
Am inceput cu o formare tehnica, am fost admis la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti – Facultatea de Utilaj Tehnologic. Dar dupa al doilea an am renuntat intelegand cumva ca nu era ceea ce imi doream sa fac, ca sa ma suprind peste niste ani terminand deja Studiile Aprofundate in cadrul Universitatii de Arta Bucuresti. Asadar, evolutia mea profesionala a fost antrenata cu o gandire exacta peste care am suprapus o viziune artistica.
Eu nu cred ca exista talent, ci mai degraba acel ceva, acea particularitate care te motiveaza sa faci ceea ce iti place, alaturi, bineinteles, de continuitate, perseverenta si munca. Sunt multe repere in cariera mea, dar consider mereu ca ultimul este cel mai important. Pentru ca acolo este toata acumularea ta ca artist, un volum a ceea ce ai adunat in anii din urma.
Anul 2022 si proiectele tale
Anul acesta a fost complex, cu evenimente multiple si oarecum diferite. In primul rand m-am reintors in Cluj cu o expozitie personala la galeria Camera, curatoriata de Irina Dora Dumitrascu, ea insasi artist la randul ei. Colaboarea cu Irina a adus un tip nou de comunicare, ca de la artist la artist, asa se face ca am expus o tema la care lucrez de mai mult timp: “Body Scale, looking at the camera” intr-un spatiu diferit. Parte din proiectul “Rezidență artistică de unul singur” initiat in fiecare an de mine, ansamblul prezentat la Cluj a adus perspectiva mea personala asupra vietii rurale in galeria de arta.
De asemenea, anul acesta mi-a adus un paterneriat cu artistul si managerul Mircea Modreanu care detine galeria ETAJ artist run space. Impreuna am creat platforma E.T.A.J. photography in cadrul careia vom initia workshop-uri, expozitii si artist talks cu fotografi, artisti si alte prezente importante in cultura momentului.
Un alt element important pe care l-am initiat anul acesta a fost cel cu “SUPRAPUNERI”, un proiect pilot colaborativ in care am avut ca punct de plecare conceptul de experiment cu dubla expunere. Pe scurt, un fotograf isi expunea cadrele ca apoi sa il trimita catre alt fotograf care la randul sau isi compunea cadrele peste filmul expus deja de primul.
Si, bineinteles, acest proiect de la 2/3 galeria initiat de Claudia Retegan numit „O copie Mecanica”.
Cum ai lucrat pentru „O Copie Mecanica”
Proiectul acesta s-a materializat exact intr-un moment in care mi-am propus sa ii ofer experimentului fotografic un alt loc in procesul meu de lucru. As spune ca intalnirea cu Claudia Retegan a fost parte din aceasta etapa. Spre sfarsitul primaverii ne-am intalnit la un eveniment si am discutat despre posibilitatea transformarii atelierului in camera obscura si instalatie, in acelasi timp. Ea isi dorea ca galeria ei sa o transforme in camera obscura iar eu imi doream sa experimentez cam tot ce tine de lumina, umbra, diafragma, focalizare, etc. Si, iata-ne aici! Personal imi place ideea de laborator si de spatiu inchis care este, de fapt, deschis. Publicului, evident!
De cand am intrat in galerie am stiut ce urmeaza sa fac, cum ma desfasor si ce voi experimenta. Am cercetat spatiul in primul rand, ca apoi sa ma joc cu peretele mobil si diafragma delimitate de fanta de lumina. Este prima oara cand lucrez intr-o camera asa mare, aspect care ofera multiple posibilitati. Mi-am creat micul laborator si m-am organizat, primele zile au fost pentru probe ca apoi sa trec la dimensiuni diferite si unghiuri diferite. In acest moment ma pregatesc pentru o imagine de mari dimensiuni pe care sper sa o prezint publicului cat mai curand. Deoarece nu doresc o expunere pinhole classica, ma voi juca cu diafragma, lupa, optica, etc.
Imi propun ca la final sa expun tot procesul de lucru, de la primele probe si pana la imaginea finala.
Inapoi in timp, cum ti-ai descoperit pasiunea pentru arte vizuale
In domeniul acesta nu cred ca mai vorbim de pasiune, mai degraba despre un drum pe care il parcurgi sau de la care te abati cand nu mai poti. Un drum lung pe care ti-l asumi.
Cum spuneam, cred in acel ceva care a aparut in viata mea pentru a ma elibera de constrangeri si de a fi eu insumi. Sunt un om care incearca sa faca lucruri si proiecte, sa cunoasca oameni si sa le asculte povestile. Ma intereseaza mai mult povestile din spatele artistilor ca sa pot intelege lucrarile lor, gasesc intotdeauna fascinant ce se intampla in laboratorul propriu decat ceea ce vad strict intr-o expozitie. O schita este mult mai vie.
Primele tale incercari in creatie
Buna intrebarea asta! Prima mea lucrare se va produce aici, la “O copie mecanica”. Revelatorul este negru iar fixatorul abia isi mai face treaba. Asa ca voi lasa inadins lucrarea peste noapte sa vad ce se va intampla, cu incapatanarea-mi caracteristica! O sa vedeti poate lucrarea la expozitie, in cazul in care va mai exista si nu se va dilua sau innegri sub efectul luminii.
Cum ti-ai gasit identitatea artistica
Mi-am regasit identitatea dupa un experiment foarte dur in care am renuntat la exprimarea artistica o perioada indelungata de timp. Acel experiment m-a adus aici.
Limbajul artistic in care iti place cel mai mult sa te exprimi
Limbajul artistic mi-l aleg in functie de proiect, dar in general imi place ca langa fotografie sa aduc si integrez cate un obiect sau sa introduc fotografia intr-o instalatie. Imi place mult fotografia de laborator si in acest moment ma exprim foarte bine asa.
Mentorii si profesorii care ti-au influentat stilul
As vrea sa pot spune cati oameni am cunoscut si pe care ii admir si care mi-au marcat cariera. Dar sunt atat de multi incat nu am loc sa insir numele si este foarte posibil sa uit pe vreunul, si nu ar fi cinstit pentru mine in primul rand. Spun doar atat: multumesc! Si cei care se stiu si vor citi acest interviu vor sti ca sunt in aceasta lista.
Cum se traieste in Romania ca artist independent
Cred ca si acum 20 de ani cineva m-a intrebat exact la fel. Nici atunci nu am raspuns. Cred ca fiecare isi gaseste resursele financiare in felul sau. Eu lucrez intr-un mediu creativ si faptul ca sunt stimulat continuu ma ajuta sa imi intretin viziunea aceasta.
Consider ca cea mai mare provocare este sa iti organizezi timpul. Poti fi angajat si sa iti faci timp si poti fi independent si sa nu ai timpul necesar creatiei. Eu nu sunt artist independent si pot spune ca sunt mai focusat pe creatie si sunt multumit asa. Am fost haotic cand am trait ca artist independent, acum sunt foarte bine organizat.
Procesul tau creativ, de la idee pana la ceea ce prezinti publicului
Cum ma raportez eu ca individ la societate si ce eveniment in desfasurare trece pe langa mine?
Prefer sa traiesc evenimentele pozitive sau negative ca apoi dupa ceva timp, poate dura ani, sa ma gandesc la ele. Dupa aceasta perioada mai mult sau mai putin indelungata raman doar cele lucruri care trebuie sa existe. Abia dupa acest moment ma apuc sa schitez un proiect. Apoi incepe partea de laborator care imi place cel mai mult. In acel moment apare creativitatea si ceea ce se construieste ca o concluzie este ceea ce prezint publicului.
Unde cauti inspiratie pentru creatiile tale
Inspiratia vine traind, pur si simplu. Trebuie doar sa o aduci privitorului in forma cea mai buna. Nu cred ca am avut blocaje. Poate suparari si frustrari ca nu ajung mai repede la o concluzie. Ma gandesc intr-una la perioadele acestea ’90, ’00, ’10, ’20 si observ cat si cat de repede s-a schimbat lumea. Tot ce exista azi poate deveni sursa de inspiratie. Si disparitia fluturilor din marile orase poate deveni un subiect, o idee, un workshop, o dezbatere. Important este sa nu te cramponezi in lucruri marunte si sa ramai intr-o stare de letargie. Atunci mecanismul de creatie nu mai functioneaza, te complaci intr-o situatie placuta dar care poate deveni pacatoasa spiritului artistic.
Cum iti mentii vie creativitatea, ce ritualuri, ce rutina ai
Nu am ritualuri. Inca. Desenez si imi imaginez draft-uri de proiecte. Si sper ca macar 1% sa se materializeze. Tot ce este in jurul nostru devine resursa inepuizabila: conexiunea cu alt artist / curator/ manager de galerie/ sau alta forma culturala (ex: teatru, film experimental) ma tine conectat in lumea culturala de azi.
Urmatoarele proiecte
Abia astept sa ma intorc in atelier pentru ca anul acesta am experimentat lucruri noi si vreau sa le duc la capat. Am in plan cateva expozitii ca artist si curator, dar sunt inca in faza de conceptie si nu pot spune clar in ce perioada vor fi. Stiu sigur ca voi continua “Rezidenta de unul singur”, de 3 ani fac acest lucru si inca ii gasesc multe zone de explorat si adus in fata privitorului. Asadar, va urma!
