Mihai Victor Iliescu a lăsat la un moment dat totul baltă, a se citi jobul de Creative Director la Leo, și a plecat spre Berlin, într-o dimineață de toamnă. Acolo, după ce a băgat multă muzică la mp3 player, lucrurile s-au legat și așa a început noua lui aventură muzicală pe tărâm german, care a culminat cu trupa ZMEI3. Au concertat în multe locuri de pe glob, au colaborat cu un producător de grammy, apoi a venit pauza de pandemie, dar proiectele lui Iliescu nu se termină aici.
Paradoxal, proiectul ZMEI3 e mai bine primit la Berlin decât la București, unde oamenii par să nu aibă răbdarea să exploreze peisaje sufletești mai profunde și vor mai degrabă o recompensă (sonoră) imediată, implicit mai superficială.
Pe 22 iunie, Mihai își lansează cel mai nou proiect al său, în clubul Control din București, cu descrierea de mai jos. “Eu sunt Domnul Victor, reprezentantul aici pe Pământ al esteticii superioare și al Proporției de Aur. Sunt Prințul comediei romantice, visul erotic al inteligenței, expresia rafinamentului comportamental și vestimentar, celălalt nume pentru noblețea stilistică, sunt omul pentru care Dolce s-a certat cu Gabbana și i-a dat în cap cu o poșetă Gucci.” Pentru a prinde live experiența, click aici.
Muzică de la 1 an
“That’s what my Mamma said”, zice Cohen. Așa e și la mine, eu nu mai țin minte primele experiențe, dar mama zice… că am cântat de la 1 an. Hmm. Să zicem că o cred… parțial. Ceva a fost acolo. Am cântat de când mă știu. Muzica o auzeam la radio, probabil pe Europa Liberă. La televizor erau Andreescu, Aura Urziceanu, parcă și Celentano.
Apoi tata, care când nu era inginer era un dansator extraordinar, a fost în America cu un turneu de dansuri populare. De acolo a adus un casetofon Sanyo, mono, și câteva casete AGFA și BASF. Am fost un proto-hipster. Și un casetofon de mașină. În mașină, o Skoda care nu pornea iarna, stăteam cu urechea lipită de boxa din spate (da, nu existau centuri și nici scaune de copii) și ascultam ABBA și Kenny Rogers. ABBA m-a învățat frumusețea melodiei, iar Kenny Rogers storytelling și melancolie.
Perioada petrecută în Germania
Multe s-au întâmplat, la un moment dat voi scrie un roman despre anii din Berlin. Totul a început cu o demisie. Demisia mea de la corporație. Nu eram la prima demisie, cu 8 ani în urmă îmi făcusem exitul din avocatură. Acum plecam din publicitate - și de data asta în necunoscut. Eram Creative Director la Leo. Mi-am luat mașina, am încărcat tot ce a încăput și am plecat la Berlin într-o dimineață de septembrie în care melancolia mușca din frunze.
La Berlin am aterizat într-un loc necunoscut și rece, unde nu înțelegeam nimic din ce vorbeau oamenii. Mi-am jurat că o să iau primul job care vine. Și jobul a venit. Să fac curățenie în camere la un hotel al unor ruși. După o vreme au văzut că nu eram competent la curățenie, dar vorbeam 5 limbi străine și eram competent pe linie de alcool, așa că m-au promovat la minibar. Acolo, în timp ce munceam și reflectam la sensul vieții, am avut la mine un MP3 player și am ascultat mii de ore de muzică.
Am început încet să înțeleg ce se întâmplă în jur și să dau lecții de chitară. Am predat atât privat, cât și la mai multe școli de muzică și chiar la un liceu. Și am început să cânt, din ce în ce mai mult, peste tot. Mai întâi doar cu chitara, dar curând am avut colaborări cu foarte mulți artiști din zone foarte diferite. Muzică turcească. Muzică kurdă. Romanțe rusești. Chanson german și francez. Lied și operă. Muzică de copii. De toate.
În 2011 eram deja de 2 ani la Berlin și atunci am creat ZMEI3. Mai întâi cu muzicieni din România - Nelu și Adam - cu care am cântat folclor. Apoi i-am cunoscut acolo pe Oli Bott și pe Paula Țurcaș și am pus bazele unui nou stil - Rough Romanian Soul. Din acel moment creativitatea nu a mai avut limite. Am avut sute de concerte și din ce în ce mai multă recunoaștere, am cântat intensiv la Berlin, dar și la Hamburg, Frankfurt, München, Viena, Madrid, Bruxelles, București, Electric Castle etc.
Pe lângă tradiția muzicală clasică, Germania este o țară care investește mult în educație și cultură. Asta e principala diferență. Majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut au studiat un instrument acasă sau la școală. Sau au cântat într-un cor. Asta face ca publicul german să fie foarte avizat, oamenii au ascultat mult și înțeleg mult din sunete și idei. Paradoxal, proiectul ZMEI3 e mai bine primit la Berlin decât la București, unde oamenii par să nu aibă răbdarea să exploreze peisaje sufletești mai profunde și vor mai degrabă o recompensă (sonoră) imediată, implicit mai superficială. În rest, ar mai fi de spus că în Germania concurența e mult mai mare și e mai greu să fii auzit printre atâți artiști foarte buni. Din nou, paradoxal, proiectul meu e auzit și apreciat mai mult acolo.
Școală, studii și alte întâmplări
Cred că școlile de muzică sunt foarte importante și ar trebui investit mult în ele. Dar și în metode noi de a învăța muzica - nu în jurul muzicii clasice. Eu nu i-aș lăsa pe copii să vadă note și partituri până la 10 ani. În schimb i-aș învăța exact ce nu te învață la școală - improvizație, songwriting, storytelling, groove, feel.
Primul instrument a fost la 5 ani, pianul. În cartierul Izvor (unde e acum parcul Izvor), pe strada mea, îl aveam vecin și prieten de familie pe Iosif Ion Prunner. El mi-a fost primul profesor de pian și mentor. Apoi, de la 10 ani, am luat chitara și de atunci n-am mai lăsat-o. Profesorul de chitară a fost Nicolae Epureanu - profesor, economist la bancă, jucător de rugby la națională, bătăuș când era nevoie, personaj comic pentru copii și elevi. Probabil principalul meu mentor în viața asta.
Mulți ani mai târziu, la Berlin, am fost foarte insistent și am fost primit ca guest student la clasa de chitară clasică a profesorului Rainer Feldmann de la Universität der Künste. Apoi am cunoscut un super chitarist de jazz - Alexey Wagner - și am luat lecții cu el timp de un an. Apoi am continuat să învăț de la Oli Bott, colegul meu din ZMEI3, un muzician complet, de nivel mondial.
Și în publicitate am avut un mentor excepțional - Jennifer Schaeffer de la Proximity BBDO.
Muzică, drept, publicitate
La mine nu s-au împăcat în niciun fel. Când am făcut altceva, cum a fost avocatura, nu am mai făcut muzică. Acum, când fac muzică, nu mai încape nimic altceva, mă dedic cu totul.
După avocatură, cum spuneam, m-am dus în publicitate. Junior copy la Graffiti BBDO, apoi senior copy și creative director la Proximity BBDO. Apoi o perioadă scurtă la Leo, înainte să plec la Berlin. Perioada din publicitate a fost pentru mine una de neliniște, de tranziție, era amuzant, dar simțeam că e doar o stație intermediară și nu destinația finală. Cred că am fost competent. Mi-a plăcut de unii oameni și am rămas prieten cu ei, în general m-am potrivit cu cei care erau misfits, cum ar fi Bogdan Mirică.
Cum e advertisingul acum - habar n-am :), nu mai știu, nu mă mai interesează, sunt muzician din 2009, s-au schimbat multe, e cu influencers și social media managers. Cred că e bine, în general cred că schimbarea e bună și ce e nou e mai bun decât ce era înainte.
Proiectele domnului Iliescu
Am mai mult de 3 proiecte. Și toate sunt foarte diferite.
ZMEI3 a fost și rămâne un proiect flagship, high-end, cu bază la Berlin și construit cu cei mai buni muzicieni din Berlin. În același timp este un proiect românesc și în limba română. Un concept unic în lume și care continuă să crească, chiar dacă mai încet în urma setback-ului cauzat de pandemie.
În acest timp, am fondat la București supertrupa de balkan punk Aida și Noi. Un show eclectic cu Glam Disco, Psychedelia, Gypsy, Funk, Drum’n’bass, Balkan, Urban Folk, Rockabilly, Tango – și alea-alea. Mai funky decât Prince, mai experimentali decât Zappa, mai liberi decât Liberace.
În acest moment lansez proiectul meu solo - Domnul Victor. Domnul Victor este suma tuturor experiențelor mele artistice și de viață, cânt aproape exclusiv despre bucureșteni și am misiunea de a aduce în București un nou nivel de comedie muzicală. Cu propriile cuvinte: Cabaret, Decadență, Nivel.
Mai cânt și romanțe cu Corina Sîrghi, bluegrass și folk cu Chris Hodgkin de la Oxford și romanțe rusești cu Aleksandr Kopanev din Berlin (fost fotograf de nave spațiale). Pe lângă asta, sunt tatăl fetițelor Stela și Luna, cu care am formația StelaLuna - două fetițe într-una.
Producătorul de Grammy și scena BBC 3
În 2015 am creat pe Kickstarter prima campanie de crowdfunding a unei trupe de limbă română, în urma căreia am înregistrat primul album ZMEI3 cu un producător american laureat cu GRAMMY - Ian Brennan - și am semnat ZMEI3 la casa de discuri Six Degrees Records din San Francisco.
La Berlin am avut un interviu exclusiv pentru BBC World Service, apoi am fost invitați în cadrul festivalului WOMAD din UK să cântăm pe scena BBC Radio 3.
Industria muzicală
Ca orice domeniu din România, și industria muzicală este mai puțin dezvoltată. Mai în urmă. Sunt mai puțini muzicieni buni. Mai puține agenții. Mai puțini promoteri. Mai puține venues. Mai puțini bani.
Dar asta e ceva foarte tare într-un fel, pentru că e mult loc de creștere, atât a cifrelor, cât și a calității. Iar perioada de creștere e ceva fascinant pentru cei care o trăiesc.
Advertising & social media
Folosesc cât de mult pot din ceea ce știu din publicitate, dar mi-e clar că nu eu trebuie să fac asta, ci să externalizez către oameni specializați. Treaba mea ar trebui să se oprească la branding și poziționare, dar fiind independent ajung să fac mult mai mult.
Turneul din Germania cu ZMEI3
A fost frumos și emoționant, ne-am revăzut cu fanii și prietenii din Berlin după aproape 3 ani. Apoi am cântat în Luxemburg, unde din nou am trăit experiența unei săli de spectacol la cel mai înalt nivel de calitate - de la lumini până la backstage și public, totul de top.
Concerte, concerte, concerte
Cel mai tare live a fost la festivalul WOMAD din Anglia, alături de George Clinton, Charles Bradley și Buika. Și la Electric Castle a fost foarte frumos. Și concertele noastre sold out de la Control și Expirat, aș vrea să mai trăiesc așa ceva. În SUA am cântat la Washington într-un club foarte hip, Union Stage. Iar colaborarea cu labelul Six Degrees Records e foarte importantă pentru că a însemnat promovare în masă pe piața globală - muzica noastră a ajuns peste tot, la toate radiourile din lume, de la BBC până în Delta Airlines, din Coreea până în Seattle.
Planuri pe cale să se întâmple
În curând lansez ceva fabulos - Domnul Victor Show. Comedie muzicală cu mulți invitați-surpriză. Stay tune!
De anul acesta am și propriul meu spațiu de concerte și petreceri exclusiviste - casa Lolo. Domnul Victor vă invită în club și vă promite trei lucruri: Cabaret. Decadență. Nivel.
