Au atras-o vitraliile de mică, se oprea în muzee, în biserici și le privea minute în șir. Mulți ani mai târziu, după ce o luase pe o cale profesională fără legătură cu creația, Mariana Cismaru s-a întors la acest tip de artă. A creat primele flori de vitraliu, iar în scurt timp s-a hotărât că asta vrea să facă pentru tot restul vieții și a lăsat ”serviciul serios”. Acum este artist vitralier, ocupându-se cu meșteșugul ei și crescând brandul Maruan.
Atelierul Marianei Cismaru se află într-un spațiu pe care îl împarte cu alte două femei artizan, unde creează atât vitralii de mari dimensiuni, cât şi obiecte de decor de mici dimensiuni. Clienții ei sunt oameni care apreciază arta vitraliilor și vor să își înfrumusețeze spațiul cu obiecte inedite sau iubitori de bijuterii altfel.
"Majoritatea preferă produsele mai mici de decor, fie pentru cadouri speciale pentru persoanele din viaţa lor sau ca accente de decor în propria locuinţă, cred că din teama că un obiect mare se potriveşte doar unui anumit tip de spaţiu, o casă mare şi impunătoare, veche, cu tavane înalte".
Mariana Cismaru poveste în continuare despre brandul său, Maruan, despre călătoria sa de la jobul în corporație la antreprenoriatul creativ, și spune că încă trăiește cu sindromul impostorului.
Din biografie
M-am născut şi am crescut în Galaţi, înconjurată de cărţi, adesea muzică clasică şi natură în fiecare vacanţă. Încă de mică îmi plăcea să desenez, să creez, să scriu. Am căzut însă în capcana "serviciului serios" crezând mereu că voi avea timp mai târziu şi m-am blocat profesional într-o lume nepotrivită pentru mine, cea a corporaţiei.
De unde a venit pasiunea pentru obiectele de artă din vitraliu
În copilărie, de fiecare dată când mergeam în excursii cu familia sau prietenii, vizitam negreşit muzee sau biserici. Pentru mine punctul de atracţie erau adesea vitraliile. Mă surprindeam privindu-le minute în şir, cu o admiraţie adâncă. Nu am crezut însă niciodată că voi ajunge să fac eu asta. Primele obiecte de vitraliu create au fost câteva flori. Nu aveam unelte adecvate şi nici un spaţiu dedicat, motiv pentru care fiecare floare micuţă îmi lua o săptămână. Însă cu fiecare piesă terminată eram mai hotărâtă că asta aş vrea să fac pentru tot restul vieţii.
Între procesul creativ și antreprenoriat
Încă sunt în punctul în care procesul creativ îmi ocupă peste 80% din timpul de muncă, iar asta mă face foarte fericită. Dedic o zi specială pentru lucrurile administrative tocmai pentru a porni acea zi cu gândul că asta e ceea ce voi face şi să nu las frustrarea că nu pot crea propriu-zis să mă copleşească. Până acum a funcţionat.
Ce ai învățat în perioada de antreprenoriat creativ
Să am încredere în mine că voi reuşi tot ce îmi propun chiar dacă nu în modul în care am crezut iniţial că voi face acel lucru.
Provocările cu care te întâlnești
Sindromul impostorului, clar! Să lupt cu vocea din mintea mea care mă pune pe calea îndoielii uneori.
Procesul creativ
Încep cu inspiraţia, apoi creez câteva desene pentru a-mi da seama de direcţia în care vreau să duc obiectul final, pregătesc sticla pe care o voi folosi în acel obiect şi o las să mă ghideze şi ea. După ce sunt sigură de schiţă şi de sticlă, trec la partea de execuţie.
Ce resurse accesezi când inspirația se lasă așteptată
Ies din atelier, privesc în sus, faţadele clădirilor, parcurile, muzeele, oamenii, toate mă inspiră. Iar când am zile în care nimic nu mă inspiră, iau o pauză, fac curat în atelier, stau cu familia, nu mă mai gândesc la proiect. Am găsit până acum că după o pauză inspiraţia vine ca un moment de evrika.
Spațiul de lucru și rutina de creație
Împart spaţiul cu încă două femei artizani din domenii diferite. În încăperea mea totul este decorat astfel încât să mă simt acasă. Încep ziua cu o cafea şi o schiţare a ceea ce aş vrea să fac în ziua respectivă, fără a fi strictă cu respectarea întocmai a agendei, dar am observat că mă ajută să rămân concentrată. Apoi trec la lucru, cu un podcast sau muzică pe fundal. În pauze ud florile din atelier, vorbesc cu colegele mele sau îmi pregătesc prânzul.
Produsele pe care le creezi
Creez atât vitralii de mari dimensiuni, cum ar fi vitralii pentru geamuri sau uşi cât şi obiecte de decor de mici dimensiuni. Lucrez cu sticlă de vitraliu importată, cupru, aliaj de staniu şi plumb şi diverse patine.
Super-puterea lor
Puterea sticlei de vitraliu e că te vrăjeşte atunci când priveşti prin ea. Super-puterea obiectelor mele e că îi spun clientului o poveste, îi trezesc o amintire, îi vorbesc.
Clienții
Clienţii mei sunt persoane care îşi doresc un obiect diferit şi inedit care să le înfrumuseţeze spaţiul, oameni care ştiu ce sunt vitraliile şi care apreciază această formă de artă. Cel mai des ajung la mine din online sau din recomandări ale altor clienţi şi revin pentru că îşi doresc mai multe piese, sau au o idee pe care vor să o vadă transpusă în sticlă.
Ce preferă dintre creațiile tale
Majoritatea preferă produsele mai mici de decor, fie pentru cadouri speciale pentru persoanele din viaţa lor sau ca accente de decor în propria locuinţă, cred că din teama că un obiect mare se potriveşte doar unui anumit tip de spaţiu, o casă mare şi impunătoare, veche, cu tavane înalte. Durează până ca oamenii să se obişnuiască cu acest tip de artă în spaţiul lor, fiind atribuit colectiv mai mult bisericilor şi caselor boiereşti în trecut. Apoi sunt iubitorii de experienţe care vin la atelierele mele de vitralii pentru că vor să facă ceva nou şi inedit şi pleacă îndrăgostiţi de ce pot face mâinile lor.
Promovarea
În prezent îmi promovez produsele în social media şi prin expunere la târguri, Facebook fiind încă platforma care atrage cei mai mulţi urmăritori şi clienţi. Pentru că, atunci când creez, în mintea mea se dezvoltă o poveste a produsului, asta este şi modalitatea de prezentare a mesajului: obiectul şi povestea ce l-a adus la viaţă. Fiecare obiect este prezentat pe pagina mea în toate formele pe care le ia pe parcursul până la finalizare. Încerc să postez de minim trei ori pe săptămână un mix între foto şi video, între procesul de manufactură şi produs final.
Cum se vede Maruan în social media
Brandul meu e unul diafan, jucăuş, fantezist, iar urmăritorii mei sunt cei care caută această gură de aer din cotidian.
Comunitatea artizanilor români
E un loc format în cea mai mare parte din oameni care au simţit o chemare şi care nu au putut face altceva decât să răspundă. Am cunoscut oameni talentaţi şi modeşti, hotărâţi să dea tot. Cred că ne uneşte foarte tare dragostea pentru procesul creativ, ca o flacără care ne atrage şi fără de care nu suntem pe deplin fericiţi, şi mai ales pe care o recunoaştem unii în ceilalţi. Cât despre ce ar putea fi mai bine, nu doar pentru artizani, pentru toti micii antreprenori, sunt măsurile fiscale.
Cu ce dorințe continui acest an
Sper să continuu să cresc brandul şi vânzările pentru a putea investi în mai multe utilaje care să mă ajute pe viitor şi îmi doresc să îl închei cu câte un obiect din colecţia de Crăciun de anul acesta în mai multe case decât anul trecut.