„Sper că v-am făcut mândri” spunea David Popovici ieri unui reporter, după ce a câștigat două titluri de campion în 3 zile. Luni a obținut titlul de campion mondial la proba de 200 de metri liber, iar în semifinală s-a clasat pe primul loc cu un timp de 47 de secunde și 13 sutimi, un nou record mondial la juniori. Ieri, David a câștigat medalia de aur în cadrul Campionatului Mondial de la Budapesta la proba seniori, 100 de metri cu un timp de 47 de secunde și 58 de sutimi. Până aseară, ultimul înotător care câștigase 2 medalii la un campionat mondial de înot era Jim Montgomery în 1973. David a egalat acest rezultat.
Încă de la începutul săptămânii, numele lui a început să fie peste tot – în statusurile de pe social media care dezbăteau dacă ar trebui sau nu să-i celebrăm victoria de parcă ar fi a noastră, în articole și publicații online, pe TikTok și pe story-urile de pe Instagram.
Desigur că performanța și respectul pentru munca depusă ca să ajungă aici au fost factorii importanți care au stârnit simpatia generală pentru David. Dar adolescentul de 17 ani mai are ceva doar a lui, o carismă și un magnetism firesc care atrag, care te fac să simți, să zâmbești și să îți ții respirația în fața televizorului. Inteligență, simplitate și complexitate deopotrivă, David le are pe toate. E combinația perfectă între încredere și modestie.
România are astfel un nou simbol pentru speranță, un nou motiv pentru care merită să creadă în ceva. Un motiv de bucurie apărut peste noapte, deși munca depusă de David a însemnat ani de pregătire în bazine în care uneori apa e prea rece, susținerea părinților care îi pregătesc micul dejun la 4:30 în fiecare dimineață și dăruirea unui antrenor care a știut mereu cum să îl încurajeze fără să pună presiune toxică pe el. De aici a plecat întregul debate iscat zilele astea pe Facebook – David nu a fost susținut de stat, deci de ce să îl tratăm ca pe o comoară națională când reușita lui reprezintă doar rezultatul eforturilor proprii? Avem voie să ne bucurăm pentru David ? Și dacă ne bucurăm, e un sentiment real sau reușita lui a fost doar combustibil pentru naționalism? Sunt cateva din opiniile care au dominat netul zilele astea.
Perspectiva lui Orlando Nicoară rezumă poate cel mai bine sentimentul pe care l-a stârnit David în noi toți: „ne-ai făcut să nu ne fie rușine că suntem români”. Mai jos câteva dintre opiniile din comentarii.
Oricât de serioasă și importantă ar fi conversația asta despre ce face statul pentru sportivii lui, Internetul e tot Internet. Și ce ar fi Internetul fără meme? Mai jos cele care ne-au plăcut cel mai mult.
Dezbaterea asta despre care vă tot povestesc și peste care ați dat și voi a mai avut un element interesant. La începutul săptămânii, competiția nu era transmisă de niciunul dintre posturile de televiziune română. După toate criticile astea, începând cu ziua de marți, pe TVR a putut fi urmărit Campionatul. Însă despre întâmplarea asta, David a avut ceva succint, dar puternic de spus:
