[FITStories] Sorana Savu: Mă amuzam cu prietenii care frecventează FITS că prima întrebare este ”ai văzut Faust?” și a doua ”de câte ori?”

Sorana Savu crede că oamenii ar trebui să facă un efort pentru a fi mai aproape de artă, nu invers. În loc să diluăm arta pentru public, mai bine să încurajăm curajul și încăpățânarea creatorilor și ale organizatorilor de spectacole de a forma și de a educa comunități care să aprecieze producțiile de calitate. Asta se întâmplă la Sibiu, cu fiecare ediție FITS. Orașul devine o scenă și fiecare om - artist, organizator, invitat sau spectator contribuie la atmosfera ei. 

Ca să apreciezi și să înțelegi arta ai nevoie să înveți, să vezi, să compari, să-ți formezi tu însuți o scară de valori bazată pe multă informație și pe multe experiențe. Trebuie să încurajăm oamenii să facă acest efort de durată și să continuăm să le hrănim dragostea de spectacol cu producții de calitate, spune Sorana. 

Tema FITS de anul acesta este Frumusețea. Festivalul se desfășoară între 24 iunie și 3 iulie și anunță 575 de evenimente și 3300 de invitați care vor bucura publicul în 70 de spații de joc. În așteptarea lui, spunem poveștile oamenilor care au trecut pe la FITS, s-au îndrăgostit și au devenit parte din comunitatea festivalului. 

Primul gând legat de FITS

Faust, în regia lui Silviu Purcărete.

Chiar mă amuzam cu prietenii care frecventează FITS că prima întrebare este ”ai văzut Faust” și a doua ”de câte ori”. Sună ca în Caragiale, dar cine a văzut spectacolul, știe despre ce vorbesc. Am trăit experiențe de teatru și în București, și în West End, și pe Broadway, pot să spun că e un spectacol de nivel mondial și o experiență care te cutremură. Ceea ce, de altfel, îți și dorești de la un spectacol live.

De ce vii la FITS

Sunt un theatre junkie și anul acesta vine după o perioadă lungă de privațiuni. Ultimul spectacol pe care l-am văzut a fost Cyrano, la Londra, cu James McAvoy. O capodoperă. Și asta în condițiile în care nu are absolut nimic de-a face cu filmul al lui Jean Paul Rappeneau, pe care l-am considerat și îl consider în continuare perfect. Am plâns cu sughițuri mai bine de jumătate din piesă. Pentru asta vin la teatru. Pentru asta vin la FITS. Pentru emoții, încărcare și descărcare de energie.

La FITS mă aștept să văd ceva extraordinar. De fiecare dată așa s-a întâmplat să fie. Într-un an a fost o piesă de teatru, în alt an a fost un spectacol de dans, în alt an a fost o replică memorabilă într-o conferință. Aștept ca acel ”extraordinar” să apară de oriunde, n-am prejudecăți în sensul acesta.

Ce te-a surprins 

M-a surprins calitatea foarte bună a oamenilor - fie că vorbim despre artiști, fie că vorbim despre public. Sibiul crește și se îmbogățește când FITS este în oraș. N-am realizat asta până când nu am văzut aceleași locuri în contextul unui alt festival la care am nimerit din greșeală. Nu credeam că diferențele între comunitățile atrase de ceva - să-i zicem teatru internațional - și de altceva - hai să nu zicem de ce anume - pot fi atât de mari. Dar sunt. Sibiul e minunat cât este FITS acolo.

Oamenii festivalului

Nu s-au schimbat foarte mult. M-am obișnuit să mă întâlnesc acolo cu oameni care știu că bat lumea, ca și mine, pentru un spectacol de calitate, cu oameni cu care pot discuta film, operă, dans, teatru de oriunde oricând. FITS e pe agendă. Încă sunt frustrată în fiecare an că nu pot sta la Sibiu cât mi-aș dori, și pentru spectacole, și pentru reîntâlnirile cu ei.

Amprenta FITS

E un concentrat de spectacole - în spațiu și timp. Faptul că toate evenimentele au loc pe durata a două săptămâni și într-un oraș în care poți cu ușurință să ajungi în promenadă de la o scenă la alta e minunat. Poți savura arta spectacolului la ce intensitate vrei, iar amestecul de emoțiii și impresii cu care închei o zi de FITS e unic.

Starea de festival dincolo de lumea teatrului

FITS e un fel de retreat teatral, în care în loc de yoga sau detox savurezi spectacole din diferite colțuri ale țării sau ale lumii. După 2-3 zile ajungi să vezi că întreg orașul e o scenă, deci la ”stare” contribuie totul, inclusiv vremea.

E nevoie ca arta să fie adusă ”mai aproape” de oameni?

Eu cred că oamenii trebuie să facă un efort ca să fie mai aproape de artă, nu vice versa. Cu cât coborâm mai mult nivelul, cu cât diluăm mai mult sau facem arta mai ”accesibilă”, cu atât ne apropiem mai mult de comercial, de industrial, de ”content” și ne depărtăm de creația autentică. Aceea care nu ține cont de obiective financiare și de public țintă, ci se materializează în urma unor procese de creație autentice, sub supravegherea atentă a unei muze ca pe vremuri, și care se lansează în lume cu emoție și cu un ”fie ce-o fi”..

Mi-e foarte teamă că, pe de o parte, ”accesibilizarea” în exces a artei poate să o ducă, finalmente, la extincție și, pe de altă, parte că experiențele mediate cu ajutorul tehnologiei, cu care a trebuit să ne mulțumim, de voie de nevoie, pe perioada pandemiei, pot să ajungă să ne amăgească și să ne facă să credem că e ok și dacă ne lipsim de experiențele live. Că doar ce se poate întâmpla când vezi niște actori mici mici mici pe scenă altceva decât se întâmplă când îi vezi bine și frumos la televizor? Sper din tot sufletul să nu ajungem niciodată în acest punct.

Pentru mai multe festivaluri asemenea FITS e nevoie de curaj și de tenacitate din partea organizatorilor și de o relație mai strânsă cu companiile Mecena. Iar dinspre marketeri, e nevoie să ținem cont mai mult de calitatea comunităților, nu numai de dimensiunea lor. Ca să apreciezi și să înțelegi arta ai nevoie să înveți, să vezi, să compari, să-ți formezi tu însuți o scară de valori bazată pe multă informație și pe multe experiențe. Trebuie să încurajăm oamenii să facă acest efort de durată și să continuăm să le hrănim dragostea de spectacol cu producții de calitate.