As incepe cu versurile preferate din Sorescu:
"Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali..."
Se dau 50 de companii si o medie de 8 angajati pe companie. Rezulta 400 de oameni.
Acesta este, stimati confrati de breasla, numarul de specialisti de PR din agentiile din Romania - o industrie ai carei jucatori incap toti intr-o sala... vorba aceea "o tara mica, doar cateva mese".
Suntem oare suficienti?
Sa o luam aritmetic...
100 este media de angajati per grup de comunicare. Facem si noi deci, cei din PR, cam cat 4 grupuri luate impreuna.
50 este media de angajati per companie serioasa de advertising. Numaram deci si noi, ca industrie, cam cat 8 agentii de publicitate la un loc.
40 este media de jurnalisti intr-o redactie de ziar. Aici stam mai bine - agentiile de PR au oameni cam cat pentru 10 publicatii serioase...
Oricum as face calculul, mie tot aia-mi iese: suntem putini, foarte putini, dragi colegi. Iar dintre cei 400 de practicieni sunt si mai putini cei cu oarecare experienta, si inca mult mai putini cei care pun pasiune pentru munca de zi cu zi; cat despre gandire strategica si abilitati de consultanta... cred ca putem ajunge sa numaram pe degete (Ok! Pe toate degetele unui om intreg, daca suntem generosi cu evaluarea).
N-ar fi o problema ca suntem doar atatia, daca am fi fericiti cu acest numar, daca nu ne-am plange ca nu suntem destui, ca nu gasim oameni cand cautam pentru pozitii mai inalte, ca nu avem de unde alege nici pentru pozitiile de mijloc...
Dar nu suntem fericiti...
Solutii? Eu zic sa facem o intalnire la Marriott, in Ball Room, ca tot nu suntem decat 400 si daca ne straduim un pic avem loc toti, chiar stand la mese. Putem astfel discuta cu totii - chiar cu absolut toti - cum sa facem noi, specialistii in PR, astfel incat sa ajungem mai multi, mai pregatiti si mai fericiti. Repede. Cum sa nu ne mai tot rotim oamenii intre noi cum isi schimba puscariasii lenjeria in bancuri. Cum sa devenim fiecare si pepiniera nu doar recoltatori. Nu sunt ipocrita, odata cu noua companie pe care am infiintat-o am ales si eu oameni gata formati... dar au fost formati si antrenati in lupta de catre mine, nu i-am suflat nimanui "pupila".
