[Out of Office] Andrei Leonte: N-am înțeles niciodată vacanțele făcute 100% pe plajă. Mi se par sterile

Fără vacanțe legendare deocamdată în viața sa. Așa a trăit până acum Andrei Leonte și a trăit bine, fiindcă și bucuria experiențelor care nu sunt neapărat epice se simte la fel de fain. Și se trăiește cu sufletul la fel de intens. Fie că merge în Italia, la Geneva sau Paris, lui Andrei îi place să descopere locuri noi, să fie în mișcare. Vacanțele integral pe plajă nu sunt stilul său, chiar îl plictisesc, și începe să se suie pe pietrele din jur ca să simtă că e activ.

Cu Bucureștiul are o relație mai bună vara, când cei mai mulți dintre locuitorii lui sunt plecați în vacanțe. Iar când iese din livingul său, pe care îl numește ”oază de serenitate”, merge în locuri aglomerate pentru a se conecta cu oameni.

"Or fi mai romantice străduțele, dar de cele mai multe ori sunt și pustii și dacă ies din casă o fac și ca să mă conectez cu niște oameni, fie ei și trecători, și ca să nu-mi mai lovesc privirea de niște pereți la 2m de mine".

În rândurile următoare, Andrei Leonte povestește și despre relația sa cu timpul liber, împărtășindu-ne la final cum face să reintre în ritmul de muncă, după fiecare vacanță.

Relația ta cu timpul liber. Importanța lui

...sunt dureroase aceste întrebări. Îmi vine să zic că e important și de fapt așa mă și laud întruna. Sunt unul dintre oamenii ăia care zic "să treacă săptămâna asta și după aia, gata, nu mai pot așa, tre' să mă mai liniștesc și eu un pic, să mă mai bucur de chestii, măcar așa, printre picături". Da' parcă și fraza asta subțiază timpul pe care mi l-aș acorda - am început cu "gata" și am ajuns la "printre picături". Deci cred că nici la nivel declarativ nu stau foarte bine.

Fac eforturi în acest sens, mai ales de când sunt într-o relație - cumva simt ca mi-e mai ușor să găsesc timp pentru noi, decât pentru mine. Eu puteam fi lăsat pe ultimele locuri, mă gândeam că mă pot lipsi de dup-amiaza aia liberă, sau de un weekend la mare. Și așa cred că am reușit să mă păcălesc singur să mai respir un pic. Ba mai mult, cum și Laura se încadrează nițel la categoria de workaholic, mi s-a oferit ocazia să fiu eu ăla care mai zice să închidem tot și să ne mai liniștim oleacă. Un ipocrit.

Ce faci pentru a-ți încărca bateriile

N-am putut să fiu mai niciodată genul ăla de om care se relaxează făcând ceva. Ce-i aia? Relaxare activă? Oximoron, frățicule. Nu, eu tre' să stau. Da' n-ați înțeles: dacă s-ar putea, aș vrea să și privesc într-o singură direcție, să nu mișc nici ochii stânga-dreapta. Pentru o recuperare completă - și da, din păcate mă împing până în punctul în care relaxarea are rol de recuperare - trebuie să cam fie shutdown complet, măcar o zi. Trezit, mâncat, film, mâncat, adormit pasional (mie așa-mi place să numesc somnul ala neplănuit de pe canapea, care te ia în brațe și te pupa pe gât, care își trece mâna prin parul tău, care te duce în Narnia, să vă dați cu ursuleți pe tobogan, indiferent de cât de mișto e filmul) and repeat.

Cum ai gândit vacanța de anul ăsta

Păi... Scriu răspunsurile astea din avion, deci pot să povestesc la cald. Da' n-am gândit-o ca fiind ceva special, pur și simplu mă bucur ca există, că m-am răzgândit de un milion de ori și apoi, pe ultima sută de metri, a mai fost și episodul cu portofelul pierdut (fix înainte de a pleca a dispărut de pe radar vreo jumătate de zi), așa că mă gândeam că n-o să mai apuc. Iar ce se întâmplă acum, e cam standard: miros niște parfumuri pe care nu mi le cumpăr la duty-free și mă urc într-un avion către Italia.

N-am vacante glamorous, n-am avut niciodată. De exemplu, n-am fost niciodată într-un loc cald iarna. Ce loser! E și o problema de timp, într-adevăr, dar e și o problemă de bani, fie pentru că poate chiar nu-mi permit, dar chiar dacă mi-aș permite, încă nu ma pot dezlipi de fraza - "lasă, mai bine mai țin de banii ăștia deocamdată și mai vedem".

Important pentru tine în vacanță

Mi-ar plăcea să am și ce vizita în locul în care merg. N-am înțeles niciodată vacanțele făcute 100% pe plajă. Mi se par sterile. Mi se pare că mă învârt în cerc, că îmi oferă aceeași experiență în fiecare zi. Mulțumesc, dar am asta și acasă. De fapt, inclusiv pe plajă, de cele mai multe ori simt că mă plictisesc și vreau măcar să mă urc pe pietrele alea în formă de molecule.

Tot zic că o s-aduc mentalitatea de "shutdown" și în vacanță, că "poate de data asta nu ne mai rupem picioarele mergând, nu?", dar pentru ca, asa cum ziceam mai sus, din capul locului voi alege o destinație în care am ce vizita, nu pot sa stau, vreau sa ma bucur de cat mai mult din ce are locul respectiv de oferit.

O vacanță legendară de-ale tale

Mamă, de fiecare dată mă întristează întrebări de genul asta, pentru că mă fac să-mi dau seama că gândesc lucrurile în termeni mici. Ma rog, drăguț ar fi să zic că mă bucur de lucruri mici, dar când vine vorba de spus povesti și eu n-am cu ce sa-i las pe oameni cu gura căscată, parcă îmi vine să merg mai mult pe prima interpretare.

O vacanță (pe care eu am văzut-o ca fiind) mișto a fost cea din 2016. Am fost mai întâi în Elveția și am filmat un videoclip - vreo 2 zile am filmat în Geneva și o zi am trecut granița în Annecy și am filmat într-o bărcuță pe lacul de acolo (atunci am condus pentru prima oară o barcă). În total cred ca am stat 5-6 zile în Elveția. Deja cred ca am început prost, pentru că am și lucrat. În sfârșit. Din Geneva am luat TGV-ul până în Paris unde am stat la un vechi prieten care făcea conservatorul acolo. Era prima oară când ajungeam în Paris și, deși l-am descoperit mai mult singur (prietenul meu lucra destul de mult), pentru mine a fost magic. Acolo am stat vreo 9-10 zile și apoi am luat avionul până la ai mei, în Italia, de unde ne-am întors cu mașina în România. Drumurile astea de Italia au fost întotdeauna grele, dar eu m-am bucurat de ele. Erau ca niște excursii cu ai mei.

Linia care delimitează viața profesională de cea personală

Așa cum ziceam și mai sus, îmi propun să îmi dau shutdown doar acasă. În vacanțe încă mă păstrez oarecum activ, așa că parcă nu-mi vine să resping absolut orice gând legat de joburi.

Plus că parcă, nu știu, ar trebui, să fac ceva ca eventual să merit ce trăiesc în vacanță, nu? Sau ca să am in continuare o părere bună despre mine. Da, sunt chestii pe care le discut și la terapie, no worries. :)) Și cumva cred că îmi vine mai ușor sa mai fac cate ceva, tocmai pentru că aleg eu asta și nu pentru ca sunt obligat.

Pe de alta parte, as putea sa ma ocup de chestia aia pe care am tot amânat-o, gen sa termin strofa aia, sau sa mai citesc pentru disertație, sau să mă mai gândesc la o strategie pentru social media... Și apropos de social media, nu mai postam și noi ceva?

Orașul tău vara

Eu mă înțeleg mai bine cu vara din toate punctele de vedere, deci o prefer și ca "filtru" pentru București. Cam din unghiul asta pot eu sa abordez relația dintre București și vară, pentru că la mine vara nu vine neapărat și cu vacanța. Ba dimpotrivă, pe lângă celelalte joburi, vin și cântările și, de exemplu, vara aceasta am doar 2 weekenduri libere. Nu mă plâng (mă rog, poate un pic), că am văzut în 2020 cum e să am weekenduri libere.
Dar au alți oameni vacanță și pare că se mai relaxează un picut lucrurile și sincer simt că mă ajută și pe mine, chiar dacă lucrez.

Un loc din București unde petreci mult timp

Living-ul meu! Tare mult îmi place acolo. Am canapea, am televizor, am perdele pe care le pot trage ca sa stau dezbrăcat. Senzație!
Dar când TREBUIE să părăsesc aceasta oază de serenitate, îmi place să mă plimb în spatii largi. Or fi mai romantice străduțele, dar de cele mai multe ori sunt și pustii și dacă ies din casa o fac și ca să mă conectez cu niște oameni, fie ei și trecători și ca să nu-mi mai lovesc privirea de niște pereți la 2m de mine.

Ce faci după vacanță ca să reintri în ritm la job

Încerc sa îmi aduc aminte de ce am nevoie de bani.
N-am reușit să îmi găsesc o rețetă, dar clar e că nicicum nu-i bine: dacă reușesc să uit de toate în vacanță, e posibil sa pornească greu motoarele, dacă nu mă relaxez, simt ca am fost degeaba în vacanță și că e nedrept să mă întorc la munca. Pe de alta parte, dacă am timp liber pe săturate, e posibil să mă ia un oarecare sentiment de vinovăție care să mă împingă către ceva care seamănă cu chef de muncă... Nu știu, e ca la loterie, nu știu la ce să mă aștept. De asta mi-e și frică să mă întorc din concediu!