Totul a început cu o întrebare: ”Ce s-a întâmplat în România atunci când a explodat centrala nucleară de la Cernobîl?”. Pasiunea sa pentru film documentar și curiozitatea au împins-o pe regizoarea Ligia Ciornei să caute poveștile trăite de femei care erau însărcinate în acel an. A scris un scenariu pornind de la lupta interioară a Irinei, interpretată de Isabela Neamțu, și a debutat cu lungmetrajul ”Clouds of Chernobyl – Anul pierdut 1986” după patru ani de când i-a venit ideea acestui film.
”Detalii precum icoana întoarsă până la sosirea soțului de pe mare, roboțeii din pachetele de țigări, hainele cu iz occidental, valuta și multe alte note despre perioadă care apar în film, au făcut din documentare un proces prin care să înțelegem cu toții că un eveniment precum Cernobîlul, o ideologie precum Comunismul și interzicerea libertăților poate afecta un continent, o țară și o familie”
“Clouds of Chernobyl – Anul pierdut 1986” va fi proiectat pe 10 Iulie de la ora 18:00 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, în cadrul Festivalului Filmul de Piatră. Filmul poate fi văzut în cinematografele din București, Bacău, Constanța, Iași, Timișoara, Suceava, Piatra Neamț, Cluj, Galați și Brașov.
Povestim cu regizoarea Ligia Ciornei despre subiectul filmului și despre ce a implicat documentarea pentru acest lungmetraj. Ligia s-a născut la Suceava, aproape de granița cu Ucraina, iar acest loc a inspirat-o în primele sale proiecte cinematografice, scurtmetrajele ”Vintage” (2017) și ”Undeva în Moldova” (2019). În continuare, își dorește să facă filme în care să povestească despre femei.
Din biografie
În prezent sunt student PhD la UNATC în București și cercetez normele de scriere a unui scenariu în realitate virtual și realitate augmentată dintr-o perspectivă cinematografică și teatrală. Sunt un regizor interdisciplinar care încearcă să provoace atât publicul de film, cât și pe cel de teatru, să gândească și să-și pună întrebări, adesea militând pentru educația cinematografică. M-am născut într-un oraș aproape de granița cu Ucraina, ceea ce îmi dă în mod constat alternative de explorare a naturii umane. Specializare în informatică și matematică pe care am avut-o în liceu, m-a făcut să-mi păstrez această rigurozitate pe care studiile în regie de film (licență) și în producție de film (master) ți le impun.
Cum și când ai ales să faci film
Aș putea spune că filmul m-a ales pe mine. La colegiul de informatică, eram singura care aveam această pasiune de a vedea și de a citi despre filme, iar profesorii de matematică, fizică, informatică și română, au văzut acest dar pe care îl am, acela de pedagog și mereu la cursurile lor îmi ofereau șansă să povestesc despre film. Îmi amintesc că a fost în liceu o campanie antidrog și că am reușit să coordonez colegii astfel încât să realizăm un spot artistic, dar nu asta a contat, ci mai mult intenția de a lucra împreună, poate și de aceea am dat la regie de film, din aceeași dorință de a realiza împreună (cu o echipă) un gând artistic. Izolarea pe care ți-o creează științele exacte, împreună cu profesorii de liceu am reușit să o ”spargem” și din această perspectivă. Altfel citeai Moromeții de Marin Preda după ce le povesteam colegilor despre cum a fost realizat filmul de Stere Gulea.
Amintiri din primul tău proiect cinematografic
Mi-a fost interzis să-l filmez. Era vorba despre un paznic de cimitir evreiesc din Suceava, creștin ortodox, fost profesor universitar, care își petrecea zilele trăind în cimitir. Fiind în anul întâi producția era costisitoare și aveam acea regulă să nu ne deplasăm mai mult de 50 de km față de București cu echipamentul de filmare. Dar l-am făcut, subiectul era bun. Poate o să-l reiau cândva.
Ce te inspiră
Oamenii sunt cei care mă inspiră. Am această curiozitate față de ce este bine și ce este rău și cum se vede diferențiere asta alb-negru în viețile oamenilor. Un caracter nu poate fi bun dacă la un moment dat nu a fost rău, iar un antagonist nu poate fi rău dacă la un moment dat nu a fost bun. Văd uneori cu claritate acest pattern și în oamenii pe care îi întâlnesc și ale căror povești de viață le ascult sau le surprind în exercițiile mele de film documentar.
Contextul în care te-ai gândit la filmul “Clouds of Chernobyl”
Totul a început cu o întrebare. Din curiozitate. Ce s-a întâmplat în România atunci când a explodat centrala nucleară de la Cernobîl? Și am intrat în miezul problemei. Fiind pasionată de filmul documentar, mi-am luat carnetul, un pix și am început să pun întrebări în primăvara anului 2018, iar poveștile au fost multe și detaliate. S-a construit mult în jurul acestei întrebări, a fost un proces exploratoriu, care a dat șansa unor femei să tragă un semnal de alarmă asupra stării schizoide din 1986. Avortul era interzis, condamnat, dar în aceiași măsură era implementată o frică în conștiința femei. Așadar, sunt multe cazurile în anul 1986 în care femeia și-a pus viața în pericol. Perspectiva Irinei, interpretată de Isabela Neamțu, are ca argument această conștiință, libertate sau instinct al maternității, care a fost castrat de comuniști.
Cât a durat procesul creativ de la idee până la forma finală
De la întrebare până la premiera mondială de la TIFF, au trecut patru ani. Patru ani, presărați de obstacole, dar și de întâlniri unice, care au înaintat procesul de finalizare al filmului. Faptul că Isabela Neamțu și Dan Dimitriu au crezut, atât în mine ca femeie regizor, cât și în scriitura mea, m-a făcut să lupt cu o mai mare tenacitate. Datorită lor, în primul rând, am ajuns în acest punct în care filmul este prezent în cinematografe și festivaluri. Alături de Isabela, a fost Cristian Mungiu, dacă nu aveau ei doi o întâlnire și apoi Cristian Mungiu să ne dea un feedback, cel mai probabil renunțam. Dar nu am putut să fac asta. Pentru că, după acel punct de cotitură, Dana Bunescu a luat filmul și i-a dat un suflu nou, Mario Marian de la Pala Film a devenit producătorul și ne-a susținut financiar să-l termină, nu înainte de a ne întâlni cu producătorul Viorel Chesaru de la Chainsaw Europe, cea mai mare casă de post-producție din țară. Viorel Chesaru s-a ținut de cuvânt și ne-a luat filmul în post-producție, a mobilizat trei departamente, după ce noi în trei zile ne-am organizat să scriem și să filmăm finalul de la “Clouds of Chernobyl – Anul pierdut 1986”. Producătoarea Cristina Badea de la Adenium Film a fost alături de noi, încă de la primele repetiții ale filmului, deși lucrurile erau într-o continuă cercetare și transformare, ea ne-a dat libertatea să căutăm, să greșim și să facem filmul, fără să renunțe la noi ca și echipă. A fost producătorul care a înțeles perfect nevoia noastră de a reuși învățând.
Documentarea
Procesul a durat cam trei-patru luni. Conflictul acesta între cele trei generații de femei. Soacră, noră și fata pre-adolescentă, a fost baza de la care am creat povestea. La prima întâlnire, povestea spusă de prima femeie mi s-a părut ca are în ea o structură de scenariu pe care trebuie doar să o pun în practică. Era atât de clar procesul psihologic din spatele poveștii încât asta m-a fascinat. Din păcate toate femeile pe care le-am întâlnit au făcut în acea perioadă avort în niște condiții inumane. Practic întâlnirea cu ele și dorința lor de curaj într-un context sumbru m-a determinat să îi dau Irinei această capacitate de personaj tragic care luptă în interiorul său. Toate ar fi vrut să fie salvate într-un fel sau altul de la chiuretaj, dar frica și umilința era un sentiment mult prea mare, iar această lipsă de fermitate a bărbatului în familiile lor era un pattern. Ce mi s-a părut extraordinar în proces a fost această întâlnire cu scenografa filmului, Cristina Milea, în timp ce scriam și le dădeam volum caracterelor din scenariu, Cristina descoperea alături de mine și povestea mamei ei. Detalii de costum, comportament, de set design toate prindeau o forță în imagine și în storytelling. Această apropiere față de familie pe care a avut-o Cristina Milea în conceptul scenografic, a determinat întreaga echipă a filmului să pună întrebări părinților despre 86. Detalii precum icoana întoarsă până la sosirea soțului de pe mare, roboțeii din pachetele de țigări, hainele cu iz occidental, valuta și multe alte note despre perioadă care apar în film, au făcut din documentare un proces prin care să înțelegem cu toții că un eveniment precum Cernobîlul, o ideologie precum Comunismul și interzicerea libertăților poate afecta un continent, o țară și o familie.
Ce îți dorești de la filmul tău
Filmul propune un dialog. El spune o poveste adevărată, care devine în fapt o premisă prin care generația părinților noștri să fie absolviți de o bună parte din vina pe care o poartă cu ei și în prezent. Îmi doresc tare, ca acest film să deschidă o conversație onestă între părinți și copii.
Distribuția
Am scris pentru actorii pe care i-am ales. Am lucrat mult cu Isabela Neamțu, atât în film cât și în teatru, avem o conexiune specială, cu ea am fost și prin țară în documentare. Știe povestea de la primul gând, și ce mi-a plăcut a fost această conexiune unică în care amândouă am dorit să spargem paradigma și să ieșim din zona de confort. Același lucru s-a întâmplat și cu Victoria Cociaș. Este singurul ei film în care duritatea și fermitatea este explorată într-un rol. Cu Anastasia am avut mereu un dialog de o frumusețe aparte. Este un copil înțelept și matur. De cele mai multe ori în diferite contexte de scriere a unui scenariu sau de construcție a unui personaj întreb copii, ei au o claritate asupra vieții. Cu Radu Badea am lucrat la un summer school pe zona de storytelling, mi-a plăcut naturalețea lui și liniștea pe care o are. Gavril Pătru nici măcar astăzi nu-i vine să creadă că în mai puțin de trei luni am scris un personaj pentru el. Am lucrat cu Gavril la un spectacol și printre orele de repetiții îmi spunea că își dorește să lucrăm împreună la un film și că va fi alături de mine. Uite că s-a întâmplat. Cu Valer Dellakeza și Oana Pușcatu am avut ocazia să lucrez la alte producții de film. Îi știam și a fost o conexiune magică încă de la prima întâlnire. Am fost tare bucuroasă că au acceptat să facă parte din proiect. Sabin Simion, copilul din finalul filmului este fratele Anastasiei. El a fost cel mai profesionist dintre noi.
Părțile cele mai copleșitoare de la filmări
Nouă ne place să spunem că la Sărata Monteoru sunt platourile noastre de filmare. “Clouds of Chernobyl – Anul pierdut 1986” este a treia producție pe care o realizăm acolo. Tot satul ne știe. În șase zile am filmat 70% din film în Sărata Monteoru, iar după ce ne-a spus Viorel Chesaru că avem nevoie de un final, am filmat în portul din Constanța încă trei zile. Copleșitoare a fost lipsa de timp cauzată de lipsa resurselor financiare, fiecare membru din echipă a trebuit să facă munca a cel puțin trei oameni, dar asta ne-a și unit și ne-a dat și o forță mai mare. Mă bucur că e filmul nostru. Fiecare a venit cu povestea lui personală și cu dorința de a realiza un film strict din pasiune, iar acest aspect se vede cel mai bine în film. Eu inițial am făcut un scenariu pentru Isabela și Dan pentru că au crezut în mine, după care membrii din echipă au lucrat la film tocmai din această perspectivă a libertății în creativitate pe care le-am oferit-o.
Cu ce speri să rămână oamenii după ce văd acest film
Miza este să-l facem pe următorul cam în aceeași formulă. E o industrie prin care reușești numai împreună. Publicul sper să rămână cu o dorință de a crea un dialog între generații, să-și asculte părinții să-i înțeleagă și să-i ierte. După prima vizionare am fost surprinsă de faptul că oamenii din sală și-au adus aminte de 86 și că au împărtășit cu noi poveștile lor din perioadă. M-am bucurat că documentarea nu s-a terminat și că prin acest film oamenii au curajul să-și expună poveștile lor.
Unde se vede “Clouds of Chernobyl – Anul pierdut 1986”
Pe 10 Iulie de la ora 18:00 filmul este proiectat la Festivalul Filmul de Piatră, din Piatra Neamț la Teatrul Tineretului. Filmul de Piatră a fost primul festival la care am participat încă din perioada liceului. Filmul mai poate fi văzut la Cinema City în orașele: București (Park Lake Titan, Mega Mall, Sun Plaza, Cotroceni), Bacău, Constanța, Iași, Timișoara, Suceava, Piatra Neamț, Cluj, Galați și Brașov. În București mai poate fi văzut și în lanțul de cinematografe Cineplexx. Ne pregătim pentru toamnă de o caravană prin mai multe orașe în care spectatorii nu au acces la cinematografe. Din 25 Octombrie poate fi văzut pe TV sau online pe HBO MAX. Iar până atunci, ne mai vedem la festivalul de film de la Buzău, Sf. Gheorghe, Tg. Mureș și Iași.
Toate informațiile sunt puse pe pagina oficială a filmului.
Ce înseamnă să faci film independent în România
Ce e bine la filmul independent ca și proces este această bucurie pe care o au membrii din echipă de aș pune în practică cunoștințele acumulate de-a lungul studiilor în film. Această metamorfoză realizată între subiectul scenariului și energia echipei, face să fie ușor, dar cea mai complicată parte rămâne lipsa resurselor financiare care diluează procesul de producție a unui film.
Misiunea ta ca femeie regizor
Misiunea unei femei regizor vine cu această dorință de a menține un dialog între echipă – producția filmului – spectatori, care în viitor se poate concretiza și printr-un proces de educație cinematografică. Acum că mi-am dat debutul sper să fiu o sursă de inspirație și pentru colegii mei de la regie. Deși din 2014 am aplicat la fiecare sesiune CNC, crezând că numai în acest mod se fac filmele, iată că acum îmi dau seama că e mai important să acționezi, decât să aștepți.
Planuri mai departe
Primul pas îmi propun să-mi dau timpul necesar pentru a avea un dialog cu publicul filmului. Școala doctorală pe care vreau să o finalizez și nu în ultimul rând, să-mi continui procesul de a vorbi în film despre femei. Deși am mai multe scenarii scrise, mi-ar plăcea tare să aduc în atenția publicului prima femeie pilot din România.
