[Minte & suflet] Adrian Socol: Suntem in echilibru atunci cand putem sa traim viata pe care ne-o dorim, simtim ca "jucam in filmul nostru"

Un proverb, pe care ni-l reaminteste in randurile urmatoare psihoterapeutul Adrian Socol, spune asa: "pe calul cel mai puternic il roade cel mai tare saua". Nu trebuie sa fim puternici tot timpul, este obositor. Si nu trebuie sa ne simtim mereu fericiti, senini si bucurosi ca sa fim vazuti si acceptati. Psihologia pozitiva fortata este toxica. Emotiile de care multi fugim – furia, tristetea, nemultumirea – sunt parte din viata noastra, au rolul lor, si nu il putem vedea decat daca suntem suficient de curajosi sa ne permitem sa le simtim.

Am ajuns, in sfarsit, sa traim intr-o societate unde, oamenii care aleg sa lucreze cu un psihoterapeut, nu mai sunt etichetati drept ”ciudati” sau ”nebuni”. O fi pandemia si urmele sale la nivel de individ, o fi evolutia. Nu stim clar. Ce stim, insa, si ne confirma si specialistii in sanatate mintala, este faptul ca tot mai multe persoane intra in terapie cu scopul de a construi ceva nou in viata lor.

"Psihoterapia ne poate ajuta mai ales atunci cand nu suntem intr-o situatie de criza, cand avem resurse sa construim feluri noi de a fi, sa ne uitam la noi mai cu curaj si sa fim mai asumati in ceea ce priveste viata pe care ne-o dorim. Interventia in criza este si ea importanta, dar nu are profunzimea psihoterapiei asa cum o inteleg eu acum".

Adrian Socol a facut Facultatea de Psihologie din nevoia de a se intelege pe sine si lumea in care traise pana la momentul acela. Din anul intai, s-a hotarat sa urmeze o formare in psihoterapie, si a ales-o pe cea experientiala, la baza o abordare umanista ce pune accentul pe corp, emotii si contactul individului cu prezentul.

Formarea in psihoterapie experientiala

Mi-am dorit sa fac facultatea de psihologie din pura curiozitate, a fost mai degraba o necesitate personala de a ma intelege pe mine si lumea in care traisem pana la momentul respectiv. Traind intr-un mediu in care am fost martor la multa suferinta psihologica m-a facut sa fiu mai atent la aceasta parte a realitatii si sa imi pun intrebari despre cum functionam noi ca oameni.

Cand am inceput facultatea nu eram constient de necesitatea serviciilor de psihoterapie si nici nu credeam ca voi ajunge sa practic psihoterapia, insa a fost pentru mine singura cale de a pune in practica cunostintele acumulate in anii de scoala.

M-am hotarat destul de repede, din anul 1 de facultate, ca voi urma o formare in psihoterapie si din momentul respectiv nu a mai existat o alta varianta. Formarea mea de baza este in Psihoterapie Experientala, care este la baza o formare umanista unde accentul este pus pe corp, emotii si contactul individului cu prezentul.

Cum ajung oamenii in cabinetul tau

In momentul in care mi-am inceput practica nu existau atat de multe variante de promovare online, asa ca principala mea "strategie de promovare" a ramas recomandarea pe care mi-o fac clientii care au fost la mine in cabinet si care au obtinut rezultate pozitive din interactiunea noastra terapeutica. Cand totusi folosesc canalele de comunicare online incerc sa promovez informatie care sa fie utila oamenilor in viata de zi cu zi si care sa sporeasca gradul de psihoeducatie al oamenilor care ma urmaresc.

Pentru cine nu a explorat, ce inseamna lucrul cu un psihoterapeut

Cred ca experienta terapeutica poate sa fie extrem de diversa, fiecare plecand de la un anumit set de dificultati cu care se confrunta. Dar mi-as dori ca fiecare persoana care intra intr-un cabinet de psihoterapie sa experimenteze un contact mai bun cu sine, sa aiba mai multa claritate in ceea ce priveste propria viata si sa poata constata imbunatatiri in calitatea vietii. Asta inseamna ca ora de terapie trebuie sa fie solicitanta, sa puna atat terapeutul cat si clientul la "munca".
Pe de alta parte ma gandesc ca munca cu un psihoterapeut inseamna curaj, deschidere, curiozitate.

Relatia potrivit terapeut-client

Daca ar fi sa merg acum, de la zero, la un terapeut, as cauta sa fie o persoana foarte atenta, sa vad ca observa lucrurile care mie poate imi scapa sau de care nu imi dau seama, sa fie o persoana deschisa si care este dispusa sa vada lumea din mai multe puncte de vedere, sa ma faca sa ma simt confortabil atunci cand vorbesc despre mine si care imi pune intrebarile pe care eu nu stiu sau pe care eu nu am curajul sa mi le pun.

Beneficii ale psihoterapiei posibile oricand, nu doar intr-o criza

Ii intreb deseori pe clienti: cand este cea mai buna perioada sa construiesti baraje impotriva inundatiilor, cand este soare si timp frumos afara sau in mijlocul furtunii? Cred ca psihoterapia ne poate ajuta mai ales atunci cand nu suntem intr-o situatie de criza, cand avem resurse sa construim feluri noi de a fi, avem resurse sa ne uitam la noi mai cu curaj si sa fim mai asumati in ceea ce priveste viata pe care ne-o dorim.

Interventia in criza este si ea importanta, dar nu are profunzimea psihoterapiei asa cum o inteleg eu acum.
Ce sper eu sa obtina toti oamenii care intra intr-un proces terapeutic: un contact mai bun cu sinele lor, cu valorile importante din viata lor, cu toate emotiile pe care le traiesc si sa duca in cele din urma o viata care merita traita.

Cum apreciezi ca a evoluat grija oamenilor fata de sanatatea mintala

Pot observa din practica ca oamenii au devenit mult mai relaxati cu ideea de psiholog si psihoterapie si nu mai au retineri de a cere ajutorul chiar si pentru dificultati comune.

Cred si sper ca evoluam catre o societate in care oamenii sunt mai dispusi sa isi recunoasca si accepte propriile vulnerabilitati si dificultati si sunt mai dispusi sa ceara ajutor. In trecut aveam aceasta conceptie ca trebuie sa fim experti in orice ca sa nu fie nevoie sa cerem ajutor celor din jur, deoarece asta o sa ne faca sa parem slabi in societate.

Starea de echilibru

As inlocui cuvantul echilibru cu flexibilitate. Ca terapeut este important pentru mine cat de flexibil este omul din fata mea, cat de dispus este sa experimenteze situatii, ganduri, emotii care sunt inconfortabile si sa stea cu ele, cat de in contact este cu punctele lui forte dar si cu slabiciunile lui si cat de dispus este sa puna in practica strategii noi, astfel incat sa vada ce anume functioneaza si ce nu.

As spune ca suntem in echilibru atunci cand putem sa traim viata pe care ne-o dorim, simtim ca "jucam in filmul nostru" si ca suntem aliniati cu ceea ce conteaza pentru noi.

Din practica, cum se raporteaza romanii la stres

Oamenii trateaza stresul ca si cand stresul ar fi inamicul, fara sa constientizeze ca noi avem nevoie de un anumit nivel de stres pentru a ne activa comportamentul. Nu stresul este problema, ci felul in care ne raportam noi la situatiile stresante.

In momentul in care suntem intr-o situatie stresanta problema este ca incepem sa traim foarte mult in capul nostru, incepem sa despicam firul in patru, sa ne gandim ca lucrurile nu ar fi trebuit sa fie in felul in care sunt, ca trebuie sa gasim o solutie perfecta pentru problemele pe care le avem, incepem sa ne gandim la eventualele consecinte ale unor probleme care nu s-au concretizat si tot asa.

Foarte mult in terapie punem accentul pe ceea ce putem influenta si schimba in aici-si-acum si pe comportamentele pe care avem control in ceea ce priveste situatia problematica. Dar asta dureaza deseori foarte mult pentru ca nu suntem obisnuiti sa stam in prezent, sa stam in incertitudine si sa asteptam sa vedem cum se va developa o situatie. Vrem sa fim mereu cu un pas inainte, ceea ce de multe ori provoaca si mai multa suferinta.

Activi online, fara consecinte mari asupra comportamentului si emotiilor

Cred ca ceea ce ne poate ajuta este sa ne aducem aminte ca nici unul dintre noi nu este Ministerul Adevarului, ca nu detinem noi perspectiva corecta intotdeauna si ca ceilalti pot sa vada si sa simta lucrurile diferit de noi, pe orice subiect, chiar daca noua nu ne convine. Am auzit la un moment dat aceasta sintagma "in trecut indignarea era o emotie, acum este o profesie". Cred ca ne putem feri de a deveni indignatii si suparatii de serviciu daca ne aducem aminte, la fel ca in terapie, ca orice emotie e trecatoare, vine si pleaca, si ca o sa ne raportam la evenimente diferit daca lasam un pic timpul sa treaca.

Influenta retelelor de socializare

Imi este foarte greu sa vad multe beneficii ale retelelor de socializare, asta probabil si pentru ca vad efectele lor asupra calitatii vietii oamenilor cu care intru in contact.
In primul rand retelele de socializare sunt un mare consumator de timp pentru indivizi, toata lumea a experimentat cele cateva minute de intrat pe retele de socializare care instant s-au transformat in cateva ore. Ceea ce ulterior se traduce in probleme cu somnul, cu atingerea obiectivelor personale, cu amanarea cronica etc.

Apoi retelele de socializare incurajeaza o comparatie constanta intre viata noastra cotidiana si viata unor persoane despre care nu stim foarte multe lucruri, dintre imaginea noastra cotidiana si sinele digital al celor pe care ii urmarim.

Atat adultii, cat si copiii ajung sa investeasca mai multa energie in sinele lor digital, decat in cel real, ceea ce duce la saracire a vietii cotidiene, care ajunge sa conteze mai putin, pentru ca daca activitatea nu apare pe reteaua X de socializare inseamna ca nu conteaza.

Ce lipseste inca in Romania la capitolul sanatate mintala

Inca lipseste o discutie constanta si constructiva in jurul sanatatii mintale in societatea noastra. Este mai bine decat in urma cu 10-15 ani, suntem mai deschisi, mai curiosi fata de subiectul sanatatii mintale, suntem mai toleranti atunci cand auzim ca cineva merge la terapie sau ca urmeaza un tratament psihiatric.

Deocamdata se vorbeste despre subiectele legate de sanatate mintala doar cand se intampla cate un eveniment negativ in care este implicata o persoana cu probleme de sanatate mintala, iar apoi subiectul este ingropat.
Nu cred ca putem inca sa constientizam cat de mult ar putea sa creasca calitatea vietii noastre la nivel individual si social daca ne-am ocupa mai mult de ceea ce inseamna sanatate mintala in Romania.

Recomandari pentru menținerea echilibrului emotional si psihic

Toata lumea care vine la mine in terapie stie ca imi iau la revedere de la oameni cu "Aveti grija de dumneavoastra!". Cred ca este principala noastra responsabilitate sa devenim niste parinti buni pentru noi.
Apoi este important sa stim sa punem limite sanatoase, atat noua, cat celor din jur. In primul rand trebuie sa ne dam seama ce ne face bine si ce nu ne face bine si apoi sa invatam sa spunem NU si sa invatam sa ne comunicam nevoile asertiv celor din jur.

Un alt lucru important pe care il transmit in terapie si care are legatura cu ceea ce am spus si mai sus este ca nu trebuie sa fim puternici tot timpul. Imi place foarte mult un proverb care spune "pe calul cel mai puternic il roade cel mai tare saua". Stiu ca se discuta mult despre a fi vulnerabili, despre a accepta ca avem si emotii care ne fac sa ne simtim inconfortabil, ca nu este nevoie sa ne simtim fericiti si bucurosi tot timpul si ca este nevoie sa facem loc si tristetii, furiei, nemultumirilor sa se exprime in viata noastra.

"Sa nu crezi tot ce-ti spune mintea" este un alt lucru important pe care trebuie sa il integram in viata noastra. Gandurile noastre nu sunt cele mai utile in viata de zi cu zi (Nu sunt bun de nimic; o sa esuez; o sa ma fac de ras) si nu intotdeauna ne duc catre scopurile noastre, ascultam gandurile doar daca ne duc mai aproape de ceea ce este important pentru noi. La fel si cu emotiile, fricile noastre, rusinea, furia ne indeparteaza de ceea ce este important pentru noi.