Ce este diversitatea și de ce este atât de importantă?
Diversitatea reprezintă acel spectru infinit de diferențe dintre oameni. Întreaga lume, în frunte cu societățile cele mai avansate la nivel global, face eforturi pentru a transmite ideea de acceptare a diversității în toate modurile posibile. De ce? Pentru că s-a dovedit, științific și empiric, că orice comunitate, societate, organizație sau chiar individ, tinde să prospere și să crească atunci când acceptă și integrează diversitatea celor din jur.
Un alt motiv este că multe diferențe dintre oameni au la bază caracteristici pe care nu le putem schimba, iar renegarea/respingerea oamenilor pe baza unor elemente pe care nu le aleg, este nedreaptă pentru aceștia și irosește resurse importante de tip competență dobândită pe care ei le pot avea.
Mai concret, nu ne putem alege conștient și voluntar aspectul fizic, familia de origine, cultura, etnia, orientarea sexuală, rasa, dizabilitățile, uneori chiar și religia pe care o avem tinde să fie într-o zonă greu de schimbat dacă este din copilărie practicată și respectată.
Toate acestea însă nu afectează în absolut niciun mod inteligența, valorile, competențele legate de job, abilitățile exersate, comportamentul, bunătatea, prietenia, iubirea etc. Din aceste motive, oamenii au decis că acceptarea tuturor este benefică pentru orice grup. Iar la nivel individual, a fi deschis și a cultiva relații fără a ține cont de prejudecăți duce la echilibru și fericire crescute.
Cum trecem peste prejudecățile noastre?
Există mai mulți pași pe care îi putem face pentru a ajunge la capacitatea de acceptare necondiționată a oamenilor, mai ales în contextele profesionale. Un prim pas ar putea fi acumularea de cunoștințe. Este dificil să acceptăm ceva ce nu înțelegem. Cu cât avem mai multe informații pertinente, cu atât ne va fi mai ușor să avem păreri construite pe argumente obiective.
Apoi, credințele care ne limitează se pot modifica prin antrenament și cultivarea conștientă și voluntară a deschiderii noastre. Chiar dacă sunt credințe vechi, de când ne știm, avem posibilitatea de a restructura gândurile noastre pentru a aduce mai multă valoare în relațiile pe care le cultivăm și în viețile noastre.
De ce ar trebui să acceptăm diferențe care pur și simplu nu „rezonează” cu noi?
Am auzit destul de des respingerea unor conversații din start, doar pentru că tema este foarte greu de „digerat”. Aici este vorba de o alegere personală. Putem să facem mici pași, la nivel personal, pentru ca noi, ca societate, să ne aliniem culturilor care progresează într-un ritm mult mai alert decât noi. Așa cum putem alege să reciclăm selectiv, să stingem lumina atunci când nu o mai folosim sau să nu aruncăm deșeuri pe jos, putem alege să ne „antrenăm” și în sensul acceptării diversității și cultivării asemănărilor funcționale dintre noi.
În plus, observăm că, vrând-nevrând, diferențele dintre oameni sunt din ce în ce mai evidente – în filmele pe care le urmărim, în valorile pe care le implementăm în companiile mari, prin intermediul generațiilor mai tinere care au mai mult curaj să se exprime liber, și așa mai departe.
Noi putem să alegem să ținem pasul. Tu ce alegi?
Cum gestionăm prejudecățile în echipă, din postura de lider?
Ca lideri, avem o și mai mare responsabilitate. Pe lângă antrenamentul cu propria persoană înspre renunțarea la prejudecățile limitative, avem și responsabilitatea transmiterii acestei valori către echipele pe care le coordonăm.
Încă ne găsim adesea în situații în care observăm la alții comportamente sau atitudini discriminatorii și prea des alegem să le trecem cu vederea. Dacă dorim să fim lideri la un alt nivel, este momentul să discutăm mai des despre discriminare și evident opusul ei – acceptarea diversității – așa cum discutăm despre celelalte comportamente sau atitudini disfuncționale. Desigur, aceste conversații pot avea loc unu-la-unu, într-o manieră asertivă și empatică, dar ele trebuie „puse pe masă” cât mai des.
Concluzionând, pentru a progresa, individual și în grupuri, TREBUIE să alegem să ne focalizăm pe competențe și pe comportamente, pe relațiile dintre noi, și nu pe caracteristicile pe care oamenii nu au cum să le schimbe la ei înșiși. Pe final, vă las cu o scurtă rugăciune a serenității:
„Dă-mi, Doamne, puterea de a schimba ce poate fi schimbat, serenitatea de a accepta ce nu poate fi schimbat, și înțelepciunea de a face diferența dintre cele două!”
_______________________
Diana Todeancă, Psiholog & Coach, Brightway®
