[Out of Office] Nuami Dinescu: Sincer vorbind, nu-mi place sa am prea mult timp liber fara sa fac ceva deosebit, nu-mi place sa intru intr-o rutina a statului degeaba

Nuami Dinescu este dintre cei care isi ia mereu bucuriile ca repere si se agata de ele. In momentele mai grele, locurile prin care a calatorit de-a lungul anilor sunt cele la care se reintoarce cu sufletul pentru a-si reface starea de bine. Cand merge in vacanta, Nuami porneste de fiecare data la drum cu ideea ca urmeaza sa treaca printr-un nou proces de experiente si cunoastere. Sa se intoarca acasa mai bogata interior. Ii place sa descopere atent oamenii locurilor pe care le vede, sa se imprieteneasca cu ei, sa le afle povestile de viata. Iar cand revine in Bucuresti, cel putin o saptamana doarme visand tot ce a vazut, gustat, trait.

"Uneori postez din vacanta, mai ales cind vad ceva atat de frumos, care merita impartasit, sau cind ma impresioneaza ceva. Macar o data pe zi, incerc sa-i bucur pe oameni, sa impartasim lucrurile frumoase pe care le avem sau am vrea sa le avem in viata noastra. Poate se bucura cineva de povestile mele."

Cu Nuami Dinescu vorbim in continuare despre timp liber, personajele filmelor si pieselor de teatru, pe care le ia mereu acasa cu ea, si depanam amintiri din vacantele sale.

Importanta timpului liber pentru tine

Am nevoie de timp liber sa-mi “onorez” obligatiile domestice, nu-mi place sa fac asta, dar am crescut cu “toate trebuie sa treaca prin mana ta”, recunosti vorbele mamelor noastre.

Am nevoie de timp liber sa pot sa merg la adapost la Mona Semeniuc, sa ma joc cu toti cateii, sa pot sa onorez invitatiile la evenimente, colaborari, proiecte, intalniri cu oameni cu care rad si imi incarc sufletul de bine. Si asta seara ma vad cu cineva care are niste povesti fabuloase despre vinuri, imi place sa ascult oamenii pasionati de orice domeniu, mi se pare un mare castig sa inveti de la ei, mai ales de la cei care o iau de la zero intr un domeniu nou.

Asadar, dupa cum se vede, timpul meu liber e mereu indreptat spre ai mei, spre comunitate. Mie imi ajung diminetile in care nu plec asa devreme si am timp sa mi beau cafeaua pe indelete, sa mi adun gindurile, eventual sa casc gura la un serial si sa incep ziua cu bucurie. Si cind nu am asa motive de bucurie, imi fac.

Mi-ar placea sa calatoresc mai mult, sa vad locuri noi, sa intalnesc oameni noi, si uite, pentru asta imi trebuie timpul liber. Timpul liber pentru mine inseamna sa cunosc si sa invat ceva, mereu e ceva ce nu am stiut si asta ma face sa ma simt mai bogata. Si cind imi e mai greu, imaginile locurilor si ale oamenilor pe unde am fost, imi tin tovarasie. Se intimpla sa nu pot pleca mereu, asa cum mi-as dori, se iveste un film sau un proiect nou, il terminam, dar gindul meu e acolo unde am ramas cu drumurile. Stiu ca sint privilegiata, meseria mea e ca o vacanta, imi place atat de mult ce fac, incat nici nu ma gindesc la ce fac ca la o munca. Si, recunosc, am ajuns intr un punct in care, daca nu mi place proiectul, gasesc politicos o cale sa nu fac parte din el. Nu-mi place sa pierd timpul aiurea, e in mine o voce straina care imi aminteste mereu” nu pierde timpul, nu-l irosi!”

In ultimii doi ani, am avut un program mai strans, cu trezit la 5 dimineata, plecat la 6, uneori pina seara la 19, s-a rupt un pic rutina (da medicamente la pisica, Hana e cu niste probleme, scoate Lala, lasa lista cu ce e de rezolvat in lipsa ta, ca ne mai ajuta cineva) dar pentru mine a fost mai mult decit bine. M-am obisnuit sa adorm maxim in jur de 23, ma mai prindea uneori miezul noptii, dar, cind te trezesti 4 zile pe saptamana la 5, organismul se regleaza si eu, care ma trezeam foarte greu, acum sint gata si la 6.30. Oricum, dupa ce am incheiat filmarile la proiectul Adela, la 7.30 maxim 8 sint afara cu Lala.

Ce faci pentru a-ti reincarca bateriile, mai ales dupa asa perioade

Sa stii ca dupa filmare si spectacol am bateriile la maxim. Asa functionez. Am, din fericire, citeva prietene, cu care ma vad si imi sint un izvor de bucurie. De “caprele” din casa mea, nu mai zicem ca se stie, pisicile curata energiile negative din casa, si bucuria lor, sau lenea lor, ca acum, de exemplu, dorm toate, care pe unde nimeresc, mai ales in cutii de carton, aduc asa o stare de seninatate si calm si echilibru. Si ridem foarte mult, ca unele scot niste sunete, zici ca-ti raspund la cuvintele tale.

Cind esti tanar, tanar, nici nu stii de unde sa apuci lucrurile, cu timpul, insa, inveti care sint bucuriile adevarate si ti le iei ca repere. Si cauti lucrurile esentiale, de la un acoperis deasupra capului, la sanatatea celor dragi, la gesturile mici ale oamenilor fata de tine care conteaza cu adevarat, la bucuria din ochii cuiva caruia tu i-ai inlesnit ceva, mai ales cind nu se astepta. Si sint constienta ca nu are cum sa fie mereu doar cu norisori roz, ca sa aleg o metafora, dar, oricum ar fi, fiecare trebuie sa-si gaseasca niste modalitati de a se incarca cu starea de bine care sa te tina macar un timp. Si, cred eu, asta e un proces personal, nu trebuie sa astepti sa faca cineva asta, tu cu tine trebuie sa-ti gasesti bresele si sa te asiguri ca, in caz de ceva, stii pe ce sa apesi. Cind se termina rezervele mai strigi dupa ajutor ca vine macar un om “cu un cablu” si iti da “curent”. Practic, nu fac nimic in mod deosebit, ma bucur pur si simplu de ce am, ma agat de ele si nu le mai dau drumul. Cit esti sanatos, totul, absolutul totul se rezolva. Stiu, suna asa, batraneste, dar ultimii doi ani mi-au bagat mintile in cap, daca mai era cazul.

Ce ai facut pana acum vara asta

Am terminat proiectul Adela. “Cu lacrimi si flori”, cum zicea Florin Bogardo, dar s-a incheiat frumos.
S-a inchis stagiunea la Nottara unde jucam “Urzeala lui Prospero”, spectacol independent realizat in colaborare cu Teatrul Nottara, vom vedea daca mai intra din toamna in repertoriu, s-a schimbat directorul si nu stiu nimic, daca nu, nu, asta e. Eu mi-am facut damblaua, cum se zice, mi-am reinnoit “juramantul” de iubire fata de teatru, dupa 20 de ani, cu Catarina mea de mana, inca ma copleseste emotia teribil inainte de spectacol, asadar sintem bine, asa trebuie sa fie. Sint gata sa ma urc din nou pe scena, cu orice partitura, daca e nevoie, dar, ca si in vacante, trebuie sa fiu in tribul potrivit. Din august incep filmarile la un film de lung metraj, dar inca nu zic ce si cum ca nu stiu daca s-a anuntat oficial, dar o sa fie ceva tare frumos si emotionant. Sper, cum ziceam, sa fug la mare in septembrie un pic si cam atata stiu acum. Dar, repet, neavind un agent care sa-mi faca programul pe urmatorii doi ani (rad singura cind scriu asta, vrabia malai viteazu) mergem asa, mic, singuri, cu proiecte independente.

Vacanta de anul acesta

Vacanta asta a inceput cu un plins de copil in ultima zi de scoala. Consolarea e ca nu am fost singura, cam toti am plecat cu ochii in lacrimi de la ultima zi filmare de la Adela. Era normal, au fost doi ani in care am stat mai mult impreuna, pe platourile de filmare, decit acasa. E, poate, prima data in viata mea, cind plec in lacrimi de la un proiect ca Adela. De la increderea Ruxandrei in mine si continuand cu atitudinea atat de prietenoasa a echipei tehnice. Care m-a ajutat, pur si simplu, sa fac trecerea de la tv la film. Nu o data, obisnuita fiind sa ma uit in camera cind vorbesc, fara sa-mi dau seama, Florica se uita in camera si se auzea, ”stop, doamna, v-ati uitat in camera” cu simpatie si cu intelegere. La inceput mi-a fost o rusine… Si pe urma, blindetea si zambetul regizorului cind nu-mi cadea bine ca nu e perfect din prima reglai tot disconfortul; cam tot ce am trait cu ei m-a ajutat sa nu mai fiu asa stresata, era normal sa mai gresesc. Vacanta asta e plina de amintiri frumoase si de incredere in mine. Pur si simplu parca m-am redescoprit, cu alte resurse si cu atat de multa energie si bucurie! Mai mult ca niciodata.

Cum separi viata personala de cea profesionala

Nu stiu cit de mult vreau sa le separ. Personajele mele vin cu mine, acasa traiesc intr-un film/spectacol. Am fost multi ani cu un om care lucra in acelasi trust, veneam acasa si vorbeam despre emisiuni, despre personaje, despre colegi, imi era de ajutor, el fiind personal tehnic, vedea altfel lucrurile si in meseria asta, conteaza enorm o privire din afara. Prin anul 3 de facultate, repetam Gaitele pentru examen si eu jucam Aneta Duduleanu. Pe vremea aia, locuiam cu sora mea care mi-a zis, brusc, intr-o zi ”auzi, vezi ca ai inceput sa dai ordine ca Aneta Duduleanu!”. Am ras si mi-am dat seama atunci ca sint pe drumul bun, Aneta isi facea loc in viata mea si asta era bine. Asadar, nu trag linie si nu-mi las personajele la usa casei. Si nici nu vreau, sint ale mele, sint datoare fata de ele sa le cresc cit au de spus o poveste. Si e bine. Nu deranjeaza pe nimeni. E mai greu cind te desparti de ele, ca nu prea stii cum, dar le lasi si lor un loc in cufarul tau cu amintiri.

Cat timp petreci la job in concediu

Primul lucru pe care il fac dimineata este sa-mi deschid adresele de mail si sa verific. Sau, daca nu am timp, ca uneori la 7.30 sint deja cu treaba, revin si raspund. Jobul meu nu e asa de stresant incit sa nu mai vreau sa aud de el, dimpotriva, daca sint in vacanta si primesc un mesaj ”am un rol frumos pentru tine” vacanta mea devine fabuloasa. O sa tin minte pentru totdeauna ca in vacanta aia am primit rolul ala. Este drept ca eu sint propriul meu stapin, sint actor freelancer si toate vin la pachet, libertatea asta de a-ti alege proiectele vine cu bune si cu rele.

Ce planuri de vacanta ti-ai facut in continuare

In general, vacantele mele sint strans legate de proiectele care sint deja in curs. Am programat o singura plecare din tara, o saptamana doar, pentru ca mai am alte proiecte in vara, inclusiv un film. Am in minte ceva pentru septembrie, imi doresc ca de ziua mea sa fiu pe o plaja, seara, eu cu marea si cine o mai fi cu noi. Cam atata programare, la noi e posibil sa primesti un telelefon si in doua saptamani sa fie nevoie sa incepi ceva. Si, sincer vorbind, nu-mi place sa am prea mult timp liber fara sa fac ceva deosebit, ma plictisesc, nu-mi place sa intru intr-o rutina a statului degeaba, prefer sa am vacante scurte, intense si mult de munca.

Ce cauti intr-o vacanta

Pentru mine e vitala compania. Si locurile unde merg. Si de data asta merg cu cineva drag mie, eu am zis doar cind sint in vacanta si atat. Mi s-au spus data si locul si eu am zis, da, e perfect. Nu stiu sa-mi caut eu singura vacante, nici nu-mi place sa plec singura sau la intimplare, imi place sa stau in prejama oamenilor care stiu lucruri despre zone, stiu si si le face placere sa povesteasca despre tot ce vad si traiesc si experimenteaza. Vacanta, pentru mine, e tot un fel de proces de cunoastere si experiente, e prilej de imbogatire a sufletului, de ras cu gura pina la urechi, imi place mult postura asta de copil uimit si interesat, asa imi dau seama ca eu nu o sa imbatranesc cu adevarat niciodata.

Obiective de concediu

Sa ma bucur. Sa invat lucruri noi. Imi place sa-i ascult pe oameni povestind despre locurile in care sintem, despre localnici, despre istoria lor, gastronomie, sa-i cunosc, sa ma imprietenesc cu ei, sa-mi aduc acasa un bagaj de experiente si trairi. De fiecare data cind m-am intors dintr-o calatorie, vacanta, presstrip, cel putin o saptamana am dormit visind locurile, intalnirile, mincarea locului, iscusinta de a gati cu ingrediente ieftine, toata emotia cu care ma las sa le descopar ramane cu mine.

Primul lucru pe care il faci in orice vacanta. Si ultimul

Indiferent cit sint de obosita, las bagajele asa, nedesfacute si ies sa vad locul, orasul, marea… beau o cafea si ma las in voia oboselii si a starii de “uite, am ajuns, in sfarsit” undeva de unde pot sa cuprind cu privirea cit mai multa priveliste. Ultimul lucru este sa ma asigur ca nu am uitat nimic, am antecedente cu buletin uitat la receptia hotelului, cu pantaloni uitati in dulap, verific daca am cumparat ceva suverniruri pentru acasa si ceva deosebit pentru mine, de la imbracaminte la cafea sau condimente.

Un loc de vacanta descoperit recent

Nu am mai fost plecata din 2019, cam ca toata lumea, si a fost in Palestina, Ierusalim, Hebron, Ramallah,Ierihon si Nablus. A fost foarte impresionant, sint locuri cu o rezonata istorica foarte puternica, m-am simtit extrem de apropiata de Cetatea Ierusalimului, as fi stat acolo zile intregi, asa, pur si simplu, atat de buna e energia care te infasoara de cum intri. Am umblat in locuri despre care doar citisem, am fost foarte emotinata cind am intrat in sfantul Mormant, in Gradina Ghetsimani, pe Muntele Maslinilor, in Biserica Tuturor Neamurilor, in drumul spre Ierihion am vazut ramasitele palatului lui Irod, doar niste ziduri tocite au ramas din maretia lui. M-as intoarce maine acolo, uite asta e un loc de incarcat bateriile, de acolo vii altfel, simti ca trebuie sa fii mai bun, mai blind, intelegi altfel menirea ta ca om. Am luat, ca toata lumea, mici bijuterii de daruit, lumanari de ceara si smirna si mi-am cumparat o rochie traditionala cu care, cind ma imbrac, devin parca altcineva.

O vacanta legendara

A fost in 2016, a fost cadou de ziua mea, primit de la sora mea de inima, medicul veterinar Daniela Braslasu. Au fost trei saptamani de vis care au Inceput in Viena, Paris, Coasta de Azur, Valea Loirei, Padova, Venetia, Lourdes, Muntenegru. Din pacate, motorul bucuriei nostre si capetenia tribului nostru, Cornel Braslasu, poate cel mai empatic si mai bun cardiolog veterinar, a fost rapus de Covid anul trecut. Altfel, probabil, acum ne-am fi pregatit sa plecam din nou, intr-un alt periplu care sa ne bucure inimile, nu doar de bucuria locurile prin care trecem, ci si pentru privilegiul de afi atata vreme cu prieteni pe care ii simti lipiti de inima ta. Fara nicio indoiala. A fost cea mai frumoasa vacanta din viata ma. Cea mai frumoasa. De neuitat.

Relatia cu telefonul in vacanta

Telefonul meu esti mijlocul prin care tin legatura cu lumea. Nu stau pe el, mai ales cind sint intre prieteni sau la plaja, verific doar sa nu fie ceva mail/mesaj si atat.

Postarile pe Facebook

Uneori postez din vacanta, mai ales cind vad ceva atat de frumos care merita impartasit sau cind ma impresioneaza ceva. Macar o data pe zi, pentru ca am o comunitate destul de mare cu care am o relatie frumoasa, incerc sa-i bucur pe oameni, sa impartasim lucrurile frumoase pe care le avem sau am vrea sa le avem in viata noastra, vreau sa las loc mereu pentru firul de speranta, in vremuri e si mai mare nevoie de ea. Poate se bucura cineva de povestile mele, de locurile unde sint, de asta incerc sa gasesc esenta si sa o imbrac cu citeva imagini. Dar nu fac asta obsesiv, uneori, cind sint luata prin surprindere de un loc sau de o intilnire, uit de telefon, uit sa fac fotografii, mintea mea se concentreaza sa simta bucuria sa si-o pastreze asa, perfecta, in memorie.

Bucurestiul vara

Orasul e, din pacate murdar, rupt, spart, zone din ceutru parca apartin unui loc lasat in paragina, e si vina administratiei, dar si oamenilor in egala masura. Iar dorinta unora de a elibera trotuare cit sa si parcheze masinile, a lasat orasul si fara copacii pe care ii avea si acum sint zone in care vara, pe strada, nu e pic de umbra. Si e absolut dezolanta imaginea cu un copac imprejmuit cu niste borduri care incet, incet, il secatuiesc de viata. In vacanta Bucurestiul e mai gol, dar e si mai vizibila starea de degradare. Ne ar mai fi ajutat cite o ploaie din cind in cind, dar deocamdata e un amestec de frumos, vechi, bizar, aglomerat, senin, murdar, galagios…

Un loc unde iti petreci timpul liber

Asa dezastruos cum e, mie imi place Bucurestiul. Nu am un loc anume unde sa stau, ma mai ratacesc in parcul Ioanid (acum i se spune Ion Voicu). Imi place povestea lui si ma duce cu gindul la George Calinescu.

Ce faci prima data cand te reintorci la job pentru a-ti intra in ritm

Probabil ca mine mai sint artisti, noi nu ne separam niciodata cu adevarat de ”job”, eu nu cred ca e doar o meserie, desi cineva spunea intr-un interviu ca oricine poate face meseria asta. Pentru mine e felul meu de trai, drumul meu, sansa mea ca viata sa mi fie mai frumoasa si mai senina decit ar fi putut sa fie. Iti marturisesc cu mana pe inima ca ritmul meu e ritmul zilnic de filmare, de stat in priza, de cautat solutii la personaj, de invatat text, mereu alt text. Asta imi tine mintea si trupul treaz. Si bucuriile ma odihnesc. Nu-mi ies din ritm si pot sa intru in emisiune, in direct sau intr-un film imediat, de a doua zi. Aterizeaza avionul la 4 dimineata, la 8 pot sa fiu la cadru. Asta e cind iubesti ce faci.