[Minte & suflet] Alina Ioana Pop: Starea de burnout ajunge să fie o experiență traumatizantă, care îi întărește persoanei sentimentul de copleșeală, de vulnerabilitate, de lipsă a vitalității

Experiențele traumatizante pot duce la burnout, iar în faze avansate, burnout-ul poate genera boli fizice și probleme la nivel de sănătate mintală. Psihoterapeutul Alina Ioana Pop spune că persoanele care trăiesc ani la rând într-o stare continuă de burnout ajung să simtă această experiență ca o pe nouă traumă.

Este un cerc vicios și se simte mult mai intens din rol parental. Spre deosebire de epuizarea profesională, din care oamenii pot ieși prin schimbarea locului de muncă, părinții nu își pot da demisia de acasă.

”Consecințele burnout-ului se văd asupra propriei persoane, epuizarea psihică, problemele de sănătate asociate cu un nivel de stres cronic cum ar fi bolile cardiovasculare, bolile autoimune, șamd, dar si probleme la nivelul sănătății mintale cum ar fi o stimă de sine scăzută, anxietate, depresie”

Alina Ioana Pop este psiholog cu o serie de formări în psihoterapie, dintre care una în burnout parental. Misiunea sa este să îi ajute pe părinți să existe cât mai bine în rolul de părinte, să evite epuizarea și să își facă viața mai ușoară înțelegând și integrând momentele grele și experiențele traumatizante din viețile lor.

Din biografie

Totul a început din propria mea nevoie de a rezolva din dificultățile emoționale și comportamentale pe care le întâmpinam încă din școala generală.

Am ales această cale pentru că am trăit beneficiile unui proces psihoterapeutic potrivit pentru client. De aceea am urmat mai multe școli de formare și mai multe cursuri de specializare atât în țară cât și în străinătate pentru a fi capabilă să ofer și eu mai departe clienților mei un proces cât mai potrivit nevoilor lor.

Psihoterapia pe care o practic este o abordare integrativă, atenția mea fiind îndreptată atât spre minte cât și către corp, către funcționarea psihică a clientului cât și către partea somatică.

Formările de bază sunt în psihoterapie integrativă, psihoterapie cognitiv-comportamentală și în formare în psihoterapia integrativă a traumei și în IoPT (psihoterapia orientata spre identitate). De asemenea folosesc tehnica EMDR (desensibilizare si retrocedare prin mișcări oculare) în care m-am format și am specializări în consiliere de cuplu și în diagnosticare și tratarea burnoutului parental.

Ce înseamnă lucrul cu un psihoterapeut

Dacă este un proces corect și bine făcut, atunci lucrul efectiv cu un psihoterapeut este un demers dinamic care are la bază o teorie sau mai multe validate științific, este o relație în care atenția este focusată pe client, pe nevoile acestuia și pe scopul cu care acesta a venit. Psihoterapeutul poate fi privit ca o “moașă” pentru client, este acolo să îl susțină, să îl ghideze, să îi ofere suportul de care are nevoie pentru a-l ajuta pe acesta să depășească o anumită dificultate, să proceseze un anumit eveniment, să stimuleze părțile sănătoase din psihicul clientului pentru a-l ajuta să își amelioreze sau crească starea de bine, să se dezvolte și să evolueze.

Cum arată relația potrivită terapeut-client

Înainte sa ajungă in cabinet este important să verifice câteva lucruri legate de psihoterapeut, poate intra pe pagina sa, poate verifica ce studii are și ce fel de terapie practică. Unii clienți simt o legătură cu psihoterapeutul încă dinainte să îl cunoască, din lucrurile pe care le împărtășesc sau din articolele scrise pe paginile lor profesionale.

Pentru a vedea beneficii în urma procesului terapeutic între client și terapeut trebuie să se formeze atât o relație cât și o alianță terapeutică între aceștia.

Clientul, odată ajuns în cabinet pentru prima întâlnire, sau în mediul online mai nou, este important să fie atent la cum se simte in relatie cu terapeutul respectiv, se simte inteles, sau simte ca este judecat, primește sfaturi directe si indicații sau explorează soluțiile/direcțiile potrivite împreună, se simte într-un mediu securizant sau la final pleacă confuz?

Beneficiile psihoterapiei posibile oricând

• Ameliorarea sau îmbunătățirea stării emoționale.
• Funcționare mai bună și mai sănătoasă a proceselor psihice.
• Funcționare mai bună și mai sănătoasă a corpului.
• Îmbunătățirea relațiilor.
• Creșterea calității vieții și a stării de bine.
• Ne ajută să avem claritate și să învățăm cum să gestionăm conflictele.
• Dezvoltăm abilități noi.
• Ne construim resurse interne și externe, ne dezvoltăm reziliența.

Factorii care predispun la burnout

Burnout-ul, indiferent de aria în care se manifestă, la muncă sau acasă (parental) apare în urma expunerii prelungite la stres și a trăirii interioare a persoanei că nu are resurse suficiente (interioare sau exterioare) pentru a putea ameliora acest stres.

Burnout-ul apare ca un simptom în urma traumatizării. De asemenea, pentru persoanele care trăiesc luni, ani la rând în starea de burnout, aceasta ajunge să fie în sine o experiență traumatizantă care îi întărește persoanei sentimentul de copleșeală, de vulnerabilitate, de lipsă a vitalității.

Această experiență este mai intensă când vorbim de burnout-ul parental întrucât este o situație din care părintele știe că nu are cum să iasă, comparativ cu burnout-ul la locul de muncă când persoana poate să își dea demisia.

Consecințele burnout-ului se văd asupra propriei persoane, epuizarea psihică, problemele de sănătate asociate cu un nivel de stres cronic cum ar fi bolile cardiovasculare, bolile autoimune, șamd, dar si probleme la nivelul sănătății mintale cum ar fi o stimă de sine scăzută, anxietate, depresie etc.

Și se mai pot vedea și în relațiile apropiate ale persoanei care este în burnout sau are un risc ridicat, mai ales când vorbim de burnoutul parental, relația de cuplu întâmpină dificultăți, apar conflictele, ideea de divorț, scăderea libidoului etc. Iar asupra copiilor consecințele pot crea situații traumatizante cum ar fi neglijarea, abuzul emotional, verbal sau chiar fizic și putem de asemenea vedea consecințe asupra stării de sănătate fizică și psihică a copiilor.

Primele semne care arată instalarea unui burnout

Într-o fază incipientă primul semn este supraaglomerarea cu lucruri de făcut. Persoanele predispuse la epuizare în primă fază se simt plini de energie, capabili să le facă pe toate, dornici să demonstreze că sunt în stare să le facă singuri pe toate, în același timp uită cu desăvârșire de ei, de nevoile lor, de pauzele de care orice om are nevoie.

În etapa a 2-a apare deja starea de oboseală, persoana începe să resimtă încărcătura tuturor lucrurilor pe care le are de făcut, stresul așteptărilor pe care și le-au setat singuri sau i-au lăsat pe alții să le pună pentru ei. Încep problemele legate de somn, nu mai mănâncă regulat, nivelul de energie este în scădere și încearcă să compenseze punându-și pe listă și mai multe lucruri de făcut.

Ulterior simptomele se cronicizează până în punctul în care părintele nu prea mai poate face diferența între simptomele unei tulburări și persoana sa, adică începe să se îndoiască de sine, să creadă că nu mai este bun ca părinte, că nu mai e capabil, stările de anxietate, depresie, atacuri de panică apar, apare hipervigilenta, comportamentele compulsive prin care încearcă să se deconecteze de momentul prezent și să găsească o eliberare – mâncat, seriale, social media, alcool, muncă etc.

Apar schimbări mari în nivelul de energie, la nivelul sistemului imunitar și vor vedea dezechilibre emoționale. Crește pofta de dulce sau de sărat, apar stările de nervozitate, iritabilitate, accese de furie, frică, gânduri compulsive.

În ultima fază a burnout-ului, adică în etapa 4 multe persoane sunt diagnosticate cu boli autoimune, dar încă nu se știe dacă burnout-ul este ceea ce declanșează un răspuns autoimun sau dacă simptomele unei boli autoimune sunt cele care ne pun în risc de burnout.
De asemenea poate apărea dorința de a pleca de acasă, visează cu ochii deschiși cum scapă dintr-o dată de toate greutățile și poate apărea și ideația suicidară.

Cât este de actual stresul și cum ar trebui gestionat

Cu persoanele cu care mă întâlnesc în practica mea observ un nivel de conștientizare mare al stresului, al factorilor de risc, alături de intenția și acțiunea de a aduce îmbunătățiri asupra calității propriei vieți.
Și în timpul liber când ies alături de fiica mea vă oameni care aleg să se relaxeze, care fac pauze de la muncă, care se îngrijesc de propriul corp și își acordă pauze. Totuși nu cred că îndeajuns de multe persoane fac asta, cel puțin nu îndeajuns de mulți părinți își iau timp pentru ei.

Pentru cei care conștientizează că mediul în care trăiesc este stresant și că au tendința de a se lăsa prinși în acest tumult este extrem de important să învețe cum să se relaxeze, cum să se echilibreze, să înțeleagă că sunt la fel de buni, de importanți și de capabili chiar și când își iau pauze, când se ocupă de ei și nu doar de muncă sau de copiii.
Și să lucreze cu specialiști atunci când simt că singuri nu reuseșesc să obțină aceste momente de relaxare și deconectare sau când simptomele epuizării sau a altor probleme le perturbă funcționalitatea.

Cum pot face față cel mai bine stresului mamele care se reîntorc la muncă

Întoarcerea la muncă a mamelor eu recomand să fie privită cel puțin de mame dacă nu și de angajatori dintr-o perspectivă mai empatică și cu un nivel de așteptări în concordanță cu realitatea fiecărei persoane.
Este foarte important să realizeze că cel puțin pentru câteva luni este o perioadă de tranziție, este normal ca reîntoarcerea în mediul profesional să fie complet diferită și de asemenea să accepte că cel puțin pentru început nu vor mai lucra la același nivel ca înainte.

Dacă există presiuni din partea angajatorului este important să nu cedeze sub povara acestora ci să discute pentru a găsi varianta cea mai potrivită pentru ambii, conform situației prezente.

Recomandări pentru menținerea echilibrului emoțional și psihic

In primul rand să urmeze și să implementeze un stil de viata sanatos si anume sa fie atenti la programul de somn, sa fie atenti sa aiba o alimentație nutritivă și sa se hidrateze. Sa nu uite ca pauzele sunt foarte importante indiferent ca scopul lor este sa fie sanatosi sau sa fie productivi.

Al 2-lea lucru important este sa fie atenti la corpul lor, sa fie prezenți in viata lor si sa fie constienti de ceea ce simt, de ceea ce trăiesc, de ceea ce li se intampla. Fiind prezenți si constienti in viata lor vor stii de ce anume au nevoie pentru a-si imbunatati starea.

Un instrument de lucru pe care eu il recomand cu toata increderea pentru a ajuta persoanele sa isi construiască aceasta busola interioara de prezenta si conștiență este psihoterapia, pentru ca de multe ori in urma experiențelor de viata oamenii ajung sa trăiască deconectați de propriul sine.

Ce lipsește încă în România la capitolul sănătate mintală

Cred ca încă lipsește componenta de educatie și de cunoaștere a drepturile personale ale fiecaruia și a importantei recunoașterii acestor drepturi sau chiar nevoile le-as spune.

Din punctul meu de vedere societatea în acest moment este destul de toxica, se promovează mesaje care pun presiune si întăresc acțiuni care nu promovează sanatatea mintală. Spre exemplu traim intr-o societate care promovează perfectionismul si este axata pe productivitate. Acest lucru sta la baza acestui număr crescut de persoane care ajuns in stari de epuizare sau de oboseala cronică.

Schimbarile trebuie sa apara atat din interiorul fiecarui individ care lucreaza cu propria persoana, care se aproprie de sinele sau si ceea ce este cu adevarat important pentru el sau ea, dar si la nivelul societății, prin reprezentații pe care ii avem, prin companiile multinaționale care să fie atente să creeze un mediu care sporește sanatatea mintala a fiecarui angajat.

Cum ajung oamenii la tine

Ajung la mine pe diverse căi, prin recomandările de la alți clienți, cu ajutorul platformelor Facebook și Instagram unde încerc să scriu pe cât de des pot cu scopul de a educa și de a oferi persoanelor interesate resurse sau pe site-ul web.