[Out of Office] Andreea Retinschi: Obiectivul final de vacanță este să simt ceva, fie că e vorba de recalibrare sau un sentiment de liniște

Anul aceasta și-a planificat două vacanțe până acum, ambele când a ajuns la burnout. La Viscri a dormit și a privit cum curge molcom și fără stres viața de la sat, la Amsterdam s-a desprins de grupul cu care era și a călătorit singură într-un sătuc olandez poetic. Andreea Retinschi își promite după fiecare vacanță, din care se întoarce cu bateriile încărcate, că nu mai uită să își ia pauze, să se deconecteze periodic. Dar mereu uită.

”Plecarea de ziua mea anul trecut a însemnat mult pentru mine. Mi-am făcut curaj și am rezervat o cabană în Argeș, la Tărâmul Prieteniei. Când m-am trezit dimineața, am ieșit afară și eram doar eu și roua dimineții, și cățeii locului și în jurul meu doar natură, m-am simțit absolut fericită. Asta era, asta căutasem”.

Și în București, Andreea Retinschi se simte turist uneori, mai ales în plimbările sale cu bicicleta, când descoperă case și arhitectură frumoasă. Povestim cu ea despre timp liber și aflăm ce contează cel mai mult pentru ea în vacanțe.

Importanța timpului liber

Timpul liber nu-mi este pe cât de important ar trebui să îmi fie. Am ignorat acest concept foarte mulți ani.
Acum câțiva ani încercăm să îi explic unui client care voia urgentat un job că nu am avut o vacanță de luni de zile, și o prietenă care era lângă mine mi-a șoptit “weekend, tu când spui vacanță nu te referi la concediu, te referi la un weekend liber”.

Prin urmare, inclusiv definiția mea de timp liber este destul de rudimentară: timp în care nu lucrez, deși tot interpretabil, pentru că de obicei tot fotografiez, dar pentru mine. Și mai am o varianta a timpului liber în care fac curat.

Reîncărcarea bateriilor

În general mă prind că e timpul să îmi reincarc bateria când deja a luat foc. Și de fiecare dată îmi spun că o să fiu mai responsabilă cu mine, dar apoi uit.
Fie stau cuminte acasă cu telefonul pe silent, cu pisicile și câinii și îmi dedic o baie cu spumă, un film și o sesiune de creme, fie plec undeva unde pot să mă deconectez complet.

Vacanța de anul acesta

Anul acesta mi-am planificat vacanțele, că de obicei, dintr-un burnout. Mi-am planificat două vacanțe, una la Viscri, și una în Amsterdam.

Prima era gândită să fie în ton cu burnoutul, planul era să mă duc și să stau. Asociez toată vacanța cu terasa minunată de la Viscri 32, somn și faianță colorată.
E un loc ideal de burnout, acolo totul se derulează încet și în multă liniște. Practic punctele culminante acolo erau să văd ce se introduce pe meniu, ce pisică sau cățel nou apar, întoarcerea văcuțelor și căprițelor la apus înapoi în sat.

În Amsterdam am mers la bachelorette party-ul unei prietene, dar am stat cu câteva zile mai mult ca restul grupului pentru că îmi doream să vizitez un sătuc poetic, Giethoorn și să îmi testez capacitatea de a călători singură. A fost prima mea călătorie în altă țară (începută) singură, și provocarea era să mă descurc să ajung dintr-un loc în altul. Pentru mine care sunt veșnic pierdută în spațiu, a fost o realizare personală importantă. Bine, nu aș fi reușit fără amabilitatea constantă a olandezilor.

Cum îți alegi destinațiile de călătorie

Scopul suprem este un loc care mă face să simt. Natura are un efect benefic asupra mea, pe care orașul nu mi l-a dăruit niciodată. Am o slăbiciune și pentru sătuce și orășele micuțe.

Ce e foarte important pentru tine în vacanță

Este important să am un echilibru între experiențe și odihnă. Nu o să mă găsiți pe mine luând cel mai matinal zbor ca să am mai multe ore în zi, pentru că prioritizez calitatea peste cantitate și îmi știu limitele. Obiectivul final de vacanță este să simt ceva, fie că e vorba de recalibrare sau un sentiment de liniște. Fericirea ar fi, de altfel, un sentiment simpatic de găsit, dar nu vreau să pun presiune.

O vacanță legendară

Cred că “legendar” lasă o așteptare mare de la ceea ce aș putea povesti, dar plecarea de ziua mea anul trecut a însemnat mult pentru mine. De obicei, cu puțin timp înainte de ziua mea încep să simt un dor de ducă care mă consumă, doar că mereu lucrez până în ultimul moment și apoi mă trezesc că mai sunt câteva zile și nu am niciun plan. Foarte mulți ani de’a rândul, de ziua mea dădeam petreceri acasă și îmi petreceam ziua cu 30-40 de prieteni. Tradiția aceasta a murit în pandemie. Anul trecut, cazurile prin octombrie crescuseră din nou și mă simțeam destul de pierdută. Eram foarte obosită, pierdusem le joie de vivre, și aveam nevoie să mă deconectez de la muncă, și de responsabilitățile de acasă. Norocul meu a fost că am avut o prietenă, Oana, care m-a încurajat și sprijinit să îmi dau seama ce am nevoie, și m-a și dus cu mașina ca să evit aglomerațiile.

Întâi am închiriat un airbnb micuț și boem chiar la Ateneu, pentru câteva zile. Eram practic la 30 de minute pe jos de casă, dar eram doar eu, fără nicio responsabilitate. Am ieșit o singură dată să mănânc la Pickles, care era pe lista mea de locuri de mâncat și să mă plimb prin Cișmigiu, în rest am stat ziua în camera și am scris și am citit și m-am uitat la seriale, iar seara beam bere pe balcon și mă uitam la apus. A fost fix ce aveam nevoie, dar am realizat că am nevoie de mai mult timp și mai multă natură și mai puțin contact cu oamenii.

Și atunci mi-am făcut curaj și am rezervat și o cabană în Argeș, la Tărâmul Prieteniei. Eram într-o cabană, fără electricitate sau apă curentă și trebuia să fac și să întrețin focul, fiind sfârșit de octombrie. Când m-am trezit dimineața, și focul se stinsese, am stat vreo jumătate de ora să îl reaprind, și apoi am ieșit afară și eram doar eu și roua dimineții, și cățeii locului și în jurul meu doar natură, și m-am simțit absolut fericită și în viață. Asta era, asta căutasem. Fix de ziua mea, s-a nimerit să se țină și tradiția locală a focului lui Zamolxe, așa că am băut vin fiert cu gazdele și am stat la povești. M-am întors cu cele mai încărcate baterii și evident că le-am folosit ca să lucrez exagerat de mult, fără să mai îmi iau pauză, și deși mi-am spus atunci să nu uit, că o dată la 3-4 luni trebuie să îmi iau o pauză, am uitat.

Cum arată linia dintre viața profesională și cea de cea personală

E foarte vagă, trebuie să te uiți mai de aproape cu lupa.

Cât timp petreci la job în concediu

Încerc să răspund pentru că mesajele necitite ajung întotdeauna într-un univers paralel.

Relația cu telefonul în vacanță

Stau indecent de mult cu telefonul oriunde.

Postările de concediu

Postez, cumva pentru că sharing is caring. Dacă găsesc ceva magic vreau să împart cu alții.

Bucureștiul vara

Tocmai s-a anunțat o caniculă, iar confortul meu termic se termină la 28 degrade celsius, cu indulgență, așa că sufăr. “I’m only happy when it rains” după cum spunea Shirley de la Garbage. Mie îmi place să mă plimb prin București cu bicicleta, ca și cum aș fi un turist, și să descopăr case cu arhitectură frumoasă.

Un loc unde petreci mult timp în timpul tău liber

Fără nicio legătură cu scandalul recent, dar eu chiar merg des la J’ai Bistro. Îmi place felul în care este poziționat ca o oază închisă, îmi dă un sentiment de siguranță și liniște.