„Oameni de treabă”, ultimul film al regizorului Paul Negoescu, spune povestea lui Ilie, un bărbat trecut de prima tinerețe, singur și disperat într-un sat moldovenesc corupt la toate nivelurile. În acest rol îl vedem pe Iulian Postelnicu, care, pentru a se apropia de Ilie a încercat să îl înțeleagă, să-i descifreze istoria personală, fără etichete sau judecăți.
De fapt, acesta este procesul parcurs de Iulian în construcția fiecărui personaj nou, îl tratează ca și cum ar fi o persoană reală, pe care vrea să o cunoască foarte bine, chiar să îi acorde circumstanțe atenuante pentru deciziile greșite.
Din distribuția filmului mai fac parte: Vasile Muraru, Anghel Damian, Crina Semciuc, Daniel Busuioc, Vitalie Bichir și Oana Tudor.
„Am râs, mi-a fost milă de Ilie, l-am disprețuit, l-am înțeles după un timp. Eu dacă aș fi în situația lui, m-aș agăța de orice fir de păr, lucru pe care Ilie îl face. Tipul ăsta de delir, de gândire magică și wishful thinking mi se par tipice pentru un om care se află într-o situație din care nu prea mai vede nicio altă ieșire”
Iulian Postelnicu este actor și scenarist. A absolvit secția Actorie a UNATC, clasa profesorului Dem Rădulescu, promoția 2002. A scris scenarii pentru Divertis, Mondenii, Las Fierbinți. A jucat un rol consistent în filmul lui Radu Muntean, „Un etaj mai jos” și s-a remarcat în rolul principal din „Arest” regizat de Andrei Cohn, pentru care a câștigat premiul Gopo pentru Cel mai bun actor în rol principal (2020).
Povestește în continuare despre personajul său și despre experiența filmărilor la „Oameni de treabă”, unde i-a fost alături și fiul său, Luca. Filmul a primit mențiunea specială a juriului la Festivalul Internațional al Filmului Francofon de la Namur, iar Iulian a câștigat, în aceeași competiție, premiul pentru Cea mai bună interpretare.
”Oameni de treabă” se va vedea în avanpremieră la Les Films de Cannes a Bucarest (21-30 octombrie) și va intra în cinematografele din România din 25 noiembrie.
Contextul în care ai ajuns să lucrezi cu regizorul Paul Negoescu pentru ”Oameni de treabă”
Am fost chemat la casting de Florentina Bratfanof, care mi-a trimis scenariul; am citit acest scenariu pe nerăsuflate, în aceeași zi, mi s-a părut instat o poveste foarte bună, mi-a plăcut mult. Așa că pe loc am vrut să fac parte din toată povestea și i-am răspuns că vreau să vin, neapărat. Am primit secvențele pentru proba de casting și le-am pregătit cum am știut, dar mai low key, mai reținut ca exprimare. La casting m-am întâlnit pentru prima dată cu Paul Negoescu față în față.
Am dat castingul cu domnul Vasile Muraru, care joacă rolul primarului în film. Iar după ce-am făcut cum am făcut eu pe-acolo, Paul mi-a zis că sunt mult prea serios - el folosea exprimarea asta încercând să evite cumva să-mi spună că are nevoie de un personaj „mai prost” și era politicos în felul ăsta - până să înțeleg ce vrea, mi-a luat niște minute bune. Știam că personajul Ilie nu e cel mai deștept din lume, nu e vreun diamant, că filmul e în zona de comedie, și treptat m-am dus în direcția pe care o dorea el.
Nu lucrasem nimic împreună înainte cu Paul, văzusem doar „Două lozuri”, cu Papi (n.r. Alexandru Papadopol), care mă distrase mult. Cu Ana Drăghici lucrasem la Otto Barbarul unde ea a fost DOP și am colaborat foarte bine, m-am simțit foarte bine în compania echipei, dar cu Paul nu mai colaborasem, așadar, toate s-au legat de casting.
Mi-am dorit să iau acest casting și m-am temut că nu-l iau, așa că m-am bucurat mult pentru rol. O chestie care-a fost cumva norocul meu e că ei au amânat filmările pentru 2021; inițial filmul ar fi trebuit să se filmeze în 2020, avea deja o parte din casting făcut, dar din cauza pandemiei filmările au a fost amânate, a fost împins așadar și castingul final pentru primăvara lui 2021 și așa am ajuns să dau proba și să fac parte din proiect.
Credit foto: Horațiu Șovăială
Cum a decurs colaborarea dintre voi
Păi, cred că a fost întâlnire fericită din ambele puncte de vedere. Din punct de vedere creativ, din discuțiile cu Paul și din interacțiunea asta simplă, de zi cu zi, începând chiar de la casting, s-au legat lucrurile. E foarte plăcut să descoperi, în cazul fericit, cum s-a întâmplat aici, că ai de-a face cu un om cu aceleași valori, gusturi, că-i plac aceleași filme, același tip de poveste, că râdem la aceleași lucruri și asta iarăși mi se pare un lucru important, să dai de cineva care simte ca tine. Pentru că, dacă faceți împreună o ciorbă și unul o mănâncă prea sărată și altul fără sare, nu prea iese ce trebuie.
Iar din punct de vedere uman, eu sunt atât de bucuros că am un prieten bun în plus, încât și dacă nu ieșea filmul bine, tot mă simțeam câștigat. Împreună am avut libertate, în niște limite ale povești, și am prins încredere în el, auzind indicațiile și văzând dublele, arătându-mi el pe filmare ce și cum, m-am simțit foarte protejat. Ca actor nu te vezi și ai nevoie de cineva care „să-ți dea peste mână” sau „să-ți taie unghiile dacă sunt prea lungi și ies din cadru”, ai nevoie de cineva în care să ai încredere și am avut încredere în Paul și în Ana și am mare încredere în ei în continuare.
Am încă un prieten și o poveste de care sunt mândru.
Ce te-a atras din scenariu
Actor fiind, m-a atras rolul principal, dar aici uneori e cu schepsis, că te poate atrage un rol principal doar pentru că e principal, dar dacă nu e ok, mai bine nu te bagi; în cazul ăsta toată povestea îți dă loc să te desfășori, să arăți ce știi și ce poți să faci și n-are cum să nu te atragă povestea ca actor. Apoi, ca cititor, spectator, receptor al ei, povestea este pe gustul meu, amestecul ăsta de comic, de ridicol și de violență, asta m-a atras din prima, îmi place mult și sper să fie la fel receptate de spectatori. Bag mâna în foc că o le facă multora plăcere.
Ilie, personajul tău din ”Oameni de treabă”
Am râs, mi-a fost milă de Ilie, m-a enervat, l-am disprețuit, l-am înțeles după un timp.
Ilie este un ins singur, la jumătatea vieții, nu are nimic, nu are pe nimeni, e în derută, e un tip disperat, un om care realizează că nu mai are timp să fie ce și cum visează. Eu dacă aș fi în situația lui - și uneori mă și simt așa - aș fi disperat, m-aș agăța de orice fir de păr, lucru pe care Ilie îl face. Tipul ăsta de delir, de gândire magică și wishful thinking mi se par tipice pentru un om care se află într-o situație din care nu prea mai vede nicio altă ieșire. E singur, laș, leneș, cel puțin naiv și poate că nu ți l-ai dori prieten.
E un amestec de victimă și agresor, ceva destul de comun, de altfel. Asta nu-i scuză ignoranța și lașitatea, deși poți găsi o explicație, dar nu-i scuză faptele, din punctul meu de vedere, sau lipsa faptelor - pentru că el ar trebui să-și facă datoria, să-și facă bine meseria, până la capăt.
„Oameni de treabă” e un titlu ironic și e bine că e așa. Omul ăsta, Ilie, nu face ceea ce ar trebui să facă, iar în final face o tâmpenie mai mare decât el, dar nu dintr-un spirit civic sau dintr-un simț al datoriei, ci din disperare, la băutură, fix când îi pleacă de sub ochi orice speranță.
Ce ți-a fost cel mai greu să faci în rolul ăsta
Pentru că încerc să particip doar în proiecte în care îmi face plăcere să lucrez, nu mi-a fost deloc greu, totul a fost foarte plăcut pentru mine. Sau nu, mint. :) Mna, mi-aș fi dorit uneori o rulotă la filmare :)
Am avut puțin timp practic de filmare, vreo 20 și ceva de zile, rupte din cauza vremii. Echipa a făcut tot posibilul să ne asigure, cu resursele aproape inexistente, tot confortul. Chiar dacă n-am avut o rulotă pentru actori, am fost inspirat să cer un șezlong din acela pentru pescuit, pe care-l mai întindeam între duble pe unde eram, deci ăsta a fost singurul lucru, să zic, greu. :)
Procesul de lucru prin care te apropii de personajele pe care le joci
Citesc, încerc să aflu istoria și motivațiile omului, apoi le povestesc.
Încerc să nu fac diferența dintre personaj și persoană, adică tratez personajul ca și cum ar fi o persoană care a existat sau există în realitate și încerc să o cunosc, să o înțeleg, fără etichete, să mă focalizez pe istoria ei și cauzele pentru care se comportă cum o face. Încerc să aflu contextul, din lecturi, din discuțiile cu regizorul. Astfel, în mod automat îți dai seama că tu, fiind într-o situație similară, te-ai comporta destul de aproape. Filmul nu ține de actor, ci de o întreagă echipă și de asta e importantă consultarea.
Cele mai importante indicații regizorale pe platou la ”Oameni de treabă”
„Fii un pic mai prost”, asta a fost indicația pe care am primit-o la casting. La filmare au fost indicații tehnice. „Mai la dreapta, mai lent, vezi că ridici ciudat din sprânceană și e nașpa. Da? Na, vino să vezi”. În rest, am învățat pe pielea mea să caut să lucrez numai cu oameni cu care am valori și gusturi comune.
Experiența de a filma cu fiul tău
Luca e un băiat extraordinar de relaxat și sper să rămână așa. Mi se pare că e comunicativ în ce privește emoțiile pe care le are, așa că nici el n-a avut niciun stres, nici eu. M-am bucurat în primul rând că a venit pe platou, pentru că nu-l mai văzusem de vreo două săptămâni și îmi era foarte dor de el. În rest, pe la filmări a fost cât se poate de ca orice altă zi, pentru noi. El nu se gândește să se facă actor, ceea ce pentru mine e o bucurie, e mai interesat de partea materială: cât se ia pe ziua de filmare, când primesc banii… :)
Dintre întâmplările de pe platou
Țin minte doar că începuseră colegii din echipă să spună chestia asta „Uăi, Cluci, cine l-o găsit, tu? fimei-sa”, toți se distrau cu replica asta, pe seama accentului, era pitoresc. :) Erau zile când numai asta auzeai pe platou.
Cu ce speri să rămână oamenii care văd filmul
Sper să le facă plăcere filmul, să iasă senini de acolo și să vadă că sunt într-o situație mai bună decât cea în care se află Ilie. Să aibă așadar o stare de bine și cu un pic de drag de Ilie, dar puțin, că nu merită mai mult, e un ins pe care nu poți pune bază. Sper să aprecieze ce am lucrat acolo.
Criticile și părerile citite sau auzite până acum
Majoritar am primit păreri pozitive, le-a plăcut multora. Dar astea sunt cele exprimate, criticile de regulă nu sunt adresate în față, ar trebui să te îmbeți serios ca să îți spună oamenii ce cred ei de fapt, să ajungă să te întrebe lucruri de genul „ce te tot lauzi cu filmul ăla?”.
Am primit și genul de răspuns direct și politicos în sensul invers, adică mi-a spus cineva că filmul nu e pe gustul lui și din ce motive, la obiect, dar vorbim aici doar o chestiune de gust, de preferințe, de locul în care se află fiecare în viață, de tipul de povești la care ești mai receptiv, fiindcă pe unele le primești mai ușor, altele se lovesc de tine ca de o stâncă.
Cronicile de până acum sună bine.
2022 pentru tine
A fost un an destul de activ, n-a fost greu deloc din punct de vedere profesional, prin urmare n-am avut provocări sau momente neobișnuite, am trăit totul cu plăcere.
Ce urmează până la finalul anului
Anul ăsta nu mai am alte proiecte ca actor. Sunt deschis colaborărilor, aștept propuneri!
Urmează doar să mai scriu câte ceva cu Leonid Doni pentru serialul „Las Fierbinți”, să finalizez, sper, un scenariu de lungmetraj și poate îmi mai trece și altceva prin cap. Sper să vină lumea la cinema din 25 noiembrie, să vadă „Oameni de treabă”, cu care sper să ajungem, împreună cu echipa, și în cateva orașe din Moldova, să stăm de vorbă cu publicul.
