Chiar dacă a strâns ceva ani de experiență în regia și producția de film, Paul Negoescu are aceleași temeri ca la începuturi atunci când pornește într-un nou proiect: ce fel de film urmează să iasă. Emoțiile mai dispar după primele zile de filmare, când producția capătă contur.
Despre ultimul său lungmetraj, "Oameni de treabă", Paul spune că povestește despre corupția dintr-un sat din Nordul Moldovei, un univers social care lui nu îi era familiar. Iar asta pentru că s-a născut și a crescut în București, fără rude sau vacanțe la țară.
Aproape doi ani au trecut din momentul în care Radu Romaniuc i-a dat scenariul, până să se apuce efectiv de lucrul la film, timp în care a făcut casting și a stabilit locurile de filmare. În distribuția acestui lungmetraj îi vom vedea pe: Iulian Postelnicu, Anghel Damian, Vasile Muraru, Crina Semciuc, Daniel Busuioc și Oana Tudor. "Oameni de treabă/Men of Deeds" va avea premiera în cinematografele din România în toamna acestui an.
”Filmul vorbește despre corupție, dar la un nivel adânc înrădăcinat în firea omului. Vorbește și despre mentalități retrograde, despre ce înseamnă să reușești în viață, dar și despre eroism și incompetență. Deși atinge subiecte mai puțin plăcute, filmul are totuși și o doză de umor, care sper să conteze”
Povestim cu regizorul Paul Negoescu despre "Oameni de treabă" și aflăm cum vede el cinematografia românească post-pandemie.
Contextul în care te-ai gândit la filmul "Oameni de treabă"
Contextul a fost că mi s-a oferit acest scenariu de către Radu Romaniuc și a durat foarte mult timp până să-l apropriez, pentru că nu aveam foarte multe lucruri în comun cu povestea. Eu sunt născut și crescut în București, fără rude la țară, pe când povestea filmului se petrece într-un sat din Nordul Moldovei. Nu era tocmai universul în care să mă simt familiar.
Cât a durat procesul creativ de la idee până la forma finală
Cât a durat începutul procesului creativ n-aș ști să-ți spun exact, pentru că nu am scris eu scenariul. Ce știu e că a fost scris acum mai mulți ani și a trecut prin foarte multe variante până a ajuns la mine. Din clipa în care am luat scenariul în primire și am început să mă gândesc la film cred că au trecut cam un an jumătate sau doi, timp în care am făcut casting, am căutat spațiile de filmare etc. Filmarea a durat o lună de zile, apoi aproape încă un an partea de postproducție.
Cu ce subiecte vine filmul către public
Filmul vorbește despre corupție, dar la un nivel adânc înrădăcinat în firea omului. Vorbește și despre mentalități retrograde, despre ce înseamnă să reușești în viață, dar și despre eroism și incompetență. Nu știu cum va reacționa publicul, sper că bine. Deși atinge subiecte mai puțin plăcute, filmul are totuși și o doză de umor, care sper să conteze.
Cum ai ales actorii din distribuție
Am făcut casting. Personajul principal e interpretat de Iulian Postelnicu. Mai joacă în film Anghel Damian, Vasile Muraru, Crina Semciuc, Daniel Busuioc, Oana Tudor.
Genul tău de colaborare și negociere creativă cu actorii cu care lucrezi
Nu știu să răspund la întrebarea asta. Cu fiecare actor cu care lucrez încerc să găsesc un limbaj comun ca să vorbim despre același lucru. Și, odată ce vorbim aceeași limbă, discut cu ei ce anume mă interesează de la personajele lor.
De la filmări
Programate au fost 23 de zile de filmare, dar din pricina vremii a trebuit să filmăm în mai puține zile. 21 sau 22, nu mai știu exact, distribuite pe timpul unei luni calendaristice. Provocarea cea mai mare a fost să ne încadrăm în aceste zile de filmare, că vremea ne-a dat într-una planurile peste cap. Ne era greu să filmăm o secvență cap-coadă în aceeași lumină pentru că ba era soare, ba ploua, ba bătea vântul etc.
Ce întâmplări merită povestite din platou
În general când sunt la filmare nu sunt atent la poveștile care se petrec în jur, deși când stai o lună cu cineva cu siguranță se petrec și multe lucruri care merită ceva atenție. Dar pe mine nu prea mă preocupă lucrurile astea. Cei care stau mai departe de locul filmării pot să spună mai multe despre ce se întâmplă în spatele filmării.
Cu ce speri să rămână oamenii după ce văd acest film
Sper să le placă și să mai vrea să vadă și alte filme românești. Se fac multe filme românești bune, dar preconcepțiile sunt mai puternice.
Unde se vede filmul
Filmul va avea premiera cândva în toamnă. Deocamdată filmul se va vedea doar în festivaluri, apoi în cinematografe. Ulterior, la câteva luni după ieșirea din cinematografe se va vedea și pe o platformă de streaming.
Ce planuri ai mai departe
Planul e să mai fac filme. Câte și când nu știu să zic. Cât mai curând, sper.
Unde ai găsit inspirația și dorința de face film în ultimii 2 ani
Intuiesc că te referi la perioada pandemiei și în cazul ăsta răspunsul e simplu, pentru că lucrul la un film durează uneori mai mult de 2 ani. Proiectul la care lucrez acum era deja început când a venit pandemia, doar l-am amânat cu jumătate de an așa c-am rămas în priză în toată perioada asta.
De ce continui să faci film în România
Continui să fac film în România pentru că aici trăiesc și nu am în plan să emigrez prea curând. De ce continui să fac film, nu știu exact, uneori mă întreb și eu același lucru și nu am un răspuns. Unele filme le-am făcut pentru că-mi doream să exprim anumite lucruri. Altele au fost pur și simplu oportunități pe care le-am urmat.
Primul lucru când începi un nou proiect
Să mă gândesc dacă merită sau nu, dacă ar vrea cineva să vadă filmul cu pricina, dacă interesează pe cineva sau doar pe mine.
Temerile de acum la începutul unei producții noi
Cred că temerile sunt aceleași ca atunci când am început să fac film; cel puțin până când filmul începe să prindă un contur mai clar mă preocupă foarte mult ce fel de film urmează să fie. Abia după câteva zile de filmare încep să simt mai bine cum va fi.
Cum vezi cinematografia românească post-pandemie
A fost afectată în mai multe feluri și continuă să fie afectată. În primul rând, din 2019 au crescut mult prețurile serviciilor și costurile de producție, în timp ce finanțările nu au crescut deloc. Când am terminat de finanțat filmul credeam că avem un buget suficient pentru o filmare relaxantă. Nu a fost deloc așa.
Apoi, închiderea cinematografelor a grăbit migrația spectatorilor către platformele de streaming. Mă refer aici în primul rând la publicul matur, cel căruia îi sunt destinate majoritatea filmelor românești, spectatori interesați de problemele ridicate de aceste filme. Mă aștept să avem și mai puțini specatori în cinematografe (exceptând filmele blockbuster dedicate tinerilor 12-24 de ani). Din păcate nu există încă o infrastructură care să-i preia pe partea de streaming pe acești spectatori care nu mai merg la cinema. Netflix face asta într-o anumită măsură, dar ținta lor principală e tot publicul tânăr. Faptul că mai au câteva filme vizionabile și pentru un public matur e îmbucurător, dar nu suficient.
