Zoltán András se împarte între Sarmalele Reci și Jazzappella, compune, scrie aranjamente, se ocupă de repetiții, concerte, interviuri și emisiuni radio, și lasă mereu loc pentru lucruri noi. Grupul Jazzappella este un astfel de proiect al, care și-a creat o exprimare muzicală proprie ce se desfășoară între piese clasice de jazz și compoziții proprii originale, precum și hituri pop și piese binecunoscute din coloane sonore de film, făcînd accesibilă sonoritatea muzicii lor melomanilor în general, cît și connoiseur-ilor în ale muzicii.
Un festival de jazz are cu atît mai mult un rol important în a susține, a păstra în viață un fenomen și un gen muzical destul de firav, destul de puțin cunoscut și de puțin promovat în România, spune Zoltán András.
Trupa Jazzappela va cânta la Scena Turn din Parcul Copou pe 1 Iulie, în cadrul Jazz City Festival, care se desfășoară în perioada 1 - 3 Iulie în două locații emblematice ale Iașiului: Parcul Copou și Parcul Expoziției.
Când și cum a intrat jazzul în viața ta
Jazzul a intrat în viața mea pe neobservate cînd eram copil, cînd la mine acasă se ascultau viniluri cu Nat King Cole, Frank Sinatra și Ella Fitzgerald, dar nimeni nu mi-a spus că acela se numește jazz.
Apoi, pe la 19-20 de ani, a intrat mai hotărît, atunci cînd un coleg violoncelist, care cînta și la chitară bas, mi-a dat să ascult niște albume cu Weather Report, Chick Corea, Oscar Peterson și mulți alți coloși ai jazzului modern. Acela a fost momentul de intrare oficială și conștientă în contact cu acest gen muzical.
Ce e jazzul pentru tine
Este un tărîm miraculos de sonorități, armonii și idei muzicale tinere, copilărești sau foarte mature, care nu se sfiesc să exploreze, să șteargă complet cu buretele tradiția, sau să aducă din nou în discuție, cu prețuire, vechile comori neprețuite create de înaintași. Simt jazzul ca pe un gen muzical care acceptă tacit o denumire generică în cadrul căreia își găsesc adăpost o multitudine de muzici care au ajuns să nu mai semene una cu alta, deși toate se trag din aceeași sursă.
Cu cine ți-ai dori să cânți
Da, am o listă destul de lungă de artiști pe care îi îndrăgesc, dar cred că este mai degrabă o dragoste platonică. Îmi place să-i admir de la distanță. Artiștii cu care ajung să cînt nu atît îi aleg eu, cît mai degrabă destinul. Asta am constatat în decursul anilor.
Cum a fost prima dată pe scenă
Da, a fost o întreagă perioadă în care acest ”prima dată” a durat, a continuat să-mi provoace aceleași emoții, tulburare, bucurie, sentimentul că ceea ce doresc să împărtășesc publicului chiar este primit și chiar există oameni care se bucură împreună cu mine de acel moment. Iar acel ”prima dată”, acea stare, continuă și în prezent de cîte ori urc pe scenă.
Momente memorabile
Sînt multe asemenea momente, unele emoționante, altele amuzante. Îmi vine în minte unul relativ recent, de acum cîțiva ani: Eram la Festivalul a Cappella de la Girona, Spania, cîntasem cu Jazzappella cu o zi înainte și acum ieșeam de la concertul unei alte trupe a cappella, care nouă ne plăcuse foarte mult. În publicul care părăsea sala am recunoscut o doamnă pe care o văzusem în public în timpul concertului nostru și ni s-au intersectat privirile. I-am spus: ”Ce concert frumos a fost, nu?”, iar ea mi-a răspuns: ”Da, dar al vostru a fost special. M-a emoționat pînă la lacrimi piesa voastră 'Umbra'…”
De ce sunt importante totuși festivalurile
Bineînțeles că sînt importante. Ele aduc laolaltă mai mulți artiști care altfel cîntă pe scene diferite în localități diferite și astfel îi fac mai vizibili și mai ușor de înțeles, de apreciat și de îndrăgit. Un festival de jazz are cu atît mai mult un rol important în a susține, a păstra în viață un fenomen și un gen muzical destul de firav, destul de puțin cunoscut și de puțin promovat în România.
Ce transmiți publicului de jazz din România
Îi transmit mulțumiri pentru entuziasmul și fidelitatea cu care urmărește muzica de jazz, și apreciez că prin interesul publicului, și grupurile de jazz, și creațiile lor, și activitatea și viața artistică a grupurilor și artiștilor autohtoni pot să existe și să crească. Cred că publicul de jazz din România ar putea juca un rol și mai activ în promovarea jazzului.
