Prin film ne putem cunoaște mai bine. Și tot prin lumea lui reușim să îi înțelegem pe ceilalți, crede Mirona Radu, directorul artistic al festivalului ABIFF. Cea de-a doua ediție a Animation Bucharest Internaţional Film Festival, s-a desfășurat între 26 și 28 august și a adus în atenția publicului larg filmele de animație ucrainene și artiștii ucraineni. Festivalul și-a asumat, încă de la prima ediție, o misiune – cea de a deschide discuția despre relația dintre minorități și majoritate și, printr-un context cultural, propune un exercițiu de empatie și posibilitatea de a prezenta o contra-narațiune la această situație.
Cred că abordarea acesteia prin film poate fi un instrument de impact atâta timp cât filmul nu se transformă într-un produs activist, ci invită spectatorii într-o călătorie de căutări, sens și emoții, prin care să se conecteze cu sinele. Cred că împăcându-ne cu noi înșine, devenim mai buni și cu cei din jurul nostru, spune Mirona.
Despre filmul de animație, publicul din România și film ca o călătorie spre sine povestește Mirona Radu în rândurile de mai jos.
Povestea Animation Bucharest International Film Festival
ABIFF este un proiect tare drag, dar la care nu mă visam neapărat, având în vedere că formarea mea ca regizor, producător și distribuitor s-a axat până de curând pe filme de ficțiune și documentare.
M-am alăturat echipei la prima sa ediție, inițial în rolul de consultant apoi, cu câteva săptămâni înainte de lansare, am preluat coordonarea tuturor activităților. Mi-a plăcut să regăsesc conceptul proiecțiilor simultane în diferite spații, pe care îl dezvolt și la Film O’Clock, și mi-a plăcut foarte mult că mă scoate din zona mea de confort. Lucrez de 15 ani în festivaluri internaționale de film, dar conexiunile pe care mi le fac acum în lumea internațională a filmului de animație mă entuziasmează.
Provocările unui director artistic de festival de animație
Este într-adevăr o provocare pentru mine, pe care aleg să o accept, în primul rând pentru că mă îmbogățește interior. Prin această poziție, simt că pot aduce publicului din România o ofertă culturală inedită, care să le exerseze sensibilitatea, dar și să le aducă bucurie, plăcere.
Nu este ușor însă să dezvolți acest tip de public, iubitor de film de animație. Cred că există o prejudecată conform căreia filmul de animație înseamnă film pentru copii. Consider că misiunea mea, ca director artistic al acestui festival tânăr, este ca prin programul propus să încurajez oamenii să fie liberi, să se descătușeze de păreri preconcepute. Filmul de animație este un mediu atât de liber, de creativ, ABIFF își dorește să inspire spectatorii – mici și mari – să își păstreze vioiciunea sufletească sau să o regăsească după caz.
De ce (încă) un festival de animație în România
Pe de o parte, un festival de film înseamnă o platformă de lansare pentru creatori, conținut nou pentru cinematografe și public, la care nu au acces în mod normal, dar și o formă de educare și formare a viitorilor spectatori.
În afară de ANIMEST eu nu mai cunosc alt festival de animație în România. Așa cum există mai multe festivaluri generale sau festivaluri de film documentar, nu văd de ce am vitregi domeniul filmului de animație și nu am oferi varietate de conținut publicului autohton.
Pe de altă parte, noi prin ABIFF urmărim să creăm și să dezvoltăm noi audiențe și cred că e imperios necesar să trecem la acțiune, altminteri peste câțiva ani proiecțiile de cinema se vor sfârși. Lucrez în cinematografie de la 19 ani, mă pregătesc în acest domeniu continuu și cred că este de datoria mea și stă în puterea și experiența mea profesională să aduc o schimbare în mentalitatea oamenilor.
Avem public de animație arthouse?
Dacă nu îl avem, îl formăm. Dar, din experiența mea ca programator de cinema, există un public fidel producțiilor arthouse – deși animații de acest tip au fost foarte puțin aduse de distribuitorii români. După pandemie numărul acestor spectatori a scăzut considerabil, de aceea și menționez încă o dată misiunea noastră ca festival. Ne propunem să apropiem oamenii de filmele de calitate, filmele de animație sunt un mediu mai accesibil la prima vedere și de foarte mare impact.
Selecția ABIFF
Programul festivalului – redat în mare parte în proiecții simultane în 15 cinematografe din țară – a conținut o secțiune competițională de scurtmetraje de animație, precum și o secțiune necompetitivă de filme de lungmetraj și o prezentare despre animația ucraineană.
ABIFF și-a propus să aducă în atenția publicului filme pe tema relației dintre majoritate și minorități, are acest specific, la care eu personal mă calibrez foarte bine, simțindu-mă în multe situații în minoritate, sau simțind că văd lucrurile într-o altă manieră și că nu sunt parte a unui grup. De aceea translatările artistice ale acestei teme mă interesează în mod deosebit, cred că este un subiect care poate fi abordat din mai multe unghiuri și cu care rezonează foarte mult românii. Filmul de închidere al festivalului „Interzis câinilor și italienilor” din acest punct de vedere se potrivește mănușă.
Pe de altă parte, filmele prezentate în acest an au gravitat în jurul conceptului de încredere – încredere în noi înșine pentru a ne depăși propriile limitări, încredere în cei de lângă noi, încredere într-un viitor luminos.
Competiția internațională de scurtmetraj de animație
Diversitatea culturală nu a fost criteriul de bază în selecție, ci mai degrabă perspectiva diferită a autorilor asupra unor povești care să emoționeze sau să ne invite la auto-reflecție. Abia când filmele sunt pe lista scurtă, ne îndreptăm atenția către țările producătoare.
Animația ucraineană
Cred că a existat și există încă o bulă a lumii ruse și practic o mare parte din artiștii ucrainieni se racordau la cultura rusă, la etalonul și direcția artistice de la Moscova și Sankt Petersburg, fără a-și îngădui să-și asculte vocea interioară. Acest lucru începe însă să se schimbe, iar artiștii ucraineni trebuie să realizeze că au propriile voci, care sunt chiar foarte puternice.
Am prezentat în festival animația de debut a regizorului ucrainean Anatoliy Lavrenishyn – Viktor Robot, considerat de critici drept unul din cele mai bune filme de animație ucrainene din toate timpurile, precum și Întoarcerea lui Gulliver – în regia lui Ilya Maksimov, o adaptare liberă a cărții Călătoriile lui Gulliver și după o idee a lui Volodimir Zelenski.
Relația dintre minorități și majoritate
De fapt ABIFF a avut în vedere acest subiect de la prima sa ediție, întrucât pentru ABI Fundație, principalul organizator al festivalului, acesta reprezintă una dintre prioritățile proiectelor în care se implică.
În contextul în care foarte mulți români muncesc în străinătate, filmul din închiderea festivalului Interzis câinilor și italienilor, recompensat anul acesta cu Premiul Juriului la Festivalul de Film de Animație de la Annecy și văzut în premieră în România în cadrul ABIFF, a fost un context de empatizare cu aceștia și cu familiile lor.
Tema este mult mai mare însă și poate fi înțeleasă în mai multe feluri. Cred că abordarea acesteia prin film poate fi un instrument de impact atâta timp cât filmul nu se transformă într-un produs activist, ci invită spectatorii într-o călătorie de căutări, sens și emoții, prin care să se conecteze cu sinele. Cred că împăcându-ne cu noi înșine, devenim mai buni și cu cei din jurul nostru.
De ce proiecții simultane în 14 orașe și nu o caravană prin țară?
Deși o caravană are un avantaj comercial, consider că simultaneitatea proiecțiilor conferă publicului apartenența la o comunitate națională de iubitori de film de animație, conectându-ne la un nivel spiritual. Inimile noastre bat la unison.
