Cu regizorul Octav Chelaru se mai întâlnise la filmările pentru ”Două lozuri”, făcea parte din echipa creativă a filmului și au colaborat excelent. În cea de-a doua întâlnire artistică, Alexandru Papadopol l-a cunoscut ca regizor al filmului ”Balaur” și s-au înțeles din nou foarte bine.
Lungmetrajul de debut al lui Octav Chelaru, inspirat din fapte reale, expune povestea Ecaterinei (Mălina Manovici) profesoară de religie și soție de preot, care se aventurează într-o relație extraconjugală cu Iuliu (Sergiu Smerea) unul dintre elevii săi. De cealaltă parte se află Dragoș, preotul înșelat, care poate fi perceput atât ca victimă, cât și ca agresor. Iar pentru Alexandru Papadopol, cel care îl interpretează, una dintre provocări a fost tocmai să nu îl judece, ci să îl înțeleagă. Ba chiar să empatizeze cu el.
"Eu l-am perceput ca pe un bărbat între două vârste, strivit emoțional de mamă în copilărie. M-a impresionat credința lui greșită că este infailibil ca persoana privată, doar pentru că este preot, deci reprezintă, fără doar și poate, o autoritate morală. Viața i-a dovedit că s-a înșelat destul de tare".
Alexandru Papadopol poveștește în continuare despre experiența trăită la filmările pentru ”Balaur” și despre personajul său, preotul Dragoș. Filmul rulează în cinematografele din toată țara din 9 septembrie.
În distribuția filmului ”Balaur”
Contextul a fost unul clasic, si anume, am fost chemat la casting. Octav Chelaru (regizorul) și Domnica Cârciumarul (directorul de casting) făcuseră o listă de actori, pe care cu onoare m-am regăsit și eu. După care au urmat probe cu alți actori chemați pentru alte roluri. De cele mai multe ori m-am văzut cu actorii care trebuiau să îi interpreteze pe Ecaterina și Florin, respectiv soția mea și copilul meu.
Totul trebuia potrivit în așa fel încât aceștia împreună cu mine să putem alcătui o familie în film, care să pară credibilă. Pe de altă parte, alegerea celor care joacă în film este un lucru vital pentru un regizor, un element primordial, tocmai pentru că orice indicație, orice inițiativă trebuie tradusă la filmare prin actor și, de aceea, încrederea în disponibilitățile acestuia din urmă trebuie să fie totală.
Cum a decurs această colaborare creativă
Cu Octav mă cunoșteam încă din timpul filmărilor de la “Două Lozuri”, el făcând parte din echipa creativă. Am colaborat și atunci și acum excelent. În astfel de cazuri, aproape totul se leagă de o bună conexiune profesională, mai precis, de un film reușit și de o muncă cinstita pe platoul de filmare. Filmările au decurs foarte bine, chiar dacă era pandemie. Noi, actorii, ne-am inteles perfect și cu celelalte departamente, și între noi. Nu au existat orgolii inutile sau vanități ieftine si întotdeauna o astfel de atmosferă bună se datorează unui regizor care știe ce vrea să spună cu filmul, care adună oamenii pentru o idee valabilă și care a făcut un casting echilibrat când a trebuit.
Scenariul filmului
Povestea scenariului pleacă de la un fapt real. Ăsta este un lucru cu adevărat important. Apoi, tehnic vorbind, este un script foarte închegat și plin de informații utile pentru toate personajele. Trebuie să spun că preotul Dragoș, cel pe care îl intruchipez eu, ofera foarte multe date biografice chiar în interiorul scenariului. La o atentă lectură, îți poți da seama unde trăiește, de ce boală suferă, cum se înțelege cu părinții lui, cum a fost crescut, cum își educă fiul, care este poziția lui socială, cum e perceput de comunitate și multe altele. Publicul presupun că va fi atras de această poveste, care capătă în multe momente accente de veritabil thriller.
Cum este Dragoș, personajul tău
Dragoș, preotul care nu are nume de sfânt, poate fi perceput atât ca victimă, cât si ca agresor. Eu am avut datoria să nu îl judec, să nu îl acuz, ci să-l înțeleg. În felul acesta am căpătat o empatie profundă față de problemele lui și față de încercarea cumplită la care îl supune indirect viața. Eu l-am perceput doar ca pe un bărbat între două vârste, strivit emoțional de mamă în copilărie, cu o viață prestabilită de mama lui autoritară și încuviințată de tatăl lui, un om blajin, dar fără voință și autoritate. M-a mișcat, de asemenea, faptul că era bolnav de diabet și boala asta îl măcina încet și sigur. Și, nu în ultimul rând, m-a impresionat credința lui greșită că este infailibil ca persoana privată, doar pentru că este preot, deci reprezintă, fără doar și poate, o autoritate morală. Viața i-a dovedit că s-a înșelat destul de tare.
Cele mai importante indicații pe care le-ai primit în timpul filmărilor
Nu îmi amintesc o indicație specifică, dar pot spune că am avut o colaborare excelentă cu regizorul si colegii actori pentru că preț de aproape o lună am repetat câteva ore pe zi. Eu sunt adeptul repetițiilor si cred că pentru film ele trebuie să fie mai intense, tocmai pentru că exista pe platou presiunea timpului de filmare limitat, a unei schimbări de vreme sau, dacă este cazul, a lipsei peliculei, care de regulă, la filmele românești reprezintă o problemă reală. În general, la câte filme am lucrat, indicațiile țineau de fine reglaje sau de o adaptare la situația din locul respectiv, pentru simplul fapt că în repetiții structura rolului și raporturile corecte cu celelalte personaje erau deja stabilite. Un alt element vital la filmare este textul, care trebuie știut la perfecție, tocmai pentru a putea jongla cu micile schimbări ce pot surveni.
Întâmplări din platou, care merită povestite
Cred că sunt multe de povestit, dar mă gândesc acum la ultimele zile de filmare, zile în care se și construia finalul filmului. A fost foarte, foarte cald în acele două zile și noi trebuia să filmăm în plin soare. Pentru mine a fost un pic mai rău pentru că eram îmbrăcat cu sutana aceea, sau cum îi spun preoții, reverendă. Abia atunci îți dai seama ce bine este să ai parte de o echipa profesionistă care să te ajute și să înțeleagă efortul pe care îl fac în unele cazuri actorii.
Reacțiile publicului și criticile
Până acum, filmul s-a bucurat de aprecierea publicului spectator. Mi-e destul de greu să laud filmul, pentru că ar putea părea trufie…dar reacțiile au fost excepționale. O spun cu toata modestia și responsabilitatea. Am fost cu filmul la multe festivaluri naționale și internaționale, acum tocmai ne-am întors dintr-un tur de promovare și pot spune că spectatorii au venit în număr mare și mulți dintre ei au fost impresionați de poveste. Urmează să vedem dacă tot acest val de simpatie se va transforma în prezentă concretă a altor spectator în alte cinematografe, în alte orașe. :)
Cu ce speri să rămână oamenii după ce văd acest film
Îmi doresc ca cei care văd filmul să rămână cu sentimentul că au fost martorii unei povesti emoționante.
Tu cu ce ai plecat din acest proiect
Percepția mea asupra preoților e una, hai să spunem, clasică. Sunt ortodox, și port respect celor care slujesc în biserică, pentru ceea ce reprezintă și pentru învățătura pe care o propovăduiesc, chiar dacă, uneori, ca oameni greșesc și ei. De aceea, la acest rol m-au interesat transformarea și decăderea socio-umană a preotului Dragoș, care se pare că nu își înțelege până la capăt chiar propria viața. Și, din cauza unui mod de a gândi diferit de al celor apropiați lui, devine o victimă.
Ce urmează pentru tine
Oooh…deci…începe stagiunea la Teatrul Odeon, unde joc în vreo opt spectacole. Acum reluăm, după doi ani, și Titanic Vals, un spectacol excepțional, în regia lui Alexandru Dabija, care a fost sold-out la fiecare reprezentație. Apoi urmează “Svejk” și “Fugarii”, tot în regia lui Alexaxandru Dabija, “Soldatul de ciocolată” al lui Andrei Șerban, “Trei generații” în regia lui Dinu Cernescu, “Delirium” regia Vlad Massaci, “Persona”, regia Radu Nica și “Liniste, sărut, acțiune” în regia lui Peter Kerek, spectacol cu care am depășit 100 de reprezentații și care se joacă în continuare cu sala plină.
Apoi mă puteti găsi în mai multe proiecte ale teatrului independent, cum ar fi “Funia” , “Libretto Solitudine” și “Libretto Impostura”, toate în regia lui Matei Lucaci Grunberg și “Masacrul” în regia lui Mihai Bratilă. Dar, la sfârșitul lunii septembrie, încep filmările pentru partea a doua a comediei “Două Lozuri”, în regia lui Paul Negoescu, unde joc alături de colegii mei Dorian Boguță și Dragoș Bucur.
