Ma trezesc in fiecare dimineata cu chef de a face ceva frumos pe ideile pe care le-am visat azi noapte. Deschid ochii pe ferestrele care stralucesc din blocul de vis a vis si incet-incet crapaturile betoanelor incep sa prinda contur. Dau drumul la stiri ca sa ma trezesc mai bine si imi beau cafeaua cu mult lapte. Fata speriata de la sport cu parul prost aranjat si lumina horror ma desteapta de-a binelea. Mai imi pun o perna sub cap si ma uit mai bine. Decorurile arata incropit, hainele prezentatorilor sunt aruncate cu furca.
Zapez pe toate canalele si ma mai relaxez cu cate o reclama decenta. Alta ma trezeste la realitate: intarzii si layoutul iara pleaca prea tarziu la client. Aseara am incercat sa-i gasesc cea mai potrivita forma dar parca tot "romaneste" arata. Pe drumul catre job fac slalom printre cladiri triste si oameni cenusii. Ghicesc uniforme de birou, de pierde-vara, de secretara sau de young-dinamic-aspirational-proffesionals. Trec la milimetru de botul masinii mele si parca imi vine sa-i pictez pe toti.
Imi dau seama ca traiesc intr-un oras cam fara personalitate. Desi daca ma plimb prin centrul vechi amestecul frantuzo-oriental ma incalzeste putin. Cladirile noi chiar daca luate in parte mai arata cumva sunt total nepotrivite cu amplasamentul lor. Ciuperci termopanate se catara una peste cealalta. Spatii verzi aproape ca nu mai vezi. Acolo tot as mai gasi un pic de armonie si proportie. Oameni naturali sau macar bine aranjati nu sunt la vedere. Disconfortul vizual ma face sa-mi caut resurse in cutia cu amintiri din vacanta. Scap de grotescul mediului in care traiesc cu franturi de Italie, Londra si iesiri la pescuit. Natura te scapa de balastul modelelor nereusite. Imi mai incarc bateriile cu imagini curatate de generatii de artisti. Care s-au trezit cu un San Pietro sau Tate Modern in fiecare zi si au plecat cantand catre munca. Cum sa nu-ti iasa bine cand esti inconjurat de frumos?
Creativitatea vizuala este legata in mod invariabil de spatiul care ne incojoara. Acesta are puterea sa ne inspire sau, dimpotriva, sa ne inchida in felul lui de a fi, de multe ori, urat si monoton. Nu-i inteleg pe nostalgicii graficii colhoznice cu fonturi mari care au prins sau n-au prins cozi la portocale. M-as trezi din nou intr-un loc mai frumos. Si nu e nici o filosofie aici. E normal ca obiectele din jurul tau, care iti fac placere, sa te inspire si lucrurile pe care le urasti sa te inhibe. De aceea, iata o ipoteza. Locurile pe unde treci zilnic, biroul la care stai si lucrurile pe care le vezi dau masura creativitatii tale.
Tu ce vezi langa tine?
Comentarii
Pana la urma depinde de transpunerea ta sau a lucrurilor in perimetrul pe care-l vrei.
io zic ca de vina e limbajul asta fandosit si impopotonat peste masura, folosit absolut gratuit de fiecare data. da' pana la urma, ce stiu eu?
hang in there.
Eu zic sa vedem si partea frumoasa a lucrurilor si sa nu ne lasam umbriti de anumite lucruri care ni se par urate!!!
Oana