Andrei Bratu este actor, improvizator si trainer autorizat de improvizatie. A terminat UNATC in 2010, insa, de-a lungul timpului, a avut diverse meserii printre care: a fost sase ani manager al Asociatiei culturale Teatrul Vienez de Copii din Bucuresti, coordonator de voluntari la Fundatia Hospice Casa Sperantei, trainer, profesor de teatru clasic si improvizatie teatrala pentru copii si adulti, improvizator si regizor de spectacole de improvizatie sau magician.
Piesa improvizata functioneaza ca o piesa de teatru, insa personajele conturate, relatiile dintre ele, dorintele lor, scenele in care joaca, naratiunea si intregul scenariu sunt construite alaturi de colegii cu care joci, in fata publicului. Ce repetam noi asiduu inainte sunt tehnici si metode care sa ne ajute sa construim totul pe loc, in orice situatie.
In prezent, este managerul general al teatrului de improvizatie Improteca, din Bucuresti, iar recent a participat la !MPRO, Festivalul National de Improvizatie, unde a regizat spectacolul De Poetica Motus. Spune ca impovizatia l-a ajutat mult in cariera, atat ca actor, dar si in dobandirea altor skill-uri in viata personala. Recomanda sa vedem orice spectacol de improvizatie, pentru ca mereu e cate ceva de invatat.
Start impro
Am inceput sa invat despre improvizatie in 2009, participand la cursurile din cadrul facultatii UNATC, sustinute de Mihaela Sirbu, tocmai pentru ca simteam ca e ceva de care am mare nevoie pentru a fi un actor complet. Nu imi dadeam seama atunci ca improvizatia avea sa ma transforme intr-o versiune mai buna a mea. Eram un actor care avea nevoie sa fie in controlul situatiei, iar orice deviatie de la traseul bine stabilit ma dadea peste cap. In mod curios, ceva ce imi lipsea – spontaneitatea – a ajuns sa devina astazi atuul meu. M-am indragostit repede de acest tip de arta teatrala. Am intrat in trupa Noua, la vremea aceea prima trupa de longform improv din tara. Era S.F. pentru publicul romanesc, dar noi ne-am distrat si am ramas cu multe amintiri placute si prietenii. Nu stiu daca ne dadeam seama cat de revolutionar era ce faceam atunci.
Apoi, am infiintat trupa St. Art si Toaster, iar ulterior scoala de de improvizatie Hai Impro, cu care am participat la multe festivaluri de profil din Europa. Hai Impro este un brand care s-a transformat in Improteca de astazi.
In prezent, timpul mi-l impart intre sarcini administrative pentru Improteca, predare de cursuri, festivaluri, piese de improvizatie si de teatru clasic, dar si regizarea de spectacole de teatru clasic si mai ales improvizatie.
Unde se poate invata
Improvizatia este o forma de arta teatrala, care devine din ce in ce mai populara, inclusiv in Romania. Este, de regula, teatru de comedie, care se aseamana foarte mult cu teatrul clasic, insa lipsesc elementele fixe - precum scenariu si personaje - si repetate asiduu inainte – totul in improvizatie este facut pe loc, pornind de la sugestia data de public. Piesa improvizata functioneaza ca o piesa de teatru, insa personajele conturate, relatiile dintre ele, dorintele lor, scenele in care joaca, naratiunea si intregul scenariu sunt construite alaturi de colegii cu care joci, in fata publicului. Ce repetam noi asiduu inainte sunt tehnici si metode care sa ne ajute sa construim totul pe loc, in orice situatie. De asemenea, o alta caracteristica esentiala a improvizatiei este faptul ca, chiar daca aceeasi trupa joaca acelasi format in aceeasi zi, povestile reprezentate pe scena vor fi de fiecare data complet diferite, si nu doar la nivelul interpretarii, ci vor fi cu totul alte personaje, alte povesti, alte relatii, alte conflicte. Exista doar sabloane in care „turnam“ continutul narativ, iar ele pot fi formatul predefinit sau regulile de la care incepem un joc, o scena, sau o piesa.
Un spectacol de improv foarte bine jucat emotioneaza la fel ca o scena de teatru clasic. In acelasi timp, beneficiile celor care joaca teatru de improvizatie sunt multiple. Ascultarea activa, lucrul cu emotiile, spontaneitatea, depasirea fricilor, creativitatea si umorul sunt doar cateva din lucrurile pe care le exersezi mereu, le iei cu tine acasa, si le poti folosi din plin in viata de zi cu zi.
Referitor la unde poate fi invatata, sunt mai multe scoli in tara, Improteca este doar una dintre ele. Recomand cursurile de improvizatie cu un profesor cu multa experienta si referinte bune, indiferent de numele scolii. Convingerea mea este ca, pana a te urca pe scena si a improviza efectiv, e important sa-ti invingi multe frici si sa spargi ziduri ridicate din nevoia de a supravietui intr-o societate care inca nu stie ce sa faca cu oamenii creativi si liberi.
Concret in cazul formarii mele, eu mi-am construit baza in facultate, apoi in cadrul repetitiilor din trupa Noua, sub indrumarea regizorului Radu Dragomirescu. Procesul a fost complex si, dupa mai mult de 13 ani, continui sa invat alaturi de trupe si improvizatori cu care lucrez. Mi se pare fascinant cat de multe ai de castigat si invatat daca esti deschis.
Cat de mult te-a ajutat in cariera improvizatia
Aici intram intr-o zona esentiala a improvizatiei, cea de dezvoltare personala. La cursurile mele, am lucrat cu adulti si copii, care au depasit frici enorme, adanc inradacinate in comportamentul lor. De-a lungul timpului, am avut multe cazuri fericite de oameni care vorbesc acum cu multa incredere in prezentari importante, care nu se mai lasa doborati de un feedback negativ, care pot rezolva probleme cu incredere, fara sa aiba controlul absolut sau sa stie pas cu pas ce urmeaza sa se intample, care asculta cu adevarat si evita astfel multe conflicte inutile, care construiesc in echipa, avand incredere ca proiectul va fi pe maini bune. Asta face improvizatia, ne invata sa ascultam activ, sa lasam fricile, teama de ridicol, sa intelegem prin ce trece celalalt, sa ne adaptam rapid la orice schimbare apare in drumul nostru, sa fim vulnerabili si sa vedem cata putere este in aceasta stare. Improvizatia inseamna sa asculti - poti intra intr-o scena cu o idee si sa fie nevoie sa te adaptezi rapid, pentru ca partenerul de scena a introdus deja cu totul alta idee. Daca esti blocat in ideile tale, daca nu esti foarte deschis si nu te adaptezi rapid, daca ai nevoie ca tu sa stralucesti in orice scena, este foarte greu sa improvizezi. Partea buna e ca totul se invata.
Si pe mine improvizatia m-a ajutat enorm in cariera de actor. Pot juca destul de relaxat personaje si nu ma mai crispeaza procesul de lucru in preajma unui regizor consacrat. Nu ma mai sperie procesul creativ, nu ma mai demotiveaza greselile, si sunt increzator ca sunt destul de talentat si creativ sa pot face aproape orice imi doresc pe scena.
De asemenea, improvizatia m-a ajutat si in alte domenii, in special in activitatile care presupun interactiune umana. Cred ca am dobandit skill-uri foarte utile, pe care l-am folosit din plin in meseria de coordonator, manager, trainer si antreprenor.
Din ce in ce mai multi terapeuti inteleg beneficiile cursurilor de improvizatie pentru dezvoltarea personala, si recomanda, spre bucuria noastra, multor pacienti sa incerce improvizatia, fie ca ajung sa isi descopere o pasiune si sa devina profesionisti, cum se intampla des, sau ca doresc sa scape de piedici si blocaje emotionale.
De asemenea, teambuilding-urile sustinute de traineri autorizati de improvizatie sunt foarte cautate. Folosind jocuri si tehnici de actorie si improvizatie, personalizate pe problemele identificate de manageri, noi am avut multe ateliere foarte reusite.
Am incredere ca rezultatele fantastice obtinute la cursuri si ateliere vor fi argumente valide pentru un public din ce in ce mai larg.
Cum e sa fii trainer de improvizatie
Sa fii un trainer bun inseamna sa inveti constant. Si este extrem de frumos, mai ales ca se vad rezultatele destul de rapid, iar asta pe mine ma ajuta sa ma simt implinit din punct de vedere profesional.
In acelasi timp, inseamna o responsabilitate enorma, pentru ca intelegi impactul pe care il ai in dezvoltarea altor persoane. Poti fi un improvizator excelent, dar un trainer mai putin bun, pentru ca poate nu ai disponibilitatea emotionala necesara, rabdarea sau deschiderea sa lucrezi cu oamenii. Lucrul cu copiii mici e total diferit fata de cel cu adolescentii sau cu adultii. De asemenea, intr-o singura grupa poti avea cursanti care vor sa devina improvizatori profesionisti si sunt gata sa se deschida si sa fie vulnerabili, iar altii care vin pentru dezvoltare personala, insa au inca blocaje mari in spate. Cred ca uneori poti fi si un fel de parinte, terapeut, profesor, prieten, trainer, cate putin din fiecare, si iti inveti rolul alaturi de cursantii tai. Asa cum exista pretentia sa avem cursanti foarte deschisi, asa trebuie sa fim si noi extrem de sinceri cu noi, sa ne privim toate oglinzile, si sa ne adaptam la nevoile fiecarui cursant. E nevoie de multa dedicare, rabdare, si maxim de implicare si atentie. Nu suntem chirurgi, dar lucram cu oameni, cu sensibilitati si experiente, si e foarte important sa le acordam toata atentia de care au nevoie pentru a vedea cu adevarat progresul, adica depasirea limitelor.
La urma urmei, oamenii vor sa evolueze si treaba noastra este sa ii ajutam prin construirea contextului potrivit, pentru ca ei sa aiba parte de o experienta cat mai buna si sa se poata dezvolta in ritmul lor.
Degeaba suntem noi extraordinari si foarte cool pe scena, daca la cursuri nu avem rabdare si implicarea maxima.
Tehnici pe care le folosesti
O tehnica elementara ar fi sa practice acceptarea. Auzim mereu in improvizatie despre conceptul de ‘’da, si’’, adica „da“, accept ce ai spus tu, nu insist sa imi impun ideile mele, iar contributia mea in scena va fi un „si“, adica adaug continut narativ care sa imbogateasca si sa ajute contextul deja definit anterior de ceilalti.
O alta tehnica de baza este ascultarea. Poate parea banal, dar prin natura formei teatrale pe care o practicam, avem nevoie sa construim pe loc. Este dificil, mai ales la inceput, sa te concentrezi sa construiesti personaje si o naratiune coerenta, dar in acelasi timp sa asculti atent ce a spus deja celalat in scena si sa intelegi unde doreste sa ajunga. Altfel, risti sa negi tot ce a facut celalalt.
De aici avem baza pe care sa construim mai departe, pas cu pas.
De unde iti iei inspiratia
Din punctul asta de vedere, noi, improvizatorii suntem niste fericiti! Avand in vedere faptul ca improvizam, nu ajungem niciodata in pana de idei, pentru ca suntem foarte deschisi, iar orice sugestie deschide o varietate enorma de posibilitati de personaje si scene. Chiar si in cazul extrem in care sa spunem ca ai un blocaj, nu esti singur! Ai colegi de scena, public, mediu, si deschiderea care te ajuta sa te inspiri si sa dezvolti o scena de impro. Daca te intorci la principiile de baza din impro, nu are cum sa fie ceva nepotrivit sau de nedorit.
Reactia publicului
Depinde de natura spectacolului si de cum este jucat. In primul rand, teatrul de improvizatie este interactiv, deci publicul este cu noi in fiecare moment, iar asta se simte si, mai ales, se aude. Deci o prima diferenta ar fi ca publicul este mult mai implicat in spectacol. El decide, alaturi de noi, cum va decurge spectacolul. In unele formate, luam oameni din public pe scena si jucam alaturi de ei. Mai mult sau mai putin, publicul este foarte implicat intr-un spectacol de improvizatie. In al doilea rand, spectatorii revin de mai multe ori la acealeasi spectacole, pentru ca ele sunt mereu altfel. Si in cazul teatrului clasic fiecare reprezentare este unica si trebuie traita din plin, dar la impro, schimbarea este una radicala, in sensul ca nu mai ramane nimic din povestea de data trecuta – avem alte fire narative, alte personaje, alta durata a spectacolului, alte conflicte, alt deznodamant, practic, alt spectacol, cu exceptia unor reguli initiale, precum formatul sau regulile jocului. Insa avem si multe cerinte similare cu cele ale unui spectacol de teatru clasic. Publicul isi doreste sa simta energie reala, personaje cu care sa empatizeze, si povesti corente, jucate cat mai bine posibil. Este foarte important ca spectacolul sa fie bine jucat, ca actorii sa fie 100% pe scena, si sa livreze un spectacol cat mai bun. Pretentia unui standard inalt este comuna celor doua forme teatrale, iar ea trebuie permanent sustinuta. E important ca publicul sa fie impresionat de ce a vazut in spectacolul tau, sa plece cu o energie buna acasa, si sa isi doreasca sa se mai intoarca.
Spectacolul de anul acesta de la !MPRO
O sa incep prin cateva cuvinte despre spectacolul de anul acesta din cadrul festivalului national de improvizatie. Am lucrat la un spectacol sincretic, in care am integrat poezie, teatru gest, muzica si improvizatie. E vorba de un moment realizat alaturi de tineri actori entuziasti, care, desi nu au experienta in teatrul de improvizatie, face acest spectacol sa fie unul deosebit, plin de prospetime si o energie foarte frumoasa. E un proiect realizat cu mult drag si entuziasm si asta s-a vazut si pe scena. De asemenea, sper ca si atmosfera repetitiilor sa fie transmisa in spectacolele ce vor urma, pentru ca am noroc de o echipa minunata, formata din Miruna Ușurelu, Aurelian Culea, Răzvan Bratu, Alexandra Pribeagu, Dima Țui și Bohor Nicholas – alaturi de ei am construit acest spectacol, iar inspiratia ne-o luam din pasiunea fiecaruia.
Despre spectacolele in care am mai jucat de-a lungul timpului, pe langa spectacolele deosebite, jucate alaturi de trupa Urban Impro, din care fac parte de foarte multi ani, si care organizeaza battle-uri incredibile, joc constant alaturi de colegul meu de la teatrul de improvizatie Improteca, Iulian Sfircea, in Doi La Sol, un duo muzical, in care suntem acompaniati de Vlad Pasencu. De asemenea, am norocul sa joc alaturi de cea mai buna improvizatoare din tara, Mihaela Georgescu si minunata pictorita Lavinia Falcan, o artista desavarsita, cu o experienta enorma, in spectacolul sincretic Pain7ed scenes. Si aici imbinam improvizatia cu pictura live, si am construit un astfel proiect unic pe scena romaneasca. Apoi, joc in spectacolul de improv Singur-Singurel, un one man show muzical, alaturi de Vlad Pasencu la pian, iar in perioada recenta, joc si in piese de teatru clasic si regizez cu mult drag piese de improvizatie si teatru clasic.
Spectacolele tale preferate de improvizatie
Le recomand pe toate! Cat mai multe, pentru ca mereu avem de invatat. Recomand insistent si improvizatia din afara Romaniei, prin participarea la festivalurile internationale de improvizatie, pe care o consider o lectie incredibila.
Editia !MPRO fest 2022
Sper ca actorii cu care am lucrat au fost inspirati de spectacolul jucat, sa il joace des si sa ne intalnim cat mai des unii cu altii. Sper ca improvizatia sa le dea multa incredere si libertate, si sa isi dea seama din nou si din nou, ca sunt incredibili.
Imi doresc, de asemenea, ca noi, comunitatea de improvizatie, sa ne apropiem din ce in ce mai mult si sa ne deschidem portile pentru a construi proiecte valoroase.
Sper ca publicul nostru a fost inspirat de spectacole, si ca s-a bucurat din plin de experientele pe care improvizatia le ofera.
Un sfat pentru cei care acum incep lucrul cu improvizatia
Sa aiba incredere! Lumea improvizatiei este incredibila, cu oameni deosebiti. Sa caute pana gasesc oamenii potriviti, care sa le ofere experienta de care ei au nevoie. Suntem foarte diferiti, iar asta este minunat! De asemenea, sa vina la cat mai multe spectacole si evenimente!
