Nu știi exact ce. Dar e ceva diferit în felul în care Rareș Mariș se prezintă lumii. Acel ceva l-a purtat, de mic, la show-uri TV, culminând anul acesta cu One True Singer, unde, după trei luni copleșitoare de teste, muzică și reality tv, a fost desemnat câștigător. A fost și momentul în care a lăsat totul in stand by și s-a apucat serios de muzică. A urmat un contract cu Global Records, primul concert, primele înregistrări și un început susținut în industria muzicală. Rareș a făcut canto în adolescență, își compune propriile melodii și este preocupat de imaginea sa, de la haine și prezența în online, la mesajul pe care îl transmite în tot ceea ce face. Nu uită, totuși, să se și bucure în tot acest proces de definire artistică.
Muzica e foarte polivalentă pentru mine. De la refugiu, până la job. De la pasiune, până la hobby. Referitor la rolul meu, încerc să n-o gândesc prea departe. Da, clar, am o responsabilitate față de societate ca artist, ca persoană publică, dar în același timp am și 21 de ani și fac asta din pasiune. Just wanna have fun, știți cum se zice, spune Rareș.
Vorbim cu Rareș, în rândurile de mai jos, despre experiența lui de început în industria muzicală, despre look, promovare și popcultură, temele care îl inspiră în creație, culisele procesului creativ, reacțiile haterilor și mesajele de la fani.
Începutul
Mi-ar fi greu sa spun că mi-am dat seama vreodată că vreau să fac asta într-un mod serios. Am cochetat întotdeauna cu muzica, mi-aș fi dorit oricând să am o carieră în muzică, dar nu mi-am permis niciodată să las totul și să-mi urmez visul. Până acum, nu de curând, când mi s-a părut că oportunitatea era prea huge, ușa care se deschidea era una care nu știu când s-ar mai fi deschis, așa că am lăsat totul pe stand by și fac muzică în mod serios.
De la refugiu la job
Muzica e foarte polivalentă pentru mine. De la refugiu, până la job. De la pasiune, până la hobby. Rolul muzicii pentru oameni e la fel de divers, uneori muzica poate să bucure, poate să te întristeze, poate vindeca, e un spectru foarte larg în care acționează.
Referitor la rolul meu, încerc să n-o gândesc prea departe. Da, clar, am o responsabilitate față de societate ca artist, ca persoană publică, dar în același timp am și 21 de ani și fac asta din pasiune. Just wanna have fun, știți cum se zice. În definitiv, eu scot muzică pentru oricine are nevoie de ea, trăirile sunt expuse public pe youtube, pe platformele de streaming. Dacă muzica mea ajută oameni, mă declar fericit.
Inspirația și experiența de viață
Până acum, 99% din tematică se referă la toată partea asta de viață adolescentină, dragostea la 20 de ani etc. Cumva încerc să scot muzică cu care îmi identific experiența de viață și în același timp încerc să fie cât mai relatable pentru tinerii din generația mea. Vă dați seama, de undeva trebuie să-ți vină inspirația, la majoritatea ne vine din propria experiență de viață. Acum știu cum sună asta, ce experiență de viață are un puști de 21 de ani? Nu multă, dar are.
De asta încă nici nu am abordat niște teme mult mai powerful în muzica mea, încă nu m-aș crede dacă m-aș auzi cântând asta, dar cu timpul, odată cu acumularea de experiență de viață cu siguranță o să apară și altă tematică în muzica mea. Deocamdată vorbim ori de dragoste, cu frumusețea și problemele ei, ori vorbim despre lifestyle-ul tinerilor din gen Z.
Procesul creativ
Am auzit toate variantele posibile, orice combinație de tehnici, la mine e destul de simplu. Intrăm într-o sesiune și alegem progresia armonică. Cumva, scheletul unei piese. Se conturează instrumentalul și începem să facem linii melodice. În momentul în care lock-uim o partitură potrivită pentru piesa, fie catchy, fie plină de emoție, începem să scriem versuri.
Da, de multe ori se întâmplă să alegem o temă globală la început, dar din proprie experiență spun că de multe ori ajunge să nu se respecte, se ajunge ca procesul de writing să ne ducă în cu totul altă direcție. Alt trick pe care îl folosim (când vorbesc la plural mă refer la mine și la prietenii mei cu care fac muzică) este tiktok o meterul. Încercăm să facem o piesă cu cât mai mare potențial de a prinde pe cea mai importantă platformă pe care s-ar putea promova muzica în mod organic. Încercăm să avem în vedere limbajul de zi cu zi în versuri, ne imaginăm posibile trenduri etc.
Cine ascultă prima dată
Se întâmplă să mai trimit piesele prietenilor, imediat după ce le termin. Cel mai des fac schimb de muzică imediat după sesiuni cu Adi, dar în principal, avem un departament întreg în Global care cumva analizează potențialul din piesele pe care le facem, A&R. Apoi, la mine funcționează simplu, share-uiesc un snippet cu susținătorii mei cei mai dedicați de pe grupuri, cumva e răsplata pe care o ofer în schimbul susținerii lor. După, mare snippet pe tiktok și sperăm să meargă bine.
Negocierea creativă
Scriem tare multă muzică și dacă te încăpățânezi să fie 100% input-ul tău, s-ar putea să ajungi repede la un writer s block. Mie îmi place să existe în sesiunile creative mai mulți oameni, mai mult creier. Știți vorba aia, unde-s mulți puterea crește, așa e și la noi, e bine să poți întreba în sesiune dacă ideea ta e un bullshit, e bine ca cineva să-ți ia ideea și să o îmbunătățească. Am auzit vorba asta la Lucian (Ștefan Lucian), mai bine avem toți câte o felie dintr-o pizza uriașă, decât să aibă fiecare o pizza mică.
Cum îți antrenezi vocea
Din păcate nu mai prea fac antrenamente vocale, deși sunt conștient că ar trebui. Am făcut canto când eram adolescent, am căpătat de acolo tehnica pe care o știu. În rest, cred că antrenamentul vocal vine din repetiții pentru concerte, din concerte propriu-zise, din trial & error din studio.
La One True Singer
A fost al naibii de greu, nu aș mai călca într-un talent show. Multă presiune fizică, psihică, te întrebi de multe ori dacă ești bun, dacă ai ce căuta acolo. Dar cel mai greu lucru, de departe, a fost lipsa contactului cu familia, cu prietenii, cu gagica. Asta chiar a fost aiurea, să dispari din viața unor persoane aproape 3 luni. N-aș mai face-o niciodată.
Momentele cele mai copleșitoare
Multe probe m-au împins până la limitele personale. Nu știam să dansez, nu știam să compun, nu știam să fac rime pentru un rap battle. Astea m-au copleșit în sensul rău. În sensul bun, a fost un moment care nu a apărut în show, în final cut. Era ziua mea, și l-au adus pe frate-miu. N-am plâns deloc în show, mai puțin atunci. Nu îl mai văzusem de la începutul lui august. Și ziua mea a fost pe 25 septembrie. La fel, copleșit maxim am fost în finală, când am câștigat. După aproape 3 luni de muncă, să primești validarea supremă, toți aveam nevoie de asta.
Experiența primului concert
Extrem de diferită față de un reality-talent show. Primul meu concert a fost un sold out într-un venue din București. Să ai oameni care plătesc bilet să te vadă, care îți cântă piesele, e o validare extraordinară. Într-un show nu prea ești tratat ca artist, ești mult mai jos văzut pe scara asta și nu-mi plăcea deloc. Noi toți știam potențialul nostru, dar era o chestiune de timp până să ajungem să fim apreciați. Oricum, concertele sunt în general overwhelming, mă bucură tare să văd că există persoane care ne apreciază și e extraordinar că la un concert nu mai contează cifrele, acolo sunt oameni. Nu sunt urmăritori, nu sunt view-uri, nu sunt insight-uri.
Cum te pregătești pentru scenă
La început a fost mai greu, am stat mult în sala de repetiție pentru pre-producția concertelor. Ore de muncă și de repetat. Acum, totul e mult mai simplu. Știu foarte bine ce am de făcut, la fel și băieții cu care cânt. Repetiția e mama învățăturii se zice, la noi chiar așa e. Și e cu atât mai fain că acum ne putem bucura mult mai mult de concerte, zic eu, că nu mai sunt emoțiile alea, frica de necunoscut, gândurile referitoare la ce poate ieși nașpa. Acum suntem doar pe ce putem îmbunătăți.
Planuri: album, înregistrări, concerte
Teoretic, toate de mai sus. Mi-aș dori să scot un album anul ăsta, dar na, muzica nu e matematică, rămâne de văzut. Avem două piese pe release calendar pentru viitorul apropiat, în momentul în care scriu rândurile astea, urmează 5 concerte în două săptămâni, avem de bătut mii de km prin România. Și încerc să nu pierd din vedere faptul că am 21 de ani și mai trebuie să mă și distrez. Încerc să jonglez cu toate.
Lookul
Imaginea e un pilon foarte important în cariera unui artist. Acum, dacă mă uit în State, acolo pare că se pune mult mai mult accent pe asta, la noi parcă nu e atât de mare interesul. Mie îmi place să am grijă de imaginea mea în primul rând pentru mine, îmi place să mă îmbrac, îmi place să fiu primul care fură chestii din afară.
Pe mine mă inspiră foarte mult toată viața asta a artiștilor din L.A., eu de acolo îmi iau inspirațiile zilnice, cumva asta încerc să emulez, încerc să fac California din București. Revenind, pentru mine imaginea e importantă, foarte importantă. În primul rând pentru well being ul meu de zi cu zi și în al doilea rând, sunt artist, iar look-ul îți poate aduce un plus valoare imens.
Mesajul și imaginea
Referințele occidentale funcționează pentru mine. Încerc să mă îmbrac bine oriunde, oricând. Investesc bani, timp și suflet în imagine. Nu m-am gândit niciodată că aș vrea să transmit ceva, dar acum că stau să analizez am niște idei. De multe ori mă îmbrac foarte neromânesc și există mulți hateri. De la acidități cu cine naiba se mai crede și ăsta, până la a trage concluzii cu privire la sexualitate de la niște haine. Și toate astea într-un mod peiorativ, deși nu ar trebui să fie așa. Deci ce vreau să transmit? Efectiv faceți ce vreți și nu e cazul să țineți cont de opiniile nimănui.
Promovarea
Nu am făcut și nici nu aș face promovare plătită lame. Adică să pun un story plictisit sau un post aruncat așa, just for money. Îmi place să cred în produs/serviciu și să fiu cât mai autentic și original. Dacă se poate și shitposter în promovare. Adică vorbesc din proprie experiență, de simplu follower al unor influenceri. Nu mă atrage cu absolut nimic un brand promovat lame, cu absolut nimic. O iau exact ca pe un ad pe youtube, skip direct. Pentru mine, branduri cool combinate cu autenticitatea și shitposting-ul = love, e rețeta perfectă.
Prezența în Social Media
Sunt foarte prezent pe rețelele care contează pentru mine, instagram & tiktok. Instagram-ul e extraordinar pentru a comunica cu oamenii care deja te apreciază, tiktok-ul e extraordinar pentru reach-ul imens pe care îl poți avea, pentru faptul că te pot descoperi oameni, îți poți mări comunitatea. Nu de mult timp, mi-am deschis și un grup de telegram, unde comunic direct cu oamenii. E mult mai personal ca instagram-ul, răspund la întrebări, fac anunțuri, leak-uiesc piese și îmi coagulez o comunitate în jurul proiectului.
Clar, contează foarte mult feedback-ul oamenilor, dar nu vă imaginați că stau și plâng după ce primesc comentarii de hate, absolut deloc. E o chestie pe care trebuie să ți-o asumi în momentul în care faci pasul spre showbiz. Vă dați seama, n-am încercat vreodată să supăr pe nimeni cu muzica sau cu comunicarea mea, dar unii oameni așa sunt ei, mai supărăcioși. Eu doar fac ce-mi place.
Mesaje de la fani
Mi-a spus cineva că sunt afon, mi s-a părut tare amuzant. Studiu, instrumente, canto, ani de muncă și vine Alexandru și îți pune direct eticheta, că na, el e conferențiar la Academia de Muzică. Anyways, am mai văzut un video pe tiktok cu o fată la un concert de-al meu. O fată care se uită la mine mult prea frumos, încât am ajuns să mă simt prost. Și îmi și cântă versurile. Astea sunt reacții care chiar te împlinesc ca artist, și cântăresc cât toate mesajele de hate la un loc.
Industria muzicală din România, cu bune și cu rele
Mie mi se pare cool. Mai ales partea asta de new wave, de urban. Mi se pare foarte meritocrată. Cine are cel mai bun pachet, câștigă. Încă cu radio-ul nu m-am prins, am înțeles că sunt niște algoritmi tare complicați, nu știu. Am mai avut piese pe radio, dar pentru mine main focus-ul e online-ul. Eu la asta mă gândesc când fac muzică. Restul sunt bonusuri.
Rele sunt, am cunoscut oameni foarte superficiali, de la care nu te așteptai. Am cunoscut și oameni extrem de mișto, dar de la ei mă așteptam. Nu m-a surprins nicicum, știam că e de muncă mult, că trebuie să tragi tare pentru proiectul tău și că nu ar trebui să creadă nimeni mai mult în tine decât.. tine.
Cum s-a schimbat muzica comercială
Mi se pare că apune o eră cu influențe estice (și nu o spun nicidecum peiorativ), mi se pare că pe platformele digitale, care reflectă cumva influența reală a muzicii, încep să bubuie chestii cu sound american. Și asta îmi place mult, am ascultat muzică din state și abia am așteptat să vină și la noi trendul. Pe urban a venit de mult, am văzut cu toții la Beach, please! ce inseamnă fenomenul trap. Pe comercial sunt niște pași timizi, dar mi se pare că acolo merg lucrurile. Și ah, cred că sound-ul balcanic și manelele o să fie din ce în ce mai acceptate și în comercial. Dar asta e așa, un bald bet, nu mă bazez pe nimic în afară de intuiție.
Inspirație din afară
Mor după pop-ul american. Îmi place mult Tate McRae, Nessa Barrett, Olivia Rodrigo, JB, 24kGoldn, iann dior, foarte mulți. Cumva ăsta e sound-ul pe care o să încerc să-l caut în muzica mea.
O melodie pe care o asculți în loop
die first de la Nessa și what would you do de la Tate McRae.
