10 expoziții, 5 workshop-uri, 6 zile de TALK. Expoziții de afișe, cărți și ilustrații editoriale, workshopuri de caligrafie și desen, discuții despre design, branding, grafică urbană sau lettering. Graphic Days are loc între 1 și 15 octombrie la București și se declară primul talmeș-balmeș cu lucruri bune și interacțiune concretă, aplicată, care aduce împreună breasla graficienilor. Ciprian Isac, Cofondator al Atelierului de grafică și Stre-curator Bucharest Graphic Days, spune că se gândește la un astfel de eveniment de 17 ani și, iată, a venit și momentul lui.
Cred că ne lipsește interacțiunea mai aplicată, mai concretă, mai profesională. Trăim în timpul în care aproape totul e construit pe “socializare”. Pe cât sunt de fascinat de fenomen pe atât de mult m-am săturat, spune Ciprian.
Vorbim cu el în rândurile de mai jos despre ce se va întâmpla în următoarele două săptămâni la Graphic Days, cum a fost organizarea și selecția invitaților și ce crede el că e nevoie cel mai mult în comunitatea creativă de la noi.
Povestea Graphic Days
M-am gândit să fac ceva prin 2019, chiar am trimis prezentarea mea de atunci unui operator cultural în vederea obținerii un spațiu mai mare de expunere. Nu am avut succes. Mi s-a spus că există scenă pentru așa ceva și că nu merita făcut ceva nou. Exista, sigur, un eveniment care aloca graficii destui metri pătrați, pe care l-am adorat ani buni și de la care am învățat multe lucruri, însă eu simțeam că breasla noastră a graficienilor ar putea agrega un eveniment propriu, că în sfârșit, după ani buni, puteam ieși cu ceva la interval, având propria vitrină.
Din ce nevoie a pornit
Cred că dintr-o combinație: nevoia de evaluarea cu cea de interacțiune. Scriam în comunicatul de presă de ce evit pe cât pot cuvântul festival când vorbesc de eventul nostru: întâi trebuie să evalueazi, să vezi ce produs ai, să-l scoți la lumină, apoi să aprinzi artificiile. Niciodată invers.
Pe de altă parte cred că ne lipsește interacțiunea mai aplicată, mai concretă, mai profesională. Trăim în timpul în care aproape totul e construit pe “socializare”. Pe cât sunt de fascinat de fenomen pe atât de mult m-am săturat. Ieșim pe wall-uri, la vernisaje, la proteste (când ieșeam), ne administrăm banalități, ne hlizim puțin și apoi ne reîntoarcem în habitatele noastre, cu același damf, cu aceleași nevoi, la aceași traectorie imperturbabilă. Dar cu iluzia unei relații, unei conexiuni.
Peste ce am scris mai sus, mai adăugați o reminiscență ardelenească, de-ale mele, total pierzantă, care îmi spune mereu că dacă nu sunt mulțumit de ce există, poate că ar trebui să am “lucrul meu".
Organizarea
Cred că a fost un drum cu un amestec obișnuit celor care au apucături din astea: entuziasm mult, inconștiență, evaluări permanente, perseverență, anduranță, surprize, confirmări etc. Multe stări, unele bune, altele contradictorii, altele enervante. Cumperi domeniul web, creezi adresele de mail, te bucuri de parcă ți-ai luat teren pe malul mării apoi scri 5000 de mailuri și te întrebi de 200 de ori de ce naiba a trebui să începi asta…
Partea cea mai grea se consumă acum, pentru că mi-ar mai trebui două săptămâni și mai am câteva zile...
Obstacole de logistică
Nici nu știu dacă pot să le numesc așa. Obstacolele opresc drumul, eu am avut, pe deoparte, multe check in points cu oameni/ instituții cu care am mai interacționat și cu care bănuiam că va ieși ceva și pe de-o parte jaloane printre care m-am strecurat în permanență. În mod ironic mă semnez stre-curator. Pentru că eu nu am atins nivelul unui curatoriat bun, având altă meserie, și pentru că nu aș vrea să îngroș rândurile celor care deși se numesc curatori cam habar nu au ce înseamnă asta.
Nu știu dacă am învățat ceva nou. Cred că mai degrabă am aprofundat ce știam deja, că trebuie să aloci timp lucrurilor, că unele ritmuri pot fi mărite, unele nu (orice ai face), că fierul trebuie bătut cât e cald, cu lovituri mici și multe.
Aproape de start: va fi așa cum ați vrut?
Au ieșit multe din lucrurile pe care ni le-am dorit. Probabil că instinctiv am ales ceva ce credeam că putem face. Ne-am dorit expoziții, workshop, discuții, le avem pe toate trei. 10 expoziții, 5 workshop-uri, 6 zile de TALK.
Ne-am dorit colaborare cu institutele culturale active, ne-a ieșit admirabil.
Ne-am dorit să aducem oameni din alte zone de activitate conexe, din alte orașe, din alte țări. Se va întâmpla asta, avem invitați din UX Design, din branding, din arhitectură, din Cluj, Timișoara, Leipzig, Warsovia, Poznan.
Ne-am dorit expoziție de carte ilustrată și premiată, le avem.
Am lansat Call for entries, ne-am dorit participare internațională. S-au înscris sute de lucrări din toată lumea. Ne-am dorit și o componentă practică, educativă, avem workshop-uri.
Cred că am reușit să pornim ca o vitrină frecventabilă în ambele fețe ale geamului.
Nu spun acum ce nu ne-a ieșit.
Să știe toată lumea: Ce se întâmplă la Graphic Days
Am pomenit unele mai sus, sunt trei categorii mari: Expoziții, Workshop, Talk. Nu aș alege neapărat niște highlight-uri, fiecare e special în felul lui, aș pomeni însă invitații noștri din afara Bucureștiului, țării.
– Ryszard Kaja – afiș polonez Plaka Polska
– The World After – afiș tematic – de la Poster Territory – California
– Expo Bosnian War Posters – Daoud Sarhandi
– Anna Benczédi Talk Ilustrație – Cluj
– Raz Burciu, Nicoleta Oarga - Talk Ux Design
– Rudolf Graef – arhitect Timișoara
– Renia Maj din Polonia – Workshop atelier de literă urbană
– workshop caligrafie, Ovidiu Hrin, Timișoara
– Agata Kulczyk și Marcin Markowski de la Universitatea de Arte Magdalena Abakanowicz din Poznań – Workshop de poster
– Jakob Gleisberg și Hendrik Möller – Talk branding
Vă invit să vedeți programul complet aici.
Cum ați ales evenimentele & invitații
Am ales mulți oameni pe care îi cunoașteam, mulți pe care îi urmărim și alții cu totul noi. Am avut mulți ani pe blogul nostru GraphicFront.ro/blog o rubrică numită Guild Report, în care am invitat graficieni din mai multe zone să ne facă un mic raport anual. Prin urmare aveam o mică arhivă de nume, date, trăiri, acumulată în ani de zile. Apoi au fost cei cu care ne-am atins în diverse feluri de-a lungul timpului, în studioul nostru, prieteni, clienți, colaboratori, furnizori. Practic am început lucrul la acest eveniment acum 17 ani când am pornit Atelierul de Grafică.
Publicul
Ne-am dorit să avem mai multe categorii de oameni, pentru că avem un conținut destul de divers, care poate fi consumat chiar dacă nu faci parte din din breaslă. Nu știu cât am reușit asta pentru că nu am avut foarte mult timp și resurse pentru promovare. E posibil deci ca mulți dintre cei care vor veni să fie dintr-ai noștri. Ceea e nu e deloc rău.
Workshop de caligrafie organizat de Atelierul de Grafică
Cum vezi tu comunitatea creativă din Romania
Am văzut atâtea forme de creativitate și într-atâtea locuri, uneori prezentă la oameni care care nu știu că sunt creativi și uneori absentă la oameni care-și pun creativitatea la rever, încât m-aș abține să dau un răspuns. E forma mea de fascinație și de respect în fața unei dimensiuni în continuă mișcare, greu de cuprins, analizat. Oricât am vorbi despre asta nu e suficient și orice evaluare nu poate decât parțială deci deloc exhaustivă. Cum delimitezi creativitatea, care e reședința ei? Cred că mă enervează tocmai terminologiile inventate, puțin fondate, menite doar să construiască un limbaj prețios și concepte de succes.
De ce crezi că e nevoie
Dacă e să mă refer doar la ce cred că mă pricep, aș spune că e nevoie de educație vizuală masivă. Tot pe mai multe direcții: una nouă, proaspătă, adecvată noilor cerințe, nevoi, limbaje de comunicare etc. Alta pe clarificarea și aprofundarea noțiunilor de specialitate și conexe. Poate vom înceta astfel să asociem grafica cu desenul în peniță și să confundăm editura cu tipografia.
Trenduri în design în 2022
La fel, e o discuție interminabilă. Design, fie că e de carte sau de produs, înseamnă pe lângă idee, realizare și serie, tiraj. Designul e prezent atunci când ai un raport bun între compenentele produsului: idee, realizare, cost de producție, cost de vânzare, absorbție a pieței și câte or mai fi. Cine stabilește trendul în design, veioza într-un exemplar, care costă 2000 de Eu, făcută într-un atelier mic, sau cahlele și faianța de la Mediaș, Cluj din marile fabrici, care se vând fără număr peste tot prin lume? Cartea în 10 exemplare la tipar digital sau poliroamele și humanitasele în mii și mii de exemplare? Există vreo statistică făcută pe tema asta, sau vreun evenimente barometru care să măsoare cum trebuie produsele interne în fiecare an și să ne dea niște indicatori buni? Nu cunosc. Poate că există și nu le știu eu. Deci mai bine mă abțin.
