In ultimul an de zile, in calitate de creative partner al Frontier, am publicat multe proiecte demonstrative si am scris mai multe editoriale incercand sa aduc unele insight-uri despre cum se pot construi momente de sponsor de calitate, insa piata de "product placement" a ramas exact acolo unde era si inainte.
De curand am vazut un astfel de moment de sponsor cu Dan Bordeianu, in cadul telenovelei "Iubire ca-n filme", facut pentru o marca quasi-necunoscuta de zahar. Ma intreb cum de a acceptat Dan sa joace in acel moment de sponsor, mai ales ca am lucrat cu el si stiu cat de pretentios este. E un actor profesionist, cultivat, poate putin arogant sau cinic pe alocuri, dar in mod cert un actor care stie sa aprecieze calitatea unui scenariu. Ma gandesc ca probabil n-a avut de ales. Momentul de sponsor in care juca era exact negatia a ceea ce ar trebui sa reprezinte un astfel de proiect. Logo-ul marcii era afisat pe ecran pe toata durata de, sa spunem, un minut al scenei, subliniind si pentru consumatoarele mai putin perspicace ca avem de-a face cu o reclama la zaharul "X", sa nu cumva sa faca vreo confuzie! In al doilea rand replicile sunau foarte "hard selling", undeva intre un spot de imagine si unul de promotie. Or, un moment de sponsor, prin exact definitia lui, ar trebui sa fie altceva decat o reclama jucata cu actorii telenovelei. Nici macar la un spot TV nu ar fi normal sa afisezi logo-ul brand-ului pe toata durata clipului, mi se pare o barbarie.
Comentarii
Al cui penibil? Al acestor repere?
Pentru a incepe cu sfirsitul, desigur...
In rest, ceva mai multe virgule si ceva mai putzine dezacorduri n-ar strica.
Treaba aceea cu minutul scenei e chiar interesanta. Pe semne ca e gaselnitza vreunui regizor exasperat de frecventza si intinderea pauzelor de masa ale actorilor (nu a actorilor, sa ne-ntzelegem!).
Asadar, INSIGH-TE, MARGARITE & alte perle!... cu ceva mai mu/l/ta modestie.