Teatru, dans, muzică, străzi forfotind de oameni bucuroși să facă parte dintr-o comunitate specială. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu e în primul rând despre bucurie urbană și apartenență la o sărbătoare comună. Când se gândește la FITS, Madalina Uceanu zâmbește. Vine la festival din 2010 si, între timp, a adus-o aici si pe fiica ei, care a devenit voluntara.
Starea de festival este una de bucurie si de preaplin, cel putin pentru mine asta este senzatia mereu. Imi hranesc sufletul acolo, sunt intre oameni care stiu sa traiasca, cu care am discutii pline de miez si care ma pun mereu pe ganduri bune, care imi dau bucuria de a trai si curiozitatea vizavi de tot ceea ce mai este de descoperit pe lumea asta rotunda si plina, povesteste Madalina.
Anul acesta, tema festivalului este Frumusețea. Aflat la ediția 29, FITS are loc între 24 iunie și 3 iulie și anunță 575 de evenimente și 3300 de invitați care vor bucura publicul în 70 de spații de joc.
Noi povestim cu Mădălina Uceanu in continuare despre oamenii FITS, intamplari memorabile de la festival, spectacole impresionante și starea de preaplin pe care o aduce arta, atunci când se întâmplă în locul potrivit.
Primul gând legat de FITS
Prima reactie cand ma gandesc la FITS este sa zambesc, mereu, la fel. Pentru mine festivalul acesta e legat de multe amintiri frumoase, de alergat intre 2-3 locuri pentru a prinde spectacole bine alese, de comentariile de seara de la un vin, cu prieteni vechi si noi, legati de aceeasi bucurie de a descoperi nuante noi, de a-si hrani sufletul si a se bucura. Serile la terasa, sau la clubul festivalului, se incheie mereu cu impresii impartasite, e ca un club de pasionati care isi impartasesc descoperirile de peste zi sau se regasesc in cele ale celorlati. Am avut si o miza pesonala cu FITS, trebuie sa recunosc, imi doream foarte mult sa imi expun copila la emotia teatrului, la texte frumoase, la emotii pe care le poti trai doar cand se produce magia scenei.
De ce vii la FITS
Am inceput sa vin la FITS pentru ca m-a molipsit Ruxandra cu entuziasmul ei, in 2010. Acum nu exista sa nu ajung la FITS, sunt deja ani de zile de cand vacantele mele se organizeaza in functie de datele festivalului. La inceput veneam doar pentru weekenduri, apoi am avut-o pe fiica mea voluntara in festival si am stat toata perioada, ceea ce mi-a aratat si ce mare diferenta este in felul in care ma simt cand sunt acolo, in atmosfera, tot timpul. Weekendurile au fost cu alergatura, statul acolo este cu tihna si bucurie, ai timp sa vezi tot ce iti propui.
Ce te-a surprins la festival
Am avut doua mari surprize la FITS, in primul rand spectacolele de dans contemporan, in speciale trupele Israeliene, am realizat aici cat de puternica este emotia transmisa fara cuvinte.
A doua supriza au fost spectacolele de strada, care completeaza starea de bine si dau viata si strazilor, unesc cumva toate punctele din oras in care se intampla diverse alte tipuri de manifestari (teatru, muzica, dans, conferinte).
Cat priveste evolutia relatiei mele cu festivalul, ea a crescut mult dupa anul in care fiica mea a fost voluntara. Am ajuns atunci la toate sesiunile de pregatire, care n-au fost putine, am inteles cat de multa pasiune este pusa in toate detaliile. Imi imaginam ca a fi voluntar e ceva simplu, care tine doar de disponibilitatea candidatilor, dar am fost foarte placut surprinsa sa vad ca e vorba de o „scoala de voluntariat FITS”. Candidatii sunt invatati sa se organizeze, sunt invatati istoria festivalului, a orasului, detalii despre felul in care vor trebui sa se raporteze la artisti, sunt transmise valori si pasiune, iar la final, pe baza de test, esti sau nu acceptat si alocat unui departament.
Intamplari memorabile
Cred ca cea mai frumoasa intamplare a fost la Teatrul Gong, un spectcol de teatru din Turcia, cu doar 3 actori, spectacol care castigase premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal. La un moment dat s-au decalat traducerile, care rulau pe niste ecrane in stanga si in dreapta scenei, dupa cateva minute de pauza au fost reluate, dar era evident ca nu mai aveau nicio legatura cu ce se intampla pe scena. Nu inteleg o iota de turca, dar felul in care era transmisa emotia si erau jucate scenele, nu m-a impiedicat sa urmaresc firul fara sa fie nevoie sa inteleg cuvintele. Pentru mine a fost o lectie fantastica despre felul in care percepem emotiile si cum se poate transmite mesajul fara cuvinte.
Primele editii
Prima editie FITS este legata Faust, prima data cand am vazut spectacolul am ramas vreo ora fara cuvinte, nu imi venea sa povestesc nimic, vroiam doar sa fiu lasata in lumea mea sa integrez tot ce am primit. Si in fiecare dintre celelalte dati, au mai fost vreo 4-5 dupa aceea, am remarcat in spectacol cu totul altceva.
Ultima data am ramas in minte cu „Oamenii toata viata sunt orbi” si inca ma bantuie :) Ca atmosfera cred ca in fiecare an am intalnit din ce in ce mai multi oameni cunoscuti, dar lucrurile nu cred ca s-au schimbat prea mult, a fost mereu o efervescenta si o bucurie de a fi acolo pe care am regasit-o in fiecare an.
Oamenii FITS
Cred ca s-au inmultit oamenii festivalului, ma intreaba din ce in ce mai des lumea, cand ne vedem la FITS sau care e lista mea de spectacole. Exista si un fel de bursa invizibila a biletelor :), intre prieteni, cunoscuti, „amici de FITS” (adica oameni cu care te intalnesti doar acolo), care n-au reusit sa prinda bilete la toate spectacolele pe care si le doreau, altii care au prea multe, care genereaza un fel de „comitet de intrajutorare” in care stim toti cat de mare bucurie poate sa aduca sa oferi sau sa primesti un bilet, cand nu mai sperai sa poti vedea un spectacol.
Amprenta FITS
Cred ca FITS are marele avantaj de a combina teatru, dans si muzica de un anumit nivel artistic, sunt foarte multe trupe internationale, pe langa cele nationale, pentru care ar trebui sa faci mult mai multe eforturi sa ii vezi prin lume si ai ocazia unica de a-i vedea aici, intr-un oras frumos, viu si care e o gazda perfecta pentru un asemenea festival. O alta amprenta importanta cred ca este pasiunea tuturor oamenilor festivalului, cei care il fac posibil, echipele numeroase care se asigura ca noi vom avea o experienta exceptionala, cred ca sunt toti intr-o poveste de dragoste frumoasa cu festivalul.
Starea de festival dincolo de teatru
Cred ca starea de festival este una de bucurie si de preaplin, cel putin pentru mine asta este senzatia mereu. Imi hranesc sufletul acolo, sunt intre oameni care stiu sa traiasca, cu care am discutii pline de miez si care ma pun mereu pe ganduri bune, care imi dau bucuria de a trai si curiozitatea vizavi de tot ceea ce mai este de descoperit pe lumea asta rotunda si plina.
Cred ca arta e un fel de a aduce mai aproape oamenii, iar de asta cred ca e mare nevoie in 2022 si cred ca si in anii ce vor urma.