Ultimul an a fost încărcat pentru producătorul Alexei Țurcan. Asta s-a datorat mai ales lucrului la cel puțin două dintre producțiile sale, albumul Roiesc al Mădălinei Pavăl, lansat vara aceasta, și soundtrack-ul pentru documentarul România Sălbatică, premiat la Gopo. Nu e lucru nou pentru Alexei să lucreze cu orchestre, mai ales dacă ați văzut și ascultat ce se întâmplă în Borat 2. Totul se întâmplă în studioul Unda, acolo unde, spune el, există cea mai bună cafea și cele mai bune scule.
Eu cred că se simte România în soundtrack. N-am căutat să mă inspir din folclor, nici n-am avut timp de “research”, în plus nu e ca și cum am cântat jazz la trompetă toată viața mea și acum trebuia să mă familiarizez cu muzica populară românească. :). A venit organic, crestele munților erau românești, animalele de-aici, pădurile și râurile noastre - ele m-au inspirat.
Am vrut să aflăm de la Alexei ce se ascunde în spatele muncii de la albumul Mădălinei, care mai e relația lui cu folclorul și cum e să gestionezi înregistrări pentru o întreagă orchestră pentru a pune România pe note. Maestre, muzica.
Cum a fost lansarea Roiesc
A fost cum trebuie să fie o lansare, greu de adunat și organizat, producție proprie - ca să ne facem de cap cum vrem, dar și extrem de satisfăcător într-un final. M-am simțit ca într-o familie mare, noi și publicul.
Pace cu zona folclorică
Cu zona folclorică mi-am dat seama că nu trebuie să “mă împac”,ci că a fost tot timpul parte din mine, doar că nu i-am dat ocazia să se manifeste. De când creez în acest proiect, o spun fără exagerare, sunt ca o pasăre prinsă într-un curent de aer cald. Din punctul meu de vedere, albumul ROIESC este mai mult alternativ decat folcloric.
Colaborarea noastră e un fenomen aparte. De la cum încep ideile de piese, la cum se transformă pe parcurs, cum decurg repetițiile, cum disecăm fiecare frază pentru toate cele 11-12 instrumente, apoi interpretarea, forma și textura pe care o ia fiecare “voce” și până la energia creată - pe înregistrare sau în concert. Faci un pas în spate și vezi un tot intreg, pentru noi e foarte limpede, e legat... greu de explicat. :)
Credit foto: Miluță Flueraș
Înregistrări și producție
Albumul conține 8 piese (fix atât de lungi cât am simțit să fie). Iar firul roșu e Mădă, simplu. Sunt povești în jurul cărora ea ne adună.
Întreaga producție a fost făcută la studioul UNDA Recording în București. Aici îmi desfășor eu activitatea, aici e cea mai bună cafea, cele mai cele microfoane, procesoare, mixere și monitoare.
Eu m-am ocupat de producție și de o parte dintre înregistrări, de toate aspectele tehnice s-au ocupat colegii mei de la UNDA, Horia Panaitescu și Dan Georgescu. Dan a mixat albumul, el oricum a fost martor la “facere” de la primele schițe ale pieselor.
Colaborarea cu Asphalt Tango Records
Pe mine mă leagă multe de această “instituție” - m-am plimbat prin turnee cu celebra Fanfare Ciocârlia (ei sunt cireașa de pe tortul Asphalt Tango de la începuturi), am colaborat la producțiile lor, printre care și ultima apariție în soundtrackul filmului Borat 2. Iar Henry Ernst, omul din spatele Asphalt Tango, mi-e prieten drag, putem sta (zeci de) ore la povești într-un mix haotic de engleză, română, germană și gesticulație mediteraneană. :))
Avem un album de alternative acoustic world music cu iz est european și mai e și de dans, era absolut inevitabilă colaborarea cu Asphalt Tango și mă bucur enorm că i-a venit timpul. Albumul este disponibil în format digital deocamdată. Se poate asculta pe toate platformele de streaming și se poate și cumpăra pe madalina-paval.bandcamp.com.
Piesa ta preferată de pe ROIESC
Îmi place foarte mult “Nu ai nume” pentru că, muzical, îmi umflă ego-ul de compozitor, e chiar specială. Piesa preferată e “Uda” - mi se face pielea de găină și când o cânt dar și când o ascult (în mașină, la un volum aproape de deranj). Dar preferata-preferata este “Duilala”. Ba nu, “Luna”. :))
Cum ai ajuns să compui muzica pentru România Sălbatică
M-a sunat într-o zi Tudor Giurgiu și m-a întrebat “ce faci în următoarele 3 luni?”. Să-i cunosc pe Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, să povestim despre film și despre fiecare scenă - asta a durat 2 luni. Iar în a treia lună am scris toată muzica. Asta e long story - very short.
Lucrul cu orchestra
Este o provocare, e drept. Eu am mai avut experiențe de lucrat cu orchestre, deci știam cumva la ce să mă aștept. Am ales orchestra și o echipă de colaboratori talentați și eficienți pentru că soundtrackul României Sălbatice presupunea un volum foarte mare de material concentrat într-o perioadă de producție foarte scurtă. Feelingul e intens, toate emoțiile, tot stresul dar și toate sentimentele de după. Înregistrările le-am facut tot cu UNDA Recording (și mixul același Dan Georgescu) - întreaga producție a fost o muncă de echipă și toate rotițele au funcționat, din fericire, ceas! Una dintre întâmplări a fost chiar când înregistram tema principală a filmului și se tot foia cineva prin sală, zgomote, click, șoapte - erau realizatorii Dan și Cosmin. Atunci am comunicat muzicienilor prin căști cine sunt domnii cu deranjul și, după ce că Dan și Cosmin aveau deja expresii de “Ce se întâmplă? Cine, eu?!”, s-au trezit în aplauzele orchestrei. Trebuia să le vedeți expresia feței. :))
Credit foto: Miluță Flueraș
3 zile de înregistrări
Cele mai multe înregistrări s-au facut la UNDA Recording, instrumente solo, multe percuții, aranjamentele mai compacte. Doar orchestra a fost înregistrată la Electrecord, dar tech-powered by UNDA, am folosit doar incinta Electrecordului, acolo atât a mai rămas din celebrele studiouri de altădata. Cel mai mare challenge e că am avut disponibile doar 3 zile pentru recording cu orchestra, ca să-l avem și pe Tiberiu Soare - un dirijor cu care m-am înțeles fără prea multe cuvinte. Pur și simplu spot on!
Credit foto: Vladimir Pogonariu
Vocea – instrumentul principal
Sunt foarte multe elemente. “Instrumentul” pe care m-am bizuit predominant a fost… vocea mea. Fiecare temă, fiecare melodioară, înainte de a fi orchestrată, am fredonat-o inițial. Poate o chitară, poate un pian sau acordeon ca instrument “declanșator”. Bineînțeles că fiecare scenă a avut peisajul său, personajul ei, aveam multe lucruri de care să țin cont în momentul creației, iar România e plină de “lumi”, o diversitate foarte mare de relief, climă, floră și faună. Și filmul România Sălbatică încearcă să le cuprindă pe toate.
Ce are deosebit sountrack-ul România Sălbatică
Eu cred că se simte România în soundtrack. N-am căutat să mă inspir din folclor, nici n-am avut timp de “research”, în plus nu e ca și cum am cântat jazz la trompetă toată viața mea și acum trebuia să mă familiarizez cu muzica populară românească. :). A venit organic, crestele munților erau românești, animalele de-aici, pădurile și râurile noastre - ele m-au inspirat.
România Sălbatică a fost al treilea soundtrack la care am lucrat, primele două - tot pentru documentare. Muzica pentru film o văd diferită pentru că ma raportez altfel la timp. Pot fi secvențe foarte lungi unde și povestea sonoră are timp să se dezvolte, sau invers, alt fel de provocare - caută și exprima emoția în 15-30 de secunde.
Credit foto: Răzvan Chirilă
Ce înseamnă premiul Gopo pentru tine
Am fost onorat! E foarte bine pentru film (Gopo la 3 categorii), asta mă bucură. Când producțiile, echipele și filmul sunt apreciate, avem cu toții, și la nivel individual, de câștigat.
