Termenul de "proiecte personale" ar fi mai potrivit, da-mi place mai putin. Ciubucurile sunt o realitate asemanatoare cu masturbarea. Toata lumea o face, doar ca unii recunosc, altii nu. Chestie personala, nu ma bag.
La prima vedere ciubucurile sunt ceva ilicit, care trebuie facut pe burta, sa nu afle sefu', clientii agentiei sau colegii. O astfel de abordare implica vinovatie, un conflict de interese mai evident sau mai voalat, dumping si alte rele care fac din ciubucuri, pe buna dreptate, ceva interzis. Cu toate astea, exista si un alt scenariu care face din proiectele personale ceva cat se poate de pozitiv. Si pentru agentie, si pentru ciubucari. Explic imediat.
Ce-i mana-n lupta pe cei care lucreaza extra? Doar banii? Nu cred. Imi povestea un celebru creative director, cu venituri de fotbalist, ca nu s-a dat in laturi de la desenarea unei etichete de vin pentru un producator oarecare. Evident ca nu se imbogatea din proiectul asta, nu-l inscria la vreun festival, ci pur si simplu l-a provocat ideea de a se exprima diferit fata de munca de zi cu zi. Proiectele dintr-o agentie de publicitate sunt ca lecturile dintr-o programa scolara: unele pasionante, altele utile, altele mai putin placute, dar in orice caz sunt tributare unei anumite viziuni de business. Proiectele personale sunt acele lecturi suplimentare care-ti deschid si mai mult orizontul si te fac sa aprofundezi mai bine programa de zi cu zi de la agentie. Pentru un creativ, pe langa competenta de baza, ciubucurile implica: libertate, responsabilitate, risc, capacitate de decizie, networking, negociere, know-how de branding si marketing, solutii creative cu relevanta de business (nu doar ca executie), HR, management creativ, teamwork, productie si daca toate dau cu plus, obtii cresterea self-esteem-ului si a increderii in tine. Bineinteles ca toate acestea sunt la un nivel redus, dar te ajuta sa intelegi mai profund angrenajul de la birou si sa devii o rotita mai importanta a acestuia.
Ce castiga agentiile unde lucreaza ciubucari de buna credinta? Agentia de publicitate este o scoala, unde daca esti pasionat, ingurgitezi toate energiile locului respectiv. Recunostinta fata de mentori ti-o probezi prin extinderea competentelor dincolo de cele cerute de fisa postului; doar astfel poti aduce valoare locului care te-a format. Pe scurt, agentia castiga un angajat mai bun si asta fara nici un efort. Un copywriter care face audit de brand are idei mai relevante, un art director care este si fotograf face ad-uri mai frumoase, un creativ director care face si regie aproba si rafineaza scripturi. Si invers. Publicitarus Universalis s-ar putea sa ajunga trendy. Pe cat de buna este specializarea nisata intr-un sistem cu traditie, pe atat de nociva devine intr-un lant impanat cu verigi slabe.
Ciubucurile sunt oglinda unui creativ, atat ca valoare individuala cat si ca pasiune pentru meserie. Iti completeaza veniturile dar te completeaza si ca profesionist. Imi amintesc ca acum vreo trei-patru ani, intre un proiectel personal si cele de la birou era o diferenta de la cer la pamant. Rotita nu se invartea de una singura si ar fi putut fi oricand inlocuita cu alta. Si ai sa razi, cum tu te vrei de neinlocuit si seful tau te vrea la fel.
Comentarii
Convingator. Apetisant. Sa speram ca nu ingrasa si nici nu duce la carii.