La doi ani de la lansare, am vorbit cu mințile din spatele proiectului Teatrul Improbabil. Ilinca Prisăcariu, Alexandru Ivănoiu și Laura Fluture vorbesc despre ambiția de a da refresh teatrului radiofonic.
Peisajul cultural românesc
Peisajul cultural românesc a înflorit odată cu societatea, devenind mai aware de ceea ce se întâmplă în jur, fiind mai atent la expunerea unor teme sensibile din punct de vedere social.
Însă, acesta este umbrit de faptul că, din păcate, cultura nu este văzută ca un asset în care merită să investești. Poate acesta este și unul dintre motivele pentru care există și atâtea proiecte independente care nu au o vizibilitate suficient de mare.
Mai mult, este foarte greu sa vinzi cultura dacă nu știi care e publicul tău și cum să vorbești cu el. Multe proiecte culturale din România au o abordare foarte învechită în raport cu timpurile în care trăim. Chiar dacă există producții foarte bune, identitatea vizuală arată outdated, iar comunicarea este foarte stiff și liniară.
Și mai e ceva: în ADN-ul nostru avem aceasta tendință de a pune pe un piedestal produsul și să-l aplaudăm, însă uităm de oamenii din spatele lui - și nu e un lucru care se întâmplă doar în spectrul cultural, ci în toate industriile.
Totuși, nu este o rețetă care funcționează. Tocmai de-asta încercăm să ieșim din convenția clasic românească, în care produsul e cel mai important, mutând focusul în egală măsură pe oamenii din spatele tuturor spectacolelor; mai ales prin prisma faptului că artiștii independenți sunt puși în umbră constant și pierd vizibilitate în fața numelor mari.
Teatrul Improbabil
First things first: Ce este teatrul sonor? Stră-stră-nepotul teatrului radiofonic, care poartă sneakers în loc de pantofi și a crescut în epoca streamingului, unde totul e la un click distanță.
Teatrul Improbabil s-a lansat în 2020, cand toate teatrele, sălile de film și toate interacțiunile sociale au fost limitate, iar singurul escape era în lumea digitală. Așa că, pe principiul „când n-ai un loc de joacă, ți-l creezi”, ne-am folosit de un lucru pe care încă puteai să îl faci: să asculți.
Așa s-a nascut Teatrul Improbabil. Acest theatre on demand. Ideea că nu trebuie să fii fizic într-o sală de teatru. Că poți să asculți oriunde, oricând, indiferent că ești în pijamale sau în vârf de munte.
Și totuși, care e diferența între teatrul convențional și cel sonor?
Teatrul sonor stimulează mintea spectatorului prin storytelling. Așa că, la fel ca atunci când citești o carte, spectacolele îi permit imaginației să-și creeze propria reprezentare vizuală a ceea ce auzi.
Ca produs efectiv împrumută mai multe tehnici de la film, dar ca experiență e mai aproape de teatru. Ca putere de sensibilizare e mai apropiat de muzică, dar ca subiecte lansate și invitație la analiză e mai aproape de podcast. Așa devine o artă în sine, împrumutând câte ceva de la fiecare.
Și mai e o diferență: când ești într-o sală de teatru cu mai mulți oameni la același spectacol, împărtășiți o experiență colectivă. Însă, atunci când asculți un spectacol sonor, totul devine un exercițiu de intimitate și introspecție. Foarte apropiat de self-care.
Teatrul sonor = emoție
Vrem ca spectacolele noastre să genereze emoție, să poți empatiza cu poveștile spuse de noi. Tocmai de aceea prima stagiune a fost despre oameni care își depășesc limitele, iar a doua stagiune, „Ceilalți Viruși”, despre probleme ale societății umbrite de pandemie. După ce am auzit ecourile din public, am fost curioși să vedem cum se transpun aceste emoții în reacțiile oamenilor.
La doi ani de la lansare, am sărbătorit ieșind în lume la primele evenimente post-pandemice.
Așa că am început cu Ideo Ideis si ID Fest, unde aproximativ 100 de adolescenți înconjurați de luminițe ascultau spectacolele noastre. Oameni care râdeau, plângeau, care se țineau în brațe sau își atingeau timid mâinile.
Am continuat cu primul eveniment din București, pe 15 și 16 octombrie, la Random Space, în Sufrageria Improbabilă, unde am avut două cornere în care puteai asculta spectacolele noastre. Oamenii au venit echipați cu căști, s-au răsfirat prin curte și le-au ascultat în liniște.
A fost un exchange de energie pe care nu îl găsești în orice sală de teatru. Așa ne-am dat seama că, de fapt, asta e teatrul sonor: emoție. Sau, cum ne place nouă să zicem, “the most intimate kind of theatre”.
Looking into the future
Fără să dăm prea mult din casă, putem spune că undeva pe la mijlocul lui noiembrie oamenii o să afle mai multe despre noi - so stay tuned!
La nivel de producții artistice, avem în plan încă cel puțin trei stagiuni și, spoiler alert, un special project destul de revoluționar pentru peisajul cultural românesc.
În ceea ce privește evenimentele, mai ales în urma feedback-ul pozitiv pe care l-am primit, vom continua să avem din ce în ce mai multe - deja lucrăm la niște parteneriate foarte speciale pentru anul 2023.
Misiunea noastră nu este doar în zona de spectacole și events, ci este una mai largă. Vrem ca pe viitor să creăm mai multe proiecte și să provocăm pe cât de mult structurile culturale și relația cu spectatorul.
