[Filmul și posterul] Eugen Erhan: Posterul de film are un obiectiv simplu: “put butts on seats”

Eugen Erhan e freelance graphic designer și Co-Creator la Fredo & Pidjin Comics. Nu a mai lucrat într-o agenție de publicitate de peste 10 ani, dar își amintește că pe vremea aia lucrările prezentate la client erau mai aproape de forma finală. Dar azi vorbim cu el despre o latură mai aparte, posterul de film. Nu sunt proiecte care apar la tot drumul, dar când vin, trebuie tratate puțin altfel decât orice altceva și sigur i-ați văzut la un moment dat posterul făcut de el pentru filmul Colectiv.

Cu cât ești mai sigur că "știi", cu atât ești mai aproape de un blocaj. Sentimentul de confort nu e un semn bun: trebuie să experimentezi mereu, nu să aplici ceea ce a funcționat în trecut. Aproape toate proiectele care mi-au ieșit bine au început cu idei care-mi păreau inițial greșite.

Îi plac posterele de film curajoase, chiar dacă nu sunt foarte dese, pentru că doza de curaj nu ține niciodată foarte mult, dar uneori e de ajuns să stârnească un trend. Crede că scopul posterului e de a aduce oameni în cinematograf, dar fără a ignora latura culturală, care ar trebui să fie în balans perfect cu cea comercială.

La început

Cand eram în anul II de facultate, un profesor m-a întrebat dacă vreau sa lucrez la o agenție de publicitate. Era anul 2001, deci cuvintele "agenție de publicitate" sunau fabulos - dream job. Publicitatea era printre primele industrii mai occidentalizate din România. Deja mă vedeam bogat și opulent. Dar era anul 2001, așa că salariul de început a fost 100 USD / lună.

Primul poster pe care l-am desenat a fost pentru “Marele Jaf Comunist” al lui Alexandru Solomon, în 2004. Un film care, aș adăuga, și-a păstrat relevanța și merită văzut mai ales acum, în 2022. E ușor de găsit online.

Ce ai învățat între timp și de unde

Cu cât ești mai sigur că "știi", cu atât ești mai aproape de un blocaj. Sentimentul de confort nu e un semn bun: trebuie să experimentezi mereu, nu să aplici ceea ce a funcționat în trecut. Aproape toate proiectele care mi-au ieșit bine au început cu idei care-mi păreau inițial greșite. Din fericire, am avut colegi, șefi sau clienți mai îndrăzneți decât mine, care m-au încurajat să dezvolt idei în care nu credeam.

Nu sunt specializat în poster de film. Lucrez full-time ca designer grafic de 21 de ani, timp în care am acumulat un total impresionant de 3 (trei) proiecte de acest fel. Și lucrez acum la al patrulea, în timp ce răspund aici.

Cum gândești un afiș de film

Încep cu un insectar de idei: unele bazate pe observație, altele total aleatorii, și le caut un sens, până ajung la câteva concepte viabile. Pe care le prezint clientului cu titlul de “rough drafts”. Clientul alege un concept, și apoi trecem la faza de execuție grafică. Nu am mai lucrat într-o agenție de publicitate de peste 10 ani, și nu aș ști cum se lucrează acum, însă pe vremea mea agențiile aveau obiceiul de a prezenta clientului ceva foarte apropiat de forma finală, încă de la început. Eu merg mai gradual.

Colaborarea cu regizorul & producătorul

Dacă ești atent, cele mai bune idei se nasc chiar din discuțiile cu clientul. Și nu doar de la cei cu background artistic. Chiar și instinctul de business poate genera insight-uri ofertante. Portofoliul meu conține lucrări în care încă recunosc influența unor antreprenori de profesie medici, ingineri, economisti, cofetari etc. Cu atât mai mult, colaborările cu oamenii din industria filmului au fost mereu excelente.

DDL & elemente mandatory

Încerc mereu să obțin timp de lucru generos, altfel nu preiau proiectul. E mai bine pentru toată lumea așa.
Posterul de film are un obiectiv simplu: “put butts on seats”. Dar, spre deosebire de alte lucrări cu obiective bine definite, posterul de film ocupă o pătrățică a peisajului cultural. Deci trebuie mereu căutat un echilibru: pe de-o parte vrei să obții atenția (și banii) publicului, pe de altă parte trebuie să respecți relevanța socială și culturală a proiectului cinematografic.

Cerințe specifice

M-aș fi așteptat să mi se impună asemenea lucruri: poze cu actori, imagini care să reflecte atuurile producției, să se vadă unde s-a investit. N-a fost cazul. Mă bucur tare mult că am avut clienți care au cerut în primul rând un concept unic.

Cât ajută posterul în promovare

Aș zice că trailerul este mai puternic. Doar că trailerul necesită o investiție de timp din partea privitorului, deci are o misiune grea. Posterul vrea de la tine doar câteva secunde, și se pretează la repetiții multiple. Repetiția funcționează, e un factor de conversie important. Un poster te poate urmări prin tot orașul, la metrou, pe internet, în lift.

Care sunt greșelile cele mai comune

Poate o dorință de a bifa prea multe lucruri într-o singură imagine. Ceea ce uneori conduce la un melanj obositor, din care privitorul nu rămâne cu nimic. Era o vorbă, “dacă-ți arunc o minge de ping-pong, o prinzi. Dacă îți arunc doua, nu prinzi niciuna”. Așa e și posterul. Ierarhia informației trebuie să fie simplă și clară.

Posterele de film din Ro

N-aș generaliza, e un peisaj variat. În ultimii ani au apărut lucrări excepționale. Dacă ar fi să forțez o critică, în multe cazuri poate ar fi fost loc de mai mult spectacol vizual, însă ținând cont de natura respectivelor filme, e oarecum de înțeles abordarea rezervată.

Ocazional, apare în piață un poster de film desenat cu mult curaj. Și are succes. Curajul devine contagios, și apoi mai mulți producători încearcă și ei, îndrăznesc tot mai mulți să iasă din tipare o vreme. După care, treptat, curajul începe să dispară, înghițit de eternele colaje previzibile cu actori, arme și explozii, decupate cu feather finuț. Ciclic, secvența asta se tot repetă: curaj-colaj-curaj-colaj.

Top 3 postere

Tare greu de făcut clasamente, deci o să merg cu primele trei care mi-au apărut spontan în minte la întrebare:

International:
Jurassic Park
Silence of the lambs
Vertigo

Ro:
Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
Acasă, my home
Toto și surorile lui