[Desen pe banda] Petra Dobruska: Prin bandă desenată documentară putem vorbi despre nedreptăți, lucruri care sunt de schimbat în societatea noastră

Mulți dintre autorii români de bandă desenată își publică lucrările prin resurse financiare obținute prin crowdfunding. Nu că așa ar vrea ei, ci, pentru că asta e cam singura soluție care poate duce în final la un produs de calitate. Mulți însă aleg să o facă de capul lor, indie până la capăt. Am stat de vorbă cu Petra Dobruska, scenaristă, editor și fondatoare a primei reviste de bandă desenată documentară despre mediu de la noi, POC! despre ce se află în spatele unui demers de acest gen.

În Franța sunt publicate anual peste 6000 de romane grafice și benzi desenate, iar în România ajungem la câteva zeci datorită unor edituri mai deschise către acest domeniu, majoritatea sunt traduceri din alte limbi sau benzi desenate locale dedicate mai ales copiilor.

Petra spune că spațiul cultural nișat este în continuare în stadiul de dezvoltare, se întâmplă lucruri, dar cu pași timizi. Piața de bandă desenată esete una mică, dar cu fiecare inițiativă de aces gen se mai pune o cărămidă. Preferă să citească despre lucruri reale, povești scrise de oameni implicați la firul ierbii și crede că banda desenată are șansa să schimbe mentalități, atât timp cât vine să combată o societate normativă.

Bandă desenată și noii eroi

Nu s-a dus vremea cu eroii fantastici și cu siguranță că acest segment de bandă desenată are un public relativ mare și format. Banda desenată documentară poate să meargă paralel și poate să se completeze, ambele direcții până la urmă dezvoltă piața de BD. Pentru noi, la POC! eroul este omul de rând și experiența lui de viață în contextele în care trăiește. Eroul este de asemenea natura care mai încearcă să reziste influenței noastre negative, eroi sunt animalele și oameni de toate vârstele, genurile și profesiile.

BD documentar

Au mai fost publicate traducerile romanelor grafice faimoase, există și câteva inițiative locale în acest sens. POC! aduce în primul rând subiectele locale, experiențele cu care putem empatiza, din care putem învăța ceva, afla lucruri noi. Și nu în ultimul rând prin bandă desenată documentară putem vorbi despre nedreptăți, lucruri care sunt de schimbat în societatea noastră, lucruri care ne provoacă să regândim ceea ce știam că e o normă. Eu personal simt nevoia să mă exprim despre lucruri reale, să citesc despre niște realități văzute subiectiv de scenariști și ilustratori. Mă provoacă, mă intrigă, mă inspiră, mă liniștește.

România vs. Restul lumii

În România spațiul cultural și cu atât mai mult spațiul cultural independent sau nișat este foarte precarizat. Există puține fonduri publice și artiștii ca și alți oameni au nevoie de un trai decent. Piața de benzi desenate este în continuare foarte mică și clar că trebuie din ce în ce mai multe inițiative de acest gen să se dezvolte mai pregnant. Doar cu inițiative constante și pași mici se dezvoltă un public mai mare, care va cere mai multe publicații de acest gen. Și abia apoi vom putea vorbi despre o piață puternică.

Este greu de vorbit în general despre piața din afară, fiecare țară are specificul ei. De exemplu în Franța sunt publicate anual peste 6000 de romane grafice și benzi desenate, iar în România ajungem la câteva zeci datorită unor edituri mai deschise către acest domeniu, majoritatea sunt traduceri din alte limbi sau benzi desenate locale dedicate mai ales copiilor. Mulți dintre autorii români, recunoscuți în străinătate, își publică lucrările prin resurse financiare obținute prin crowdfunding, aceasta fiind singura soluție care acoperă costurile necesare pentru a asigura o calitate înaltă a produselor. Alți autori își publică cărțile în regim independent, folosind resurse financiare proprii. Asta e realitatea locală.

Povestea din spatele POC

Eu sunt editoare și fondatoarea revistei POC!, dar de bază sunt antropolog și mă interesează enorm de mult poveștile reale și legăturile dintre oameni, relațiile, conviețuirea etc. Când făceam cercetări și scriam textele academice, de obicei cei despre care scriam nu aveau acces la textele mele cu toate că încercam să le prezint. Banda desenată în schimb mă provoacă să zic povești într-un alt fel, mult mai accesibil unui public mai larg. Și asta îmi place. Cred că bandă desenată ne poate apropia de niște concepte care altfel rămân în cercuri închise.

Ideea aceasta de revistă de bandă desenată m-a entuziasmat ceva ani în urmă, între timp s-a copt mai bine în capul meu tot conceptul și ne-am bucurat enorm când am și găsit resursele financiare pentru publicarea primului număr. Aici multe mulțumiri partenerilor noștri MaiMultVerde, care au avut încredere în noi.

1 an de muncă

La primul număr POC! am lucrat aproape un an. Dar eram complet la început și trebuia să stabilim tot conceptul foarte clar, inclusiv designul, coperta, mărimea revistei ș.a.m.d. Apoi ne-a lovit criza de hârtie care e pe piața produselor tipografice și unele lucruri trebuia să le luăm complet la capăt. Evident nu am vrut să grăbim lucrurile, să facem totul pe repede înainte, aici e cel mai atent Teodor Bradu de la studio Fluid, care ne-a făcut toată grafica. Ne-a luat ceva timp să găsim cele șase povești, apoi să scriem scenariile. Aici am lucrat cot la cot cu activista și cercetătoarea de mediu Roxana Bucată. Apoi munca între ilustratori și scenariști, corectura și multe, multe altele. De fapt, sună ușor acum când avem deja primul număr în spate. Dar a fost multă muncă la început.

Banda desenată în era social media

Eu ador banda desenată pe hârtie, ca un produs de calitate artistică. Clar e spațiu și în mediu digital, dar eu și pozele le fac de când eram mică pe analog. Așa că îmi doresc mult să rămâne POC! un produs de calitate pe hârtie.